De ce nu suport să fiu mamă? (1)

Pentru că, indiferent de vârsta copilului, stai cu sufletul la gură… De exemplu, a plecat vineri (până azi) la Brașov. Cu clasa. Și autocarul. Ski, sanie, bob…

În urmă cu 6 ani am fost conducători de grup (eu și soțul meu) pentru tineri și unul dintre ei, de 20 de ani, a intrat cu pașnica săniuță într-un copac, lovindu-se grav la cap și nemaiștiind cine este. Mergea cu noi, cu grupul, dar nu recunoștea pe nimeni, nici dintre frații lui, nici dintre prieteni; pe ni-meni! La 6 ore i-a revenit memoria.

Fiul meu are 13 ani și mi se rupe inima că ar putea avea vreun accident. Și nu este dintre cei care se aventurează nebunește. Dar tot mă tem.

N-am dat niciun telefon, ca să nu-l sperii, cu teama mea. El nu trebuie să știe că eu simt asta, ca să nu-i fie frică de viață și provocările ei. Dar eu știu cu ce mă confrunt.

A sunat el acum. Unul dintre … însoțitori a avut un accident, a fost la spital, o să ne povestească atunci când vine acasă. E teafăr, e în autocar, cântă și râde. Mai răsuflu o dată ușurată – a trecut încă o zi în siguranță.

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;De ce nu suport să fiu mamă? (1)&8221;

    • adevărul este că am vrut să fie șocant. uneori, când le văd pe mamele care vorbesc doar despre cât de drăguț este să ai copilași, mă sperii, gândindu-mă cât de simplă e viața lor, de nu încearcă sentimente ca cele prin care trec eu sau cât de inconștiente pot fi (unele se laudă cu copiii și-i aruncă în seama bonelor sau a grădinițelor, mândrindu-se că au moștenitori). eu mi-am crescut singură copilul, nu a stat nici măcar o seară la bunici, unchi, mătuși, așa că a fost tot timpul sub ochii mei, știu fiecare pas făcut sau fiecare încercare prin care a trecut.
      sincer, titlul vine și din stilul sangvin, care de multe ori are o plăcere deplină să șocheze, când de fapt, în spatele cuvintelor, se află un șoricel fricos 🙂 .
      o săptămână bună.

  1. Offff, exact asa ma simt si eu, m-a marcat tragedia cu fetita olimpica care a murit 😦 De ce erau copii aia nesupravegheati? De ce aveau acces la alcool? De ce au incuiat-o in camera? Ma ingrozesc cand ma gandesc la ce se poate intampla, si din ce in ce mai mult imi surade homeschoolingul!

    • da, în fiecare zi se întâmplă câte ceva… în seara aceasta micuțul copil de 4 ani care s-a înecat în râu… adevărul este că privit din exterior, când îți moțezi copilul sau când îl vezi spunând frumos poezia este o mândrie să fii părinte, dar lupta de zi cu zi este cumplită. tocmai aici se vede și caracterul omului, care chiar e părinte adevărat și în asta stă măreția faptei de-a crește un copil – nu în victoriile lui, ci în zbaterea celui care a secondat înflorirea lui…
      un an bun, Raluca, ție și celor dragi ai tăi.
      p.s. aici, am o prietenă care are 6 copii și face cu toți școală acasă. dar cum nu se poate cu cei din România, cursurile sunt din Anglia etc etc. sora mea face cu copiii ei școală acasă – dar ea este în SUA. dacă te hotărăști pentru asta, ar tre să dai amănunte și pentru cele care vor avea copii după tine, care ar putea să-ți urmeze exemplul.

    • stii, ma gandesc uneori ca suntem o mana de femei carora chiar le pasa de copiii lor. altele nu se vor uita niciodata la ei cu ochi buni. dar mai exista o categorie de femei – cele carora incepe sa le pese sau li se trezeste instinctul matern pe masura ce inainteaza in experimentare. pentru ultimele, care chiar de la inceput scriu la mine, la cautare… nu suport sa fiu mama sau nu suport sa ajung mama, e bine sa aiba intrare in aceasta lume a maternitatii, pentru a intelege ca sentimentele lor sunt intelese si de altele si ca s-ar putea ca sentimentele lor sa porneasca de fapt dintr-o foarte mare spaima ca nu vor putea controla totul si nu pentru ca sunt ele rele si au inima de piatra.
      sper ca m-am facut inteleasa, tu esti mult prea inteligenta ca sa nu prinzi din zbor ideea, chiar daca eu nu am exprimat-o bine.
      pe de alta parte, fiul meu mi-a spus aseara ca in timp ce erau pe partie (poate ai vazut la tv ca au anuntat ca a fost sfarsit de vacanta si au primit copiii un dar frumos, zapada, drept pentru care au rupt partiile 🙂 ), 6 salvari au venit pentru a-i ridica pe cei raniti.
      dintre cele 6 accidente, 2 au fost ale unor copii mici de 4,5 ani, lucru care il indigna pe copilul meu – *cat de inconstient sa fii ca parinte sa vii cu copilul mic pe asa o aglomeratie? mami, era o femeie cu bebelus pe sanie, pai daca ii zbura din brate, daca se lovea ea de un copac si nu mai avea cine sa aiba grija de copil?*
      daca si el, copil fiind identifica in unii parinti o doza de inconstienta, prefer ca mine, prea obsedata, decat ca ceilalti, nepasatori.

  2. Eu am sesizat o chestie …atunci cand stau cu sufletul la gura si ma ganesc intens la unul din ei …ei simt ..acolo unde sunt si mi s-a spus deseori ca nu s-au simtit in largul lor si ca au intrebat de ce se gandesc atat de mult la mine si nu la momentul pe care il petrec.Mi-am impus deseori sa nu ma mai gandesc la ei atunci cand sunt plecati undeva…nu negativ! Sunt plecati , o sa fie ok ..ca daca este sa se intample ceva se poate intampla si cu tine de mana!

    • tu ai dreptate, tink, de câte ori s-au prăpădit copiii sub ochii părinților. și eu mă încurajez de fiecare dată că eu am fost o zăpăcită și făceam imprudențe mari, doar-doar m-oi prăpădi… și nu mi s-a întâmplat nimic. iar copilul meu este cuminte și la locul lui… doar n-o să i se întâmple tocmai lui. apoi mă gândesc… *dar el nu a vrut să se ducă în excursie. eu l-am trimis. dacă i se întâmplă ceva rău, nu eu sunt vinovată?* un roi de gânduri și spaime. bine că există rugăciunea, că altfel nu aș ieși din starea mea.

    • eu prima dată mă rog simplu, apoi mă rog în scris 🙂 , ca să mă concentrez mai mult și să nu mai plece mintea, fără voie, cu sorcova. mulțumesc pentru că ai fost sinceră și mi-ai demonstrat că sunt *defectă*, dar într-un sens comun, banal, ca toate mamele cu care sunt prietenă :-).

  3. titlul m-a speriat mult,dar continutul ….ma regasesc intru-totul !
    credeam ca asa sunt doar eu,dar am avut surpriza ca, in momentul in care soacra mea a lansat „invitatia” de a-i lasa pe cei mici la ea cateva zile (ea nu vine in vizita la noi,dar isi viziteaza toate prietenele care au nepoti :(( ), sotul meu sa fie cel care sa refuze 😛
    ce bine ca nu sunt singura in familie 😀

    • da, titlul a fost ales special pentru cele care fac parte din temperamentele agitate, zgomotoase. pe celelalte, le face să se simtă chiar oripilate. însă vreau să fiu și de partea celor care au trăiri și reacții exagerate, care folosesc tot soiul de cuvinte grele, pentru a le ajuta să înțeleagă că ce se întâmplă cu ele e exagerat doar în creierul lor sau prost înțeles.
      în rest, normal că gândim la fel, pentru că cine se aseamănă se adună.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s