Despre a scrie, cei care scriu și procesul creației – talent și creativitate

Aseară am participat la seminarul lui Cristian Lupșa – Poveștile care ne unesc. Sunt doar o privitoare a fenomenului *Povești personale, ce sunt, de ce și cum se spun*. În viața de toate zilele folosesc des acest stil, dar în cu totul altă formă decât cea pe care o promovează cei de la Decât o revistă. Curioșii care vor să știe punctul de vedere al lui Cristian Lupșa despre așa ceva sunt invitați să participe data viitoare la seminarul pe care îl va ține. Aici îmi spun eu punctul de vedere… 🙂

El zicea că nu crede în cuvântul talent. Și poate nici în creativitate.

Spre deosebire de el, eu consider că fără acestea, mai bine te lași de scris. Nu pentru că așa au spus înaintașii, ci pentru că este o realitate.

O poveste proastă spusă de cineva creativ, care are talent, devine savuroasă. O poveste bună spusă de unul cu talent la orice altceva, dar nu la cuvinte, este un dezastru. Nu știu de ce ai spune unui auditoriu că nu trebuie să ai talent pentru a scrie… poate pentru că vrei să îl păstrezi 🙂 , ținând cont că plătește.

Îmi place să particip la seminarele care vorbesc despre scris, dar am depășit vârsta la care pot fi influențată de ideea: Tu poți, trebuie doar să încerci. Da, poți, dar poți doar ceea ce ai talent să faci și punându-ți la lucru creativitatea din domeniul respectiv.

Și când spun asta o fac pentru că am ceva experiență. Nu ca măreața experiență de aici pe care îi invit pe toți cei care vor să scrie să o citească – articol pe care îl ador pentru că și eu am descoperit același lucru, fără să trudesc atât. Dar este experiența celui care a scris și citit și a înțeles că există lucruri pe care le poți face, lucruri din care poți trăi și uneori ele nu sunt … unul și același lucru 🙂 .

Poate am vrea cu toții ca munca să ne fie pasiune și pasiunea să ne fie muncă. Poate că am visa cu toții să trăim din asta. Dar dacă nu se poate, pentru că nu avem talent – hai să schimbăm viziunea asupra lucrurilor și să abordăm o altă meserie. Dar dacă nu se poate pentru că, deși avem talent, în România nu e cultivat sistemul pentru așa ceva, pentru că vom fi apreciați doar peste 248 de ani, atunci să ne bucurăm că dăm glas acelor cuvinte care ne strivesc și pe care am muri dacă nu le-am spune, hai să ne simțim bine că scriem și că avem prieteni cu care să împărtășim și să trăim din puținul pe care îl acumulăm, lucrând în altă parte decât ca scriitori profesioniști.

Am auzit o părere a unui scriitor: Statul ar trebui să mă plătească să scriu. Și apoi omul nostru spune că cel mai mult scrie 13 pagini într-o lună. Nu sunt om de afaceri și nici de stat, dar nu cred că mi-aș permite să plătesc regește o astfel de persoană, nu aș întreține-o, pentru simplul fapt că doar mama și tata pot iubi atât de mult copiii încât să investească în ei fără să aștepte rezultate. Dacă ești de felul acesta, întreține-te singur, bucură-te de actul creației tale în ritm de broască țestoasă, de faptul că vorbești pe la festival sau la o lansare de carte, dar nu veni cu pretenții de la alții…

A scrie este până la urmă o experiență interioară; dacă te-ai eliberat scriind, e deja o mare realizare. Dacă se mai găsește și cineva care să te aprecieze este fantastic. Dacă primești și bani pentru asta, e minunat. Dar dacă nu devii cunoscut, cel puțin nu mai stai cu povara pe umeri sau în inimă – simt ceva și nu mai pot respira dacă nu exteriorizez prin cuvinte.

Părerea mea? Cei care vor să scrie, să o facă, dar să nu aibă impresia că este obligația cuiva să ia aminte la ei. Că ești descurcăreț și ajungi la o editură, că ai manager sau agent literar, asta e o altă poveste, dar să aștepți să vină unii să facă temenele în fața ta, să aștepți să fii vedetă, iar tu nu ai scris nicio pagină, însă simți că în tine zace un geniu…

Concluzia? Participați la orice întâlnire aveți ocazia, dați bani pentru a vă forma, dar dacă după ce învățați una, alta, nu iese nimic din actul de a scrie, încercați și alte domenii. Poate e doar un jind al vostru, nu neapărat o … putință.

P.S. A fost un singur lucru în care nu am fost de acord cu C.L. Și, în afară de introducerea tărăgănată, prezentarea lui mi-a plăcut. Așa că nu l-am atacat, da? Dimpotrivă, am un respect deosebit pentru el. Pot respecta pe cineva, chiar dacă unele idei de-ale sale nu coincid cu ale mele (sau invers, în funcție de cine s-a născut primul 🙂 )

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Despre a scrie, cei care scriu și procesul creației – talent și creativitate&8221;

  1. o, da, partea cu scrisul care te elibereaza, mi se potriveste de minune, restul nu prea conteaza pentru mine, nu am acel talent de pe urma caruia sa castig bani si deocamdata scriu doar in jurnal pentru ca am fooooarte multe de spus….. si nu se cuvine sa le scriu pe blog. Dar ce lucruri frumoase se intampla la voi in Bucuresti!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s