Am fost la Vocea României

Un prieten minunat s-a gândit să-mi facă acest cadou cu ocazia sărbătorilor, iar eu am primit cadoul împărțindu-l cu fiul meu 🙂 . Studiourile MediaPro sunt în Buftea – înainte să intrați în Crevedia, care se vede la orizont, faceți la stânga. (Acea Crevedia care pe vremuri oferea celebrii pui. Acum nu mai știu dacă mai au vreo Avicola – cum ar fi să mai aibă, de vreme ce acum toată lumea vrea pământ în apropiere de București pentru a-și face casă?) Când vă veți uita în zare, veți descoperi o intrare ca de castel, iar dacă veți avea fetițe prin jur vor jura că nu mai pleacă din acea parte de lume, crezând că dincolo de gard e chiar ceea ce s-ar promite. Ei bine, distanța dintre *castel* și *ca de castel* este mai mare decât cea dintre generații 🙂 . Înăuntru veți găsi vechile studiouri ale România Film, niște clădiri ceaușiste, șterse, dar felicitări lor că și le-au însușit și că le folosesc – mă rog, că s-ar putea realiza și niște lucruri mai elevate, e altă problemă!

Scopul *descinderii* noastre acolo a fost pur educativ – să-mi învăț copilul niște lucruri despre viață și să observ profesionalismul oamenilor. Nu voi da toate detaliile (cine ar fi interesat de așa ceva?), dar voi  reda câteva lucruri mai interesante.

1. Respectați pauzele de publicitate – 🙂 nu credeam să ajung să spun asta, dar nici nu puteți bănui câte lucruri importante se întâmplă în timpul lor. Ca mare vedetă, te schimbi, ceri machiajul (și el nu vine niciodată – sincer, eu aș fi dat-o afară pe femeia aceea care nu înțelegea că e nevoie de ea cum se termină o parte a scenariului! Poate sunt dură, dar mi se pare normal ca fiecare să-și facă treaba, la timpul potrivit, nu să te lași căutat, cerut, așteptat.). Ca om din public, ai și tu posibilitatea să te duci să bei niște apă, să ronțăi ceva, să te aerisești (da, chiar a fost cald aseară; și dacă eu spun asta, atunci se poate crede, pentru că de obicei în platoul de filmare, în care colegii mei transpiră, eu încep să dârdâi!). Iar ca angajat la ProTV, poți fi sărbătorit – aseară, în timp ce unii se plictiseau din cauza publicității, în platou i s-a cântat operatorului Foca, cel dintru începuturi la tv. (Acum, eu înțeleg entuziasmul vedetelor de acolo și respectul pentru colegul lor – nu numai că el face posibilă observarea muncii lor, dar dacă mai sunt și de zeci de ani împreună… Mă gândesc la mine și la cei doi colegi alături de care sunt de la începutul firmei noastre. Ne zicem *fosile* și când ne întâlnim parcă se simte în aer atmosfera de după *90, stilul începutului, relația profundă care s-a stabilit de-a lungul a 20 de ani… Băieți, v-am admirat aseară pentru că iubiți Foca voastră și mă bucur că și eu am *focile* mele!)

2. Faceți-vă temele înainte de a vă apuca de o treabă – prompterul îi ajuta pe cei ce vorbeau, iar când vorbeau liber se simțea. A-ți face temele (în cazul lor!) însemna să te gândești ce ai de spus, în caz că… în caz că… în caz că… Improvizația merge, când ești la teatru de specialitate, dar, pentru un spectacol de amploarea celui de aseară, era nevoie de altceva. În plus, lucrul care nu mi-a plăcut deloc a fost faptul că se divaga de la subiectul important – oamenii care cântau și care stăteau ca pisicuțele așteptând un cuvânt bun! – la cele auxiliare – discuțiile interminabile dintre vedete. (Acum, o fi acesta formatul emisiunii și prin asta afirm că nu-mi place; însă nu înseamnă că sunt cusurgioaică, ci că ridicarea în slăvi personală sau a unuia pe celălalt ar putea să se facă la un pahar, în afara filmărilor – și da, îmi plac glumele, dar nu gust prea mult presiunea făcută asupra altora prin glume ieftine – și doar aveți bani, băieți 🙂 , nu sunteți sărăntoci! 🙂 )

3. Cel mai simplu în viață este să nu te atașezi de ceva – așa nu are ce să te deranjeze, indiferent ce s-ar putea întâmpla, indiferent ce ar interveni. Așa eram eu aseară – neimplicată emoțional, pentru că nu urmărisem deloc emisiunea! – nu aveam nicio emoție cu privire la cine câștigă, ci m-am bucurat de tot ceea ce se oferea. Când ești partizan al unei idei sau vrei neapărat să o imprimi și celorlalți sau cauți neapărat măcar să o faci cunoscută. Așa că ești obsedat să găsești momente potrivite pentru a-ți împlini planul sau ești sub presiune pentru rezultat. În vreme ce eu am trăit ore relaxante, pentru cei aflați în concurs, pentru rudele lor, pentru prietenii lor – cum o fi fost? Acum, vorba aceea, nu le plâng de milă, că fiecare și-a făcut destule cunoștințe și chiar dacă nu a împușcat premiul din prima fiecare are deja niște contracte semnate… Dar e o lecție de viață; evident, pentru fiul meu, doar pentru el, că noi ceilalți deja știm aceste chestii, nu? 🙂

Lucrul care l-a pus cel mai mult pe gânduri pe fiul meu a fost faptul că Smiley a purtat căciuliță, în timp ce a cântat cu Tibi. Fiul meu, adolescent care ar vrea să facă ceea ce toată lumea face, să nu cumva să iasă din tiparul mulțimii, nu l-a apreciat pe Tibi pentru că a ieșit din normalul prezentat de restul lumii. Faptul că și S a făcut aceasta, l-a pus să se întrebe dacă nu cumva e mai bine să fii tu însuți decât să-ți fie teamă de gura lumii. Și doar pentru acest lucru și tot merita să participăm la Vocea României. 🙂

P.S. Despre orice altceva, răspund dacă sunt întrebată. Ar mai fi multe de spus, dar, după cum nu-mi plac postările interminabile la ceilalți, nici mie nu-mi place să plictisesc sau să țin pe cineva de la îndeplinirea sarcinilor personale.

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Am fost la Vocea României&8221;

  1. Si nu puteai sa dai si tu un semn sa ma uit la tv??? sa-mi faci cu mana???
    asa zicea bunica… mamaie, cand apari la tv sa-mi faci cu mana sa te vad!!!

    ps. nici nu stiu despre ce emisiune vorbesti… ca nu ma uit din fire la tv…

    • eu ador pauzele publicitare, spre deosebire de altii, pentru ca atunci sunt momentele cand pot pregati masa si o asez pe tavi si o duc in camera, pentru ca atunci pot da niste telefoane urgente, iar daca e prea tarziu pentru asa ceva pur si simplu am cartea langa mine si citesc si nu ma mai simt vinovata ca am stat la tembelizor 🙂 … trebuie doar sa vezi partea buna a lucrurilor.
      p.s. distractie placuta de revel.

  2. Ma bucur ca ai primit asa un cadou. Cred ca ai ramas cu ceva amintiri, chiar daca n-ai urmarit concursul in intregime. Eu incepusem sa ma cam plictisesc de emisiunile gen „ploaia de stele”, „factor x”, „vocea romaniei” si poate mai sunt…, doar pentru ca mereu castiga un baiat, mi se pareau cam misogini, dar poate ca piata muzicala romaneasca e suprasaturata de voci feminine si voiau si ceva voci de baieti. Nu stiu, dar acum m-au surprins cu alegerea facuta. In sfarsit a castigat o „ea”! 🙂 Sincer, cred ca povestea n-are sa se repete prea curand, chiar daca „s-a creat un precedent” 😆
    Iti doresc un an nou plini de bucurii!

    • vezi, dacă ai știut aceste lucruri, e clar că ai cunoscut fenomenul. eu, la început, chiar mă gândeam că ar fi cazul să câștige un băiat, că prea sunt multe fete în peisaj 🙂 . fiul meu îl prefera pe Vizi, eu pe ea, după ce am auzit primele acorduri… așa că până la urmă a ieșit și cine voiam eu, nu numai că a fost frumos.
      mulțumesc pentru urări; să ai parte de ce-ți propui.

  3. Pingback: Vocea României – finala, 2013 | Despre sufletul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s