Ce am învățat eu de la blogul meu în acest an?

Probabil că a fost cel mai greu dintre ultimii 14 ani din viața mea. Eu în general nu-mi pierd timpul cu lamentările sau cu a povesti în ce constă greul. Dacă sunt 60-70 de ani de trăit și cele mai multe momente sunt dificile, penibile, grele, ce rost are ca pe cele puține pe care le mai am să le petrec amintindu-mi necazurile și faptul că nu au cale de ieșire? Da, suferința din copilărie mi-a prins bine – m-a educat să caut clipele de bucurie, să le observ, să le creez, să nu le las să treacă pe lângă mine, să le ofer pentru cei care trec acum prin ce am trecut eu cândva.

Blogul a fost prima mea experiență de perseverență – nimic din ce am făcut nu a fost serios, nu mi-a dat un ritm, nu mi-a creat un sistem. Blogul m-a educat să îmi fac timp pentru el – prin tranzitivitate, am înțeles că trebuie să îmi fac timp pentru orice alt lucru, cu aceeași seriozitate! (sper s-o fac 🙂 )

Blogul mi-a adus câteva prietene de excepție, de la care am învățat principii de viață, prietene față de care m-am simțit utilă și care mi-au oferit din timpul sau scrisul lor. (Mulțumesc celor care au purtat cu mine o corespondență pe mail, pentru că despre ele este vorba.)

Principiul după care mă călăuzesc eu, însă, este nu numai *ce-i în gușă și-n căpușă*, ci și *ce scriam, eu trăiam*. Nu îmi plac oamenii care scriu pentru a impresiona și apoi îi descoperi niște impostori, niște falși. Iar blogul mi-a arătat anul acesta că există pericolul, ca și pe Facebook, să vrei să pari minunat și tu să fii un vierme. Acum, eu nu judec pe nimeni pentru că e vierme – și eu mai sunt câteodată. Însă dorința mea pentru 2013 este ca blogul să mă ajute să fiu naturală, să nu apar și să nu vreau să fiu vreodată falsă, pentru a impresiona.

Mulțumesc încă o dată celor care trec, tăcuți sau limbuți 🙂 , pe aici. Și celor care scriu despre lucruri care mă pasionează! Un an bun, bun de tot!

Anunțuri

23 de gânduri despre &8222;Ce am învățat eu de la blogul meu în acest an?&8221;

    • mulțumesc pentru ultima parte a mesajului. tot ceea ce se înscrie în această categorie 🙂 este pe placul inimii mele și aduce liniște.
      un an bun și acolo, în zonele depărtate de București, dar în care sunt prezentă zilnic 🙂 .

    • având prieteni, totul e ușor, chiar dacă atârnă greu … de gâtul tău 🙂
      o rugăminte – dacă mai vezi ceva cu Rybak pe acolo, sesizează-mi. cumnata mea lucrează și în Oslo, așa că de multe ori pierde din vedere, eu i-am cerut cd, ea nici nu știa despre el etc.
      te îmbrățișez și mă bucur că te-am descoperit așa, … de la început de lume 🙂 (prietenii știu ce spun – a, am uitat că eu vorbesc cu o suedeză și nu ai cum să știi că fraza *prietenii știu de ce* este una dintr-o reclamă… dar oricum ai înțeles tu ce era de înțeles!)

      • Ah, dar stiu reclama! Bergenbier, prietenii stiu de ce! :))) Am plecat dupa reclama :). Nu sunt de o vesnicie aici, desi asa pare :))).

        Sa stii ca eu la tine am vazut noutati cu Rybak, dar promit sa fiu mai cu ochii in 4, acum ca am motive :).

        Te pup!

  1. E al treilea „bilant” de an pe care il citesc si se pare ca se inscrie in aceeasi linie in care imi recunosc si eu anul ce a trecut… un an al incercarilor, al deconspirarilor, al cernerii binelui de nebine, aproapelui de neaproape…
    Sa speram ca anul ce a trecut ne-a invatat sa cautam un drum nou si drept catre un mai bine asa cum il vede fiecare.
    La multi ani cu sanatate si impliniri iti doresc! Te voi citit cu placere si in noul an.

  2. Ce bine ca ai reusit sa privesti retrospectiv si sa faci o analiza obiectiva, sa stii ce vrei sa shimbi si ce sa pastrezi! Dupa ce ti-am citit postarea am plecat putin la ale mele, dar cu gandul ala ale tale,nu stiu daca ma intelegi…eu n-as putea sa fac analiza asta! Mi-am dorit un blog pentru poezie, mi-am facut cont pe wordpress, a trecut nu stiu cat timp fara sa postez si cand mi-am luat inima in dinti si am facut prima postare, asta a fost una cu iz culinar, ca mai toate de altfel.:)) Si poeziile imi zac pe biletele prin diverse sertare, iar eu am umplut sertarele „cufarului” cu retete culinare, ca si cand asta m-ar caracteriza cel mai mult!(Poate ca da!)
    Iti impartasesc multe idei expuse aici si voi veni cu drag sa te citesc, ori cde cate ori imi permite timpul si in 2013 pentru ca m-ai convins ca vei fi TU, CEA ADEVARATA !
    Sa de Dumnezeu sa avem cu totii un an mai bun, lipsit de obsatcole de netrecut!
    La multi ani!

    • nu știu dacă poeziile tale m-ar fi cucerit cum m-au cucerit rețetele, în sensul că poezie nu prea citesc… iar rețete cu atât mai puțin, dar faptul că faci totul să pară așa de simplu… ce crezi, m-a determinat să mă hotărăsc să încerc… ești singura care a reușit asta, poți să-ți imaginezi? 🙂
      merci mult, mă ajuți să cresc dintr-un punct de vedere foarte important pentru bărbații mei 🙂
      un an buuuuuuuuuuuuuuuuuun!

  3. Melancolică pe final de an???
    Hm…Se vede treaba că am lipsit cam mult din decor!

    Sper că ești bine și sper că 2013 să fie infinit mai bun, acum că tot a trecut sfârșitul lumii pe lângă noi!
    Pup iu 🙂

    • ce nu înțelegi tu, deși cred că simți puțin!, e că noi înșine suntem sfârșitul lumii. el va veni doar după ce plecăm noi, definitiv 🙂
      stai liniștită, deși ai lipsit mult din decor, tot tu ești comentatoarea cea mai agitată… că agilă e clar că da!

      • apoi…eu nu înțeleg multe 😆
        da’ de ce să ne striăm brums de viață temându-ne că se termină, nu?
        Agitată – checked! Agilă . chek again! 😆 😆

  4. exact acelasi lucru simt si eu ca trebuie sa fac, acum mai mult ca niciodata, parca m-am trezit la realitate, parca mi s-a luat un val de pe ochi, iar ceea ce am descoperit nu mi-a placut deloc, si eu tanjesc sa fiu cat mai naturala, sa fiu eu insami, oamenii sa ma placa pentru ceea ce sunt eu cu adevarat (si mai ales sa ma plac eu), nu pentru ceea ce las eu sa se vada, pt ca in ultimii 5 ani nu am mai fost EU, mai degraba voiam sa multumesc pe cineva, dar cu ce risc…. dar pana la urma am invatat multe din relatia asta, si vorba ta, nu vreau sa-mi aduc aminte numai de momentele grele si urate.

  5. Într-adevăr… unul dintre lucrurile frumoase în blogging este ceea ce ajungi să înveți, căutând în locurile și la oamenii care trebuie. 😛

    Să ai parte de un an frumos în cele ce urmează!

  6. recitesc randurile scrise de tine in urma cu un an….atunci nu intelegeam pe deplin,dar simteam ceea ce scriai…acum simt cu fiecare fibra ce inseamna ca descoperi oameni adevarati si oameni falsi,ce inseamna sa „simti” pe cineva aproape, chiar daca numai la telefon ori pe mail….
    am avut un an dificil, dar toamna a fost de departe cea mai grea din viata mea de pana acum, dar partea buna este ca m-a „ajutat” sa discern si sa mai cresc un pic, chiar daca totul a fost fara voia mea si impotriva vointei mele
    poate reusim sa ne intalnim pana la urma la o cafea in ianuarie si sa povestim mai mult 🙂

    • prezentă la datorie, mai ales că datoria față de tine e o plăcere! 🙂
      beau mereu la radio din paharul cu bufniță oferit de tine și ești cu mine continuu…
      ar trebui să fiu și eu cu tine continuu… oare cum aș reuși? 🙂

      • il folosesti?
        ma bucur mult 🙂
        a fost printre primele mele incercari de…..ceva 😛
        ai fost alaturi de mine cand imi era mai greu si m-ai ajutat mult sa simt ca esti langa mine
        gasim noi o zi cand sa ne putem intalni in tihna 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s