Atelier de jurnalism narativ și scriitură personală (1)

La vârsta când era normal să învăț, eu trebuia să muncesc pentru a mă întreține, pentru că tatăl meu mi-a spus clar că el nu mă ține în facultate. Are altceva mai bun de făcut cu banii; îi dă peste cap, sub formă de vodkă. La 20 de ani de atunci, descopăr ce-mi place și frecventez.

Timp de 4 săptămâni de acum înainte, voi participa la un curs organizat undeva, pe lângă Armenească. Detalii, aici.

Prima întâlnire m-a adus față în față cu 14 colegi absolut surprinzători. Foarte puțini aveau de-a face cu literatura sau jurnalismul. Cei mai mulți erau oameni care au terminat chestii tehnice sau economice și voiau ceva divertisment (nu în sensul negativ, deșucheat al cuvântului) în peisajul vieții lor. Am fost foarte încântată să fiu într-o asemenea companie.

Cursul are un blog unde sunt publicate – atenție! – exercițiile făcute în timpul orelor. Astăzi am avut 4 exerciții cel puțin provocatoare, dacă nu chiar tulburătoare:

1. Scrie ce te definește, cine ești, în 5 cuvinte. (Câteva dintre acestea: Iubesc viața, pur și simplu. / Sunt zâmbărețul și vorbărețul familiei. / Îmi plac oamenii care iubesc. / Trăiesc pentru a scrie povești. / Alerg citind bornele aruncate alandala. / Caut și mă caut mereu.)

2. Descrie în 10 rânduri cartierul în care locuiești.

3. Descrie un moment de frică personală, fără însă să rostești cuvântul acesta în cele 10 rânduri.

4. Spune-i partenerului tău povestea ta – s-a urmărit să vedem câte putem să aflăm într-un timp scurt (5 minute) și cât vrem să spunem într-un timp atât de scurt.

Tema este ca, în minim 300 de cuvinte și maxim 700, să vorbim despre un mic defect fizic.

Pentru cei care vor să știe mai multe nu despre scris în general, ci despre scrisul pe blog, există un curs special. Explicații aici.

În caz că sunteți atrași de conținut, nu stați pe gânduri – faceți planuri în legătură cu timpul pe care să-l alocați în viitor unor astfel de cursuri. Iar dacă aveți și alte interese nu numai scrisul, descoperiți ce ofertă bogată, selectă, cu totul sofisticată au cei de la Fundația Piața Victoriei.

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. Tare mi-ar fi placut sa ne intalnim la cursurile astea, dar n-am cum sa ajung…imi plac asa de mult temele despre care ai scris! Fiica mea imi mai povestea despre teme de genul acesta de la facultatea de jurnalism. Apropos de frica, ea avea de relatat dintr-un teatru de razboi si faceam scenarii amandoua…
    O sa vizitez si eu blogul acela sa mai invat cate ceva, macar atat, daca „provincia” ma tine la baza si nu pot urma cursul. 🙂
    Pe tine poate te intanesc intr-o buna zi cand am drum!

    Răspunde

    • putem face schimb de idei 🙂 – tu îmi spui despre minunățiile dulci, eu despre cuvintele dulci.
      sigur, eu ies în câștig, dacă mai și degust ceva!
      abia aștept… când ai drum prin București, te rog să-mi spui.

      Răspunde

      • Schimbul de idei il vom intretine sigur. In Bucuresti ajung din cand in cand, mai mereu pe fuga si cu probleme de toate felurile, dar mai fugim si la cate un eveniment, cum ar fi, de exemplu,un concert Tudor Gheorghe.
        Deja vad numai „schimburi” in fata ochilor! 🙂

  2. […] S-a dus și cea de-a doua întâlnire din cadrul cursului. Despre prima am scris aici. […]

    Răspunde

  3. Mi-ar fi plăcut un astfel de curs. Dar Baia Mare e departe. Și bugetul oricum nu-mi permite plăceri personale. Dar am să citesc tot ce scrii despre ce se întâmplă acolo și poate am să învăț ceva, adică, sper, îmi doresc. Ce vă pune să faceți mi se pare greu. Cum să răspunzi la întrebările alea, toate, când nu te cunoști pe tine? Caut și mă caut… da, acela mi s-ar fi potrivit… și mai departe, m-aș bloca. Dar, o să încerc, alături de tine, de departe, să răspund la întrebările alea respectând regulile… să vedem.

    Mulțumesc. 🙂

    Răspunde

    • cu mare plăcere. tocmai pentru că îmi dau seama cum este să nu ai acces, îmi place să-i ajut pe ceilalți.
      nu zice Domnul *ce vreți să vă facă vouă alții, faceți-le și voi altora?* 🙂
      mie mi-ar plăcea tare, tare mult să pot avea intrare la multe lucruri și, vorba ta, banii, timpul, distanța…
      (era un seminar de 800 Euro… ei, la acela chiar nu mă pot duce! oricât mi-aș dori!)
      dacă ai întrebări, îmi poți scrie fără probleme și discutăm, îți mai dau detalii, personal.
      succes.
      până la urmă, jurnalismul narativ este un fel de mai bună cunoaștere, e special pentru vremea noastră, când
      oamenii nu mai au niciun reper și totul e confuzie, pentru a te regăsi și pentru a putea rezista…

      Răspunde

  4. […] primele ocazii am scris aici (1), aici (2) si aici (3). – Sper sa-mi fac timp sa vorbesc si despre 4, pentru ca […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: