O zi istorică

Demisia Papei? Pentru viața Pământului, da, acest eveniment din această zi e istoric!

Dar pentru noi, oamenii simpli, care poate nici nu ne-am dat seama ce se întâmplă azi, altele au fost prioritățile. Fiecare le știe pe ale sale.

Eu personal am serbat plecarea iernii. Cum? Stând 3 ore în fața mărțișoarelor de la Romană, de la Unirii… Mi-am achiziționat 3 bufnițe 🙂 și câteva daruri pentru prietenele mele.

Pentru prietenele care nu sunt lângă mine și nu pot primi ceea ce am acum pe noptieră… 🙂 , un dar muzical. Cum ar suna urarea pentru următoarele luni, care sunt cele mai bune din an?

Să aveți parte în jurul vostru de oameni care să se poarte cu voi așa cum meritați, adică manifestând respect și recunoștință pentru că sunteți alături de ei!

Publicitate

Astept o minune (martie, 2013)

Am lucrat pentru ultima data in aceasta iarna cu Maestrul. Nu ca vine primavara, ci pentru ca pleaca pentru a face investigatii. Unii oameni scapa de multe boli, le lasa in urma si se trezesc alergati de altele. Este si cazul lui. Cu o interventie pe cord, acum trebuie sa vada de altele. Mai grave. M-am rugat ceva de genul… *Mai bine dispar eu decat el.*

Pentru ca il iubesc, pentru tot ceea ce a insemnat pentru mine in toti acesti ani.

As vrea sa traiasca vesnic.

Si Ii sunt recunoascatoare lui Dumnezeu pentru ca, desi nu am avut tata, in el am avut un adevarat parinte.

Nu ma tem de nimic in ce ma priveste, dar chiar nu as vrea sa-l pierd.

O vară cu ale mele…

Oare cine are, are

Trei bilete la păstrare

Pentru lunile de vară

Când, zburând spre altă țară,

Se va reuni cu-ai săi,

Nu sunând din zurgălăi,

Ci vorbind pe oltenește

Unde-s trei, puterea crește! 🙂

….

Cine zice că mă-ntorc…

Flight – Denzel Washington

Am văzut filmul pentru că CTP-ul a zis că ar fi trebuit să intre între cele premiate la Oscar, dar nici măcar nu a fost nominalizat. E prima dată când sunt și eu de acord cu CTP-ul. 🙂 Mi s-a părut atât de etic filmul, într-o lume în care orice erou este aplaudat pentru ce face bun, fără să se mai țină cont de toate tarele lui… (poate de aceea nici nu a fost considerat important filmul, era mult prea moral pentru gustul cinematografiei!)

Mai jos, trailerul … și vizionare plăcută celor care încă nu ați reușit să-l vedeți.

Principiu. Surpriza. Prioritate. Magia Disney

Era un cântecel pe vremea mea, stupid, pe care îl cântam când ne întorceam de la cramă: Şi cum stăteam eu, aşa, liniştit, un câine a venit, m-a muşcat si a fugit… (nu mai spun continuarea că pot fi dată pe mâna poliţiei veterinare!) Mie mi s-a potrivit sâmbătă seară prima parte… Şi cum stăteam eu, aşa, (doar că eram liniştită, nu liniştit!)… descopăr pe Facebook un anunţ că, prin ironia sorţii, am câştigat un concurs. La care eu ştiam că nu am participat. 🙂

Principiul – Respectul. Am o cunoştinţă pe care o respect, un tip care a luat anul trecut Premiul pentru Excelenţă în Societate, invitat pe la toate televiziunile, cu care americanii au făcut un documentar care mai arată că sunt şi lucruri interesante în România, nu numai porcării. Cum am încredere în el ca în mine, dau share la tot ce afişează el, aşa că atunci când a postat despre Magia Disney am zis… *Să se bucure şi mamele cu copii din adresa mea de FB, de un concurs, posibilitatea de a participa la spectacol* (eu aş fi vrut să merg, în decembrie, când am aflat despre el, dar la preţul biletului am ridicat din umeri *pot trăi şi fără el*).

Surpriza: Şi noaptea la 23, sâmbătă, mă văd câştigătoare, scriu repede un mesaj omului, obsedată de o întrebare… *De ce scrie acolo prin ironia sorţii câştigătoare* – alte întrebări nu aveam 🙂 şi duminică la 6.30 mă sună ca să mă informeze că nu cunoaşte motivul pentru care aşa formulează sponsorul fundaţiei lui, dar dacă vreau să iau invitaţia trebuie să ştiu că e … azi. Adică duminică. 🙂 La 15. Aşa, pe nepusă masă! În contextul în care fiul meu avea timpul tot ocupat – dimineața matematică, de la 17, formația de clopoței și de la 19 I.T.

Prioritatea: Îi explic eu fiului, care era înclinat să refuze la Disney, că e nevoie să stabilești priorități în viață. Cea mai bună, cel mai potrivit, cel mai, cea mai… Trebuie neapărat să gândești când faci o alegere – la cele două lucruri la care participa de obicei mai poate participa, la Disney… Prioritar a devenit spectacolul și am mers să-l vedem.

Magic Disney: Eu recunosc faptul că nu mă simt confortabil în contextul magiei. Cred că modul în care am trăit copilăria, haotic, m-a făcut să-mi doresc să am totul sub control, iar magia mă face să-mi fugă pământul de sub picioare. Pe fiul meu îl lasă cu gura căscată; pe mine, cu sentimentul că trebuie să dispar – din acel loc, nu așa cum dispăreau personajele. Faptul că am avut doar 10 minute cu Woody în copilărie, că mai erau Aventuri din Pădurea Neagră, cu Albișoara etc etc… adică lipsa poveștilor din copilărie (eu citeam din clasa a 2-a romane de 300 de pagini, nu povestiri!) m-au determinat să ador desenele. Am ajuns să-mi fac tricou cu prințesele, da? Da! Și le-am văzut acolo, pentru o secundă, două.

Sincer, după gustul meu, era nevoie de ele cel puțin 5 minute pe scenă, fiecare. Acolo, însă, a fost altceva… magie. Cum apar flori din pălăria goală, cum dispare pizza, cum se arată unul dintre cei doi… în ființa celuilalt… (e greu de explicat 🙂 ), cum se ridică amărâta de Jasmine, care nu l-a găsit pe Aladin, ci pe mister magician… Poate mai bine rămânea iepurele și făcea niște tumbe. Pentru inima mea era mai potrivit. Și, ca educator, îmi dau seama că pentru copii era mai important să se amuze cu personajele din Bambi, de exemplu, sau cu ratonul lui Pocahontas, dar societatea noastră are ca divertisment – magia, așa că li se imprimă de mici copiilor atracția spre asta.

Calul de dar nu se caută la dinți, gata! 🙂

Principii de educație

Uneori, suntem pentru copiii noștri ca stăpânul ce avea un câine – despre cei doi în întâmplarea următoare.

Un macelar vede intrand in magazinul sau un caine cu o bancnota de $10 si un bilet pe care scria: „10 antricoate de miel, va rog”.

Amuzat, ia banii, pune antricoatele intr-o punga in gura cainelui, si inchide repede magazinul. Il urmareste pe caine si vede cum opreste la culoarea verde a semaforului, se asigura in ambele sensuri si traverseaza in statia de autobuz. Cainele verifica lista cu orarul si se aseaza pe banca. Cand autobuzul apare, se uita sa verifice numarul autobuzului, apoi se urca. Macelarul il urmeaza perplex.

Dupa un timp, cainele se aseaza in fata, se pune pe labele din spate si apasa butonul „stop”, iar macelarul il urmeaza afara. Cainele alearga pana in fata unei case si lasa punga la intrare. Se intoarce pe alee, mai face o cursa si latra catre usa . Si latra, si latra… Niciun raspuns din spatele uşii. Atunci sare pe perete, alearga in jurul gradinii, se bate cu capul de geam, sare si asteapta din nou la usa .

Un tip masiv iese injurand si bombanind cainele, dandu-i chiar si un sut. Macelarul incepe sa strige la tip: „Ce faci, ce faci? Cainele asta e un geniu!”

Stapanul ii raspunde:”Geniu zici? Geniu de nu mai poate! Este a doua oara saptamana asta cand isi uita cheia!”

De câte ori ignorăm ceea ce e bun în ei și vedem doar ceea ce nu fac?

Am primit pe mail 99 de principii pe care să le aplicăm în educarea copiilor. Ele sunt foarte bune, dar dacă le vom folosi pentru a ne mândri cu ceea ce a ieșit din mâna noastră, fără să ne gândim la ritmul propriu al copilului, la faptul că până la urmă copilul este… nepriceput și nu are cum să fie un geniu din start… ei bine, atunci mai mult rău ne-ar face. Pentru că știința nu ne ajută cu nimic dacă nu e pusă în practică din iubire.

Scop

Soren Kierkegaard:

Ceea ce într-adevăr îmi lipsește este o înțelegere clară a ceea ce trebuie să fac, nu a ceea ce trebuie să știu. Important este să mă înțeleg pe mine însumi, să văd ce anume vrea Dumnezeu să fac… să găsesc ideea pentru care să trăiesc și să mor.

Preferatul lui Cătălin începe să-mi placă și mie, dar acum nu mai am cu cine vorbi despre el, pentru că înțeleptul a plecat în Alaska. Oricum, mi-am permis să iau frântura asta de text de la el de pe blog și să-i mulțumesc pentru că mi-a deschis ochii cu privire la S. K.

Soren Kierkegaard a fost întrebat de regele Danemarcei, Christian VIII, cum crede el că ar trebui să se comporte un rege.  Kierkegaard i-a răspuns, printre altele, că ar fi foarte bine ca regele să fie urît (Christian VIII era un bărbat foarte frumos). Apoi, a mai spus el, ar trebui să fie surd şi orb sau cel puţin să se comporta ca şi cum ar fi, pentru că asta ar rezolva o mulţime de probleme. Şi n-ar trebui să vorbească prea mult, ba chiar ar trebui să aibă un discurs standard pe care să-l folosească în orice ocazie, deci un discurs fără conţinut.

E greu de spus dacă Kierkegaard nu făcea altceva decît să fie ironic, pentru că ironia era una dintre preocupările lui principale. Ironic sau nu, trebuie admirat curajul de care a dat dovadă. Dar mai mult decît curajul lui Kierkegaard, trebuie admirat regele care a întrebat: pentru că a întrebat.

Cum se învață istoria României?

De regulă, am primit întrebarea cum se învață la chimie&fizică. Și am știut cum să răspund, prin cărțile pe care le-am recomandat și pentru amuzament și pentru cultură generală. Acum am un răspuns și la problema celor care nu știu de unde să apuce istoria, celor cărora li se pare neinteresantă.

Aici.

Iubirea, eterna (şi frumoasa) poveste

Există la editura Aramis, 2 cărți de poezie de dragoste – antologie de poezie din 1800, 1900, întocmită de Tudor Opriș. Al ales una dintre poeziile lui, tocmai pentru că nu am găsit niciuna pe net și sună foarte bine. (Eu am cumpărat cărțile jenant de ieftin, de la un târg de carte. S-ar putea să fie la fel de ieftine și acum, cert e că merită, sunt pline de sunete plăcute, care se asortează cu sentimentele celor îndrăgostiți, fericiți sau disperați.)

Dă-mi mâna – Tudor Opriș

Nimic n-am vrea să ne despartă,

Dar timpul – gâde nu ne iartă

Și ne gătește ghilotina

Să ne despice-n gol lumina.

Înconjurați de limbi de hidră,

Halucinant, spre o clepsidră,

Privim cum curge-ncet nisipul

Ce ne subție glasul, chipul,

Încât în clipe ce ne curmă

Să fim doar liniște și urmă.

Dă-mi mâna să-ndreptăm spre lume

Zoriții muguri fără nume,

Fereastra cerului sub care

Vuiește-a stelelor născare,

Imperceptibila bătaie

A inimilor ce-n odaie

Se căutau cu un sărut

În aerul necunoscut.

Jurnalism narativ si scriitura personala – Fundatia Calea Victoriei (5)

… Si a fost ultima noastra intalnire. Uneori imi dau seama ca trecerea prin viata te face sa fii sceptic, detasat, sa simti ca nu te mai poti atasa de ceva. (Si eu sunt una dintre cele mai afective persoane, cum o fi cu ceilalti? 🙂  Referitor la subiectul empatie si sociabilitate un excelent articol aici.)

Ei bine, de Ana Maria Ciobanu, profa de la Jurnalism narativ, este imposibil sa nu te lipesti pentru ca este atat de calda si de prietenoasa incat toate prejudecatile se indeparteaza. Pentru povestile ce s-au scris in timpul cursului – aici.

Ieri am invatat despre ritmul pe care trebuie sa il aiba povestirea, ritm care este dat de dimensiunea paragrafelor. Daca sunt prea uniforme, cititorul este tentat sa sara peste ele, mintea lui spunandu-i ca nu aduc nimic nou. Daca sunt mai scurte, mai lungi, pot sa-l atraga, atat pentru ca pare alert cat si pentru ca pare ca se aduce ceva nou, se adauga detalii. (Din punctul meu de vedere, in zilele noastre nu mai are nimeni rabdare sa citeasca o carte cu 350 de pagini, asa ca multe dintre paragrafe trebuie oricum scurtate, in asa fel incat sa tinem cont de faptul ca trebuie sa educam intai publicul pentru a lua cartea in mana, apoi sa mai indrazneasca urmasii sa scrie romane de 500 de file.)

Teme:

1. Cauta in jur 10 imagini, motive, persoane despre care ai scrie.

Dintre ale mele:

– prima dragoste a copilului meu

– cadoul pe care i l-am dat cuiva drag si l-am gasit la altcineva, pe care nu-l sufeream – neglijenta fata de daruri

– dupa cum ne place un cartof impanat cu … toppinguri, ce-ar fi daca ne-am vedea pe noi un astfel de cartof si ne-am da seama care sunt toppingurile care plac cel mai mult celor din jur

– o vanzatoare agitata a incercat sa-mi vanda ceai din acela scump, dintr-un bol imens, iar isteria ei a facut-o sa verse mai mult de 2 kg din bol… oare l-a vandut, cules de pe jos, sau l-a platit?

– turul rochiilor persoanelor bogate si darnice (eu am avut odata o rochie de la o tipa, care stia despre respectiva rochie ca a trecut pe la alte 5 femei)

– Angela Similea, intre fericirea pe care o aveam cand o ascultam (cred ca am trecut adolescenta doar datorita melodiilor ei, altfel innebuneam) si sentimentele ei, umane, de durere, pe cand oferea fericire

– influenta ghicitului (in cafea, in palma etc) asupra celui care face lucrul acesta (stiu ca nu intelegeti la ce ma refer: cand mergeam la prietena mea sa-mi ghiceasca in cafea, mama ei m-a oprit odata, definitiv, pentru ca era epuizata dupa fiecare ghicit si simtea ca nu mai poate respira, trai etc – la capitolul ghicit a fost o adevarata isterie – glumesc! – intre noi, pentru ca fiecare avea o experienta si fiecare era de partea ideii ca nu trebuie apelat la asa ceva si nu trebuie sa crezi in asa ceva!)

2. Sapou – bucatica de text dintre titlu si introducere

– trebuie sa ne convinga sa citim textul

– sa nu ne spuna tot

– sa promoveze subiectul

Cum suna sapoul povestii mele?

Femeile care il cucereau pe tata aveau o singura calitate: nu erau mama. Iar eu doar pe mama o iubeam, asa ca incercam s-o protejez de el: chiar si lovindu-i amantele.

3. Despre primul radio personal (si aici) – sursa ideii abordate

La orice curs de-al Anei ar merita sa mergeti.

(Despre primele ocazii am scris aici (1), aici (2) si aici (3). – Sper sa-mi fac timp sa vorbesc si despre 4, pentru ca merita.)

……………… Aici se incheie cursul. Sper ca v-am fost de ajutor, celor care sunteti interesati de scris.

Amintiri din copilarie – muzicale!

Vorba unuia dintre cei care comentau acolo… Unii ar trebui sa ramana pentru totdeauna tineri…

Poate si noi! 🙂

Saptamana PSI (poate atenua mania copiilor)

Saptamana PSI pentru PARINTI: 11-17 februarie

Vrei sa afli care sunt semnele care-l tradeaza pe copilul tau atunci cand te minte? Ai vrea sa intelegi ce-l atrage asa de mult la jocurile video? Doresti sa-l faci premiant, dar el pare sa aiba alte ganduri? A ajuns la varsta turbulenta a adolescentei si cauti noi cai de comunicare?

Afla ce se intampla in mintea lui si care sunt cele mai eficiente planuri de actiune de la psihologi si psihoterapeuti cu experienta din orasul tau.

Intre 11 si 17 februarie, Editura Trei si Librariile Carturesti ti-au pregatit o editie speciala a Saptamanii Psi. Parinti si bunici, educatori si psihologi sunt asteptati in sapte orase universitare, la o discutie cu specialisti in psihologia copilului si adolescentului.

Vei afla cum sa transformi basmele in instrumente terapeutice, cum sa descifrezi limbajul secret al celor mici, cum sa calmezi tensiunile inventand jocuri, dar mai ales ce poti invata de la copilul tau si cum sa-i asiguri o dezvoltare armonioasa.

Mai multe informatii – aici.

Gandindu-ma eu ce fericiti sunt copiii crescuti de parinti scoliti in ale educarii odraslelor, mi-am amintit o poezie pe care am gasit-o pe cand realizam o emisiune despre mania copiilor.

Let dogs delight to bark and bite,

For God hath made them so;

Let bears and lions growl and fight,

For *tis their nature too,

But, children, you should never let

Such angry passions rise;

Your little hands were never made

To tear each other*s eyes.

(Isaac Watts – Against Quarreling and Fighting)

Cum se face rost de zăpadă?

Cu riscul de a vă face să-mi înjurați soțul, care este actorul principal în aceste povestiri, prefer să abordez subiectul pentru cei care vor să pună orice altceva le dorește inima, în locul … zăpezii!

Moieciu forever!

Suntem din nou la Moieciu, alături de colegii soțului meu. Aseară, cu cățel, cu purcel, am urcat până la foișorul unde aveam un foc de tabără și, la lumina lui, fiecare a povestit despre cea mai frumoasă experiență pe care a avut-o în ultimul an. La plecare,  o micuță de 4 ani s-a apropiat de focul pe care copiii îl stingeau cu zăpadă și a suspinat: o să-mi fie dor de tine, focule…

Declarație de dragoste

Eu: Radu, cred că încep să te iubesc.

Radu: Adorm cu vocea ta în gând în fiecare noapte.

Mama lui Radu (căci Radu e dependent de mama lui, doar are 5 ani!): Ce să vă fac, dacă unul e deștept și fascinează, iar una povestește pe cd atât de interesant încât cucerește? Idilă în toată regula.