1. La știri, aseară, a fost vorba despre un furt de tablouri. Fiul meu, uimit, mă întreabă: *La ce le trebuie hoților tablourile? Au colecție sau ce? Nu mi-am imaginat că hoții sunt persoane culte!*
I-am explicat că le vând unor colecționari!
*Un hoț nu are carte, poate, dar cel care cumpără de la hoț și are atâția bani ca să poată cumpăra artă … cum de încurajează furtul?*
Eu de unde să știu, mamă? Am cumpărat un singur tablou în viața mea și pe acela de la autoare, așa că …
2. Eu: E scump să-ți iei carnetul de șofer.
Copilul: Cât de scump? Eu: Cred că 1000 de lei.
Copilul își dă o palmă peste frunte: Și eu care credeam că pot să-mi iau carnetul la 18 ani, dar se pare că va trebui să aștept să mă angajez că de unde să am eu vreodată atâția bani, dacă nu lucrez?
(Ăst individ chiar nu vrea să profite de părinții lui 🙂 )
Despre sufletul meu 
Ha! Este delicios! Si eu am parte de dulcegarii naive in fiecare zi si ma vindeca de toate bolile!!!
așa zic și eu, că naivitatea copiilor este prețul cel mai potrivit pentru mămicoșenie, indiferent cât de grea este ea!
pupa-l-ar mătuşa lui spirituală 🙂
ce bine i-ar fi dacă și-ar cunoaște verișorul spiritual pen*că ăilalți sunt la cuca măcăii… 🙂 îmi vine să mor de râs, cineva m-a făcut expată… așa m-a prezentat… cam așa aș fi, nu? și eu nu m-am privit niciodată cu acești ochi 🙂
bine că ești tu aci ca să nu-mi mai pese de expătiile vieții mele 🙂 .
expată??????
poți să-ți imaginezi? și nu ex-pată, adică o fostă pată, ci expată… nu mori de râs?
de râs, dară!
😆
Îți mulțumesc mult pentru postare! Mi-ai adus aminte de copiii cu care am lucrat atâta timp 😦 M-au apucat iară nostalgiile… apropo de naivitatea copiilor, am scris si eu un articol asemănător, mă gândeam că te-ar putea interesa 🙂 http://oameniiausuflet.wordpress.com/2012/11/08/farame-vesele-din-viata-de-pedagog/
îmi aduc și eu aminte cum era să fiu profesoară 🙂
unii dintre copii erau atât de lipicioși și niciunul nu avea niciun interes, iar alții erau atât de retrași și nu pentru că nu iubeau, ci pentru că nu știau să se manifeste…
copiii sunt sinceri; poate de aceea ar trebui să ai mereu câte un copil mic pe lângă tine, să înveți de la el cum să te comporți… după cum spune și Biblia… dacă nu veți fi ca niște copilași… 🙂
Pingback: CARTI CITITE IN 2012 - Alfabet cu personaje - Leapsa
Naivitățile copiilor sunt aur pur pentru mai târziu…
Ce frumos ar fi daca aceasta dulce inocenta s ar pastra si peste ani… dar nu sub forma naivitatii ca atunci nu e de folos :). Eee, daca ar sti copilul ca in ziua de azi hotii de arta au studii inalte in multe domenii… i ar veni poate alte idei, cum sa ia mai usor carnetul de sofer poate :)). dar e secret, nu ii spunem inca, da?
:))) genial! Frumos l-ati educat. Chiar frumos.