Mai cu moţ sau cum se poate schimba o viaţă

Un coleg de-al soţului meu m-a invitat să particip la o întâlnire cu o asociaţie de studenţi. Am tot refuzat până acum pentru că unii dintre ei ar putea să-mi fie copii – şi se ştie că părinţii nu prea sunt luaţi  în seamă, de către tineri 🙂 . Dar de data asta, am zis… Vin (nu ţuică! 🙂 ). 100 de tineri, din toate facultăţile capitalei. Le-am povestit 3 aspecte din viaţa mea, care mi s-au părut că sunt interesante pentru ei şi care au reuşit să-i impresioneze – cum mi-am cunoscut soţul, care a fost cel mai impresionant rezultat al muncii mele şi care este principiul după care mă ghidez eu în viaţă. Am lăsat microfonul pentru ei, apoi, provocându-i să spună despre ei – am oferit din 5 în 5 calendarele despre care am scris anterior, iar ei erau invitaţi să povestească ceva despre viaţa lor, pornind de la aforismul primit sau de la imaginea de pe cartonaş, în cazul în care avea un impact mai mare asupra lor.

Cei mai impresionanţi au fost doi studenţi la medicină din Braşov, un el de 1,90 (m-am gândit că peste 10 ani mă poate vindeca! 🙂 ) şi o ea micuţă, micuţă. Pe cartonaş, el avea ceva despre faptul că nu vor mai curge lacrimi, la un moment dat. Şi a povestit că, în urmă cu 2 ani, a dat la facultate la Târgu Mureş şi a picat cu foarte puţin, a fost atât de dezamăgit încât simţea că plânge, chiar dacă nu curgeau lacrimi (pentru că, a zis el, aşa suntem noi, băieţii, nu prea ne manifestăm copilăreşte, dar în interior… ). A dat la Chimie, a făcut un an acolo, apoi a dat din nou la Medicină, la Bucureşti de data aceasta şi pentru că a luat a renunţat la anul deja parcurs. Dar, rostea el fericit, nu aş da ce am acum, pe nimic în lume şi sunt încântat că nu am luat atunci pentru că acolo aş fi făcut şcoală, dar aici am mai mult decât atât – şi mai sunt şi aproape de casă 🙂 .

Fata, care picase odată cu el, acum studentă la Medicină şi ea, avea calendarul care spunea *Toţi vrem să fim mai cu moţ*. Şi a povestit ceva foarte interesant – avea părul drept, întins şi într-o dimineaţă s-a trezit cu el … creţ. În aceeaşi noapte şi vecina ei, de aceeaşi vârstă, a trecut prin aceeaşi experienţă. Ciudat că, tot ieri, dar dimineaţă, la întâlnirea pe care eu o numesc *Noi, soţiile lor*, una dintre prietene mi-a spus că fata ei avea părul drept şi deodată a devenit creţ. Exact: peste noapte.

Mi-aş dori şi eu o astfel de noapte :-). Am auzit despre persoane care au orbit într-o clipă după ce au aflat că şi-au pierdut familia la cutremur. Am auzit de persoane care după o lovitură puternică încasată au vorbit 5 limbi pe care nu le cunoscuseră anterior. (Şi le-am şi cunoscut, ca să nu ziceţi că eu cred basme!)

Ce ciudăţenii pot schimba viaţa noastră, în bine sau în rău…

Ideea este că întâlnirea de aseară şi mie mi-a schimbat viaţa… În bine. Nu sunt mai moţată, dar mai … bufniţă tot am devenit (unde bufniţa este simbolul înţelepciunii! 🙂 )

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Mai cu moţ sau cum se poate schimba o viaţă&8221;

  1. pai noua nu ne spui despre acele 3 aspecte? sau ai scris despre ele in alta parte si eu nu stiu? cat despre acele „lovituri” care iti schimba viata peste noapte, stiu despre un coleg de-al fratelui meu care lucra in Aviatie (armata) si al carui avion de care se ocupase cu o zi inainte, a doua zi s-a prabusit, iar el saracul a ramas la propriu fara un pic de par, si fara gene si spancene.

  2. Asta cu parul cret peste noapte trebuie explicata. Mie mi se pare chiar fantastica. De albit peste noapte am auzit, de chelit la fel, de amnezie si vedere selectiva dupa trauma, asisderea. Asta e chiar motul care lipsea. Orcum felicitari pt activism, mi-ar fi placut sa fiu studenta in acea sala, aseara.

    • de-asta spun si eu ca mi se pare o chestie fantastica. la fiul meu pot spune ca s-ar putea sa existe o explicatie – sa fi fost tot timpul cret, iar noi pentru ca l-am tuns 13 ani scurt, scurt, baieteste, de! 🙂 habar nu aveam ca e cret. cand nu l-am tuns 3 luni si a facut plete… baiatul e cret.
      dar repet nu stiu daca a fost de la inceput sau pe parcurs… si va ramane o taina, pe care el se bucura ca a descoperit-o (nu taina, ci rezultatul de dupa 🙂 )
      cat despre ultima parte, ar fi fost dragut sa fim impreuna, de varsta lor. asta da realizare 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s