Siguranța emoțională și securitatea fizică

Ceea ce ia ochii, trece sub tăcere ceea ce ar interesa cu adevărat inima. Lipsa banilor, a locurilor de muncă, incinerarea lui Nicolaescu și divorțul celebrităților, toate acestea lasă în urmă subiecte cu impact profund asupra psihicului și sufletului nostru. Ce aș fi considerat eu important în aceste zile? Cazul femeii gravide care și-a înjunghiat șeful, pe motiv că o agresa sexual. Ceea ce urmează în această postare, a pornit de la câteva gânduri pe care le-am avut ascultând într-un jurnal de noapte (nu de oră importantă, atunci se difuzau chestii ce hrănesc prostia!), când s-au alocat aproape 10 minute anchetelor cu privire la acest caz… S-ar putea ca aceste lucruri să le privească în mod deosebit pe femei, iar dacă un ochi de bărbat ar citi ceea ce spun eu să mă acuze că incriminez prea tare *masculinul* 🙂 . Culmea este că, de multe ori, prietenele mele mă acuză de misoginism, așa că pot suporta orice reproș; sunt obișnuită! Când spui ceea ce crezi mereu superi, însă așa-s eu, nu mă pot abține. Dar îmi asum responsabilitatea pentru părerile mele și când îi contrariez pe bărbați și când le deranjez pe femei!

Nu-i așa că multe dintre femei vor ca soții lor să rezolve problemele ce țin de stabilitate? Și nu-i așa că, de multe ori, femeile necăsătorite se plâng de faptul că le e greu pentru că sunt tratate abuziv de șefi, chiar de părinți sau de copii, că, dacă ar avea și ele alături un soț, el ar putea să le ajute în momentele dificile, el ar pune lucrurile la punct? Femeile spun că au nevoie de bărbat nu pentru a spăla rufele sau pentru a îngriji copilul, pentru a face mâncare sau pentru a călca (ei, dacă le mai face și pe acestea, cinste lui! 🙂 ), ci pentru protecție sufletească, spirituală, fizică (de cele mai multe ori aceasta nici nu e luată în calcul, datorită stilului romantic al fetelor, dar din perspectivă logică e cea mai importantă într-o lume haotică, așa cum e a noastră azi!).

Pe cât de mult aștepți ceva de la cineva, pe atât de puțin primești, de multe ori sau de cele mai multe ori 🙂 . Dar lucrul acesta nu se întâmplă doar de ieri, de azi, nu ni se întâmplă doar nouă pentru că s-a denaturat societatea de când cu Revoluția din *89, ci se petrece de multă vreme și a marcat nu numai pe cei moderni, ci și pe cei din vechime. Da, știu, pentru mulți dintre cei tradiționaliști, ceea ce urmează să scriu o să fie o pricină de enervare, pentru atei, o cauză de râs. Pentru mine este o filozofie cu privire la viață și o încercare de a pătrunde dincolo de superficialitatea și râsul nechezat al divertismentului ce ne sufocă, dar nu reușește să ne ajute în crizele esențiale.

Nu e un secret că (re)citesc Biblia zilnic. Îmi place Noul Testament pentru că vorbește despre dragoste, dar Vechiul Testament îmi place pentru lecțiile despre viață. Cum începe anul și deschid Genesa, știu sigur că iar voi fi uimită de actualitatea problemelor … vechi de mii de ani. Unul dintre cele mai ciudate episoade este în capitolul 20.

1 Avraam a plecat de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades şi Şur şi a locuit ca străin în Gherar. 2 Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat pe Sara.  3 Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” 4 Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? 5 Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.” 6 Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. 7 Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.”

O, da, sunt multe subiecte și multe discuții s-ar putea isca doar din aceste 7 versete, dar eu vreau să mă opresc asupra unui singur aspect: ce siguranță poate avea o femeie, în ceea ce privește securitatea ei – chiar fiind căsătorită!???

Azi bărbații privesc fără jenă după alte femei, fac haz pe seama diferențelor dintre soțiile lor și răpitoarele siliconate (net superioare apărând cele din a doua categorie!), cheltuie banii pe distracții doar de ei știute, ignoră faptul că au copii de crescut – înainte măcar participau la creșterea lor cu partea materială, acum ridică din umeri, dând vina pe șomaj sau salariile mici), au copii în afara familiei, se laudă cu ceea ce cuceresc și nu le pasă că rănesc sentimentele sau trupul celor de care ar trebui să aibă grijă. Parcă unele femei se plângeau că n-au soț! Nu cred că și-ar dori un astfel de exemplar lângă ele 🙂 . Dar ce să facă cele care se trezesc în fața acestei realități, că binele pe care îl visau împreună cu soțul a devenit coșmarul lor și huzurul partenerului?

Dar nu același lucru s-a petrecut și cu amărâta de Sara, în trecut, pe când a plecat din țara ei alături de un om în care avea încredere oarbă – și că o duce unde trebuie și că o protejează, cu propria viață?

Mamă, și de ce protecție s-a bucurat 🙂 : *Spune că ești soră-mea, că ăștia mă omoară, la cât ești de frumoasă. Hai, spune, ce te costă, salvează-mă, doar … n-ai să te descurci fără mine.* Se învârte pământul cu tine, dacă ai trăit vreodată această experiență și o redescoperi și în viața celebrului Avraam, la sânul căruia suntem trimiși de slujbele de înmormântare clasice. Avraam nu a putut culca pe pieptul său nici capul liniștit al soției proprii, cum să-i încredințez eu capul meu? 🙂

Nu mă interesează acum celelalte complicații ale textului, cred că ne mănâncă limba pe mulți să întrebăm cu privire la multe aspecte; acum, însă, singurul lucru la care vreau să mă refer este că nici o femeie căsătorită nu are rădăcina în partenerul de viață. Nici măcar ea; cu atât mai puțin, una singură nu se poate baza pe vreun bărbat – amant, frate, prieten, cunoștință de încredere. Oamenii te dezamăgesc, oamenii te lasă baltă. Chiar dacă ai trăit cu iluzia că sângele apă nu se face, chiar dacă te-ai bazat pe promisiunea romantică *la bine și la rău (greu)*.

Atunci? Care ar fi soluția? Indiferent de statutul social, ajutorul vine tot de la Tata, nu de la soț… El intervine categoric, El schimbă inimile celor care vor să ne facă rău, El ia situația în mâini și o întoarce în favoarea noastră, El Se implică, El pune lucrurile la punct sau ne dă puterea de a rezista ori a transforma lucrurile. Mă gândesc la multele femei singure sau singure în doi, care ar dori să simtă că sunt apărate și care nu vor avea această satisfacție niciodată. *Ajutorul meu vine de la Domnul* – zicea psalmistul.

Cred că cele mai multe am descoperit lucrul acesta, iar cele care n-au ajuns la această concluzie la timp au trăit decepții, dezamăgiri cumplite. Dar niciodată nu e prea târziu să afli acest adevăr și să îl trăiești! 🙂

Cât despre regulile de viață ale bărbaților… Ce-ar fi dacă, în loc de *pentru sănătatea dv respectați cele trei mese principale ale zilei*, la sfârșitul calupurilor de publicitate ar apărea *pentru sănătatea familiei dv, nu mințiți! (cu privire la statutul social, cu privire la starea psihică, referitor la numărul de copii de acasă, în legătură cu salariul, locul unde mergeți, persoanele cu care vă întâlniți etc)*. Oare e mai important stomacul (mațul 🙂 ) decât sufletul, de se oprește informarea cetățenilor la stilul de îngurgitare și nu depășește domeniul nutrițional?

P.S. De ce am încadrat această postare la categoria *Sfârșitul lumii*? Pentru că, de multe ori, această experiență este atât de traumatizantă încât pentru cei implicați aduce a sfârșitul lumii, mai degrabă decât sfârșitul lumii… clasic. Trăirile proprii sunt mai clare și mai palpabile decât ideile care pornesc din dorința proprie de vâlvă, de câștig imediat, de renume sau din interese oculte. Să mă contrazică cineva! 🙂

Anunțuri

11 responses to this post.

  1. […] fotografii frumoase și să preia ideile pe: Alice in WonderNet, Aurora, CafeauaTa, Dani, Geanina, EuMieAlmeu, Kadia, Maricica și pe toți ceilalți care trec pe aici în căutare de retete culinare […]

    Răspunde

  2. Și uite așa se dovedește prin mii de fapte zilnice că femeia nu este egală cu bărbatul, oricâte slujbe ar avea, orice poziție înaltă pe care ar avea-o în profesiunea ei și în societate. S-a păcălit rău femeia luptând pentru acest tip de emancipare, care o înrobește și mai mult. Mai e mult până la emanciparea spirituală, până când femeia nu va mai aștepta de la bărbat ” protecție sufletească, spirituală, fizică”.

    Răspunde

  3. Posted by ane on 12 Ianuarie 2013 at 17:07

    Ce să spun, ai atins lucruri sensibile… „Iubirea este un împrumut ipotecar asupra unui viitor nesigur ?i enigmatic.”, Apropo de divorţul Andreea şi Ştefan Bănica, pentru toţi cei care au milioane de euro, divorţul este divertisment… .la acest capitol ar fi multe de comentat . În Vechiul Testament oamenii erau păgâni. Să ai o seară frumoasă!

    Răspunde

  4. Posted by claudia ciochina on 12 Ianuarie 2013 at 17:17

    cred ca barbatul nu este egal cu femeia…pe principiul „unde-o fi Oltul mai mare ma trece mindra-n spinare”….indiferent in ce e materializat Oltul tot o drama greaca ramine pentru barbati daca nu e femeie linga ei ca sa-i treaca in spinare.Tata ne poarta pe bratele dragostei Sale de cind ne nastem pina mai apoi…

    Răspunde

  5. […] PerfectDevil UnBlogCiudat Flaviusobeada Mihaela Alexbodoli Ratzone Denisa Aricescu Adela Ivascu Eumiealmeu Oanaclara Felicia Alidrg Inaeh LaFemme […]

    Răspunde

  6. Ce ar putea sa o determine pe femeia (sotia) moderna (adica ,nu legata de tarele specifice antichitatii sau evului mediu) sa ramina linga acelasi barbat 10,20,30 sau mai multi ani,daca…?

    Răspunde

    • daca ti-as raspunde din experienta mamei… slabiciunea, spaima de necunoscut… teama de vorbele oamenilor (de parca faptul ca ne batea si ne fluturam vanataile prin fata oamenilor aducea dupa sine barfe…)… n-ai unde sa te duci, ca nu ai alta casa si nu poti cumpara una…
      mama pana la urma a plecat. dar sunt milioane de femei care nu vor face pasul acesta.

      Răspunde

      • Sa inteleg ca inainte de casatorie „el” a fost solutia,iar dupa,unica alternativa?
        E clar ca milioane de femei nu gindesc ca tine sau ca mine si considera „fatalitatea” ca unic concept de urmat.

        N-ai unde sa te duci…
        De ce dispare posibilitatea intoarcerii acasa si luatul de la inceput?
        Avind exemplul mamei tale ,cred ca ,totusi,iti este greu sa compatimesti acceptarea in orice conditii.

      • imi este greu sa accept ca femeile sunt atat de slabe si ma infurii pe ele, le compatimesc si poate sufar la cot cu ele.
        stiu ca e decizia lor, dar imi pare rau pentru ele. cred ca de multe ori imi pare mie mai rau decat le pare lor.
        pentru ca eu le privesc si prin ochii experientei mamei mele, dar si prin ochii copilului, care a indurat totul, umar la umar cu mama sa.
        de ce dispare posibilitatea intoarcerii acasa? – pentru ca poate acasa e mai rau decat la bataia pe care o indura acum si poate pentru ca
        nici nu are destul creier sa poata vedea in perspectiva faptul ca sunt sanse pentru a nu mai schiopata.
        tot ce putem face e sa fim alaturi de ele, sufleteste. cred ca singuratatea le omoara pe multe dintre ele, nu au cu cine vorbi, iar daca se apuca sa vorbeasca
        doar se plang, fara sa caute rezolvari (nici despartire, nici solutii in cadrul relatiei).

  7. Mie nu imi pare rau pentru nimeni! Suna dur dar de fapt cred ca ni se intampla in viata ceea ce meritam, ceea ce avem nevoie pentru a transcede catre suprematia spiritului si a nu mai indopa matzul la greu. Atat timp cat ne masuram muschii, greutatea portofelului sau a bijuteriilor vom primi palme peste ceafa cu atat mai dureroase cu cat vom intelege mai putin. Credinta, iubirea, ne vindeca de temeri si frici si asa invingem EGO-ul. Misiunea noastra nu este sa facem ”cancer la colon” de atata junk food si lene, ci sa ne bucuram de lucrurile marunte ce ne inconjoara, de oamenii de langa noi, entuziasmandu-ne precum copiii cand vad un gandacel sau un curcubeu in realitate!!!
    Problema mea este ca ne imbolnavim copiii si asa viitorul ”nu mai suna bine”(cum spunea o reclama mizerabila)!
    Insa, ca sa inchei optimist, ha!, drumul, oricat ar fi de greu este SENS UNIC, doar inainte!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: