Suntem din nou la Moieciu, alături de colegii soțului meu. Aseară, cu cățel, cu purcel, am urcat până la foișorul unde aveam un foc de tabără și, la lumina lui, fiecare a povestit despre cea mai frumoasă experiență pe care a avut-o în ultimul an. La plecare, o micuță de 4 ani s-a apropiat de focul pe care copiii îl stingeau cu zăpadă și a suspinat: o să-mi fie dor de tine, focule…
Despre sufletul meu 
Induiosator! Fetița s-a făcut purtătorul de cuvânt al tuturor celor care ati fost acolo.
da, și nici măcar nu a putut spune dor, că a zis… *dol*… 🙂
mă gândeam că nouă nu ne-ar fi trecut prin cap să verbalizăm în acest fel sentimentele luminoase pe care le-am încercat, dar ea a fost foarte concisă.
trăiască cei mici…!
Ah,„ dlaga” de ea!!..Ce-i drept, cu același sentiment mă despart și eu de orice foc…NU sunt piromană, dar iubesc focul:))
cunosc sentimentul (de dragoste față de dumnealui 🙂 ). și eu sunt în aceeași situație. bine că avem continuatori de nădejde :-).
Ce frumos si ce cunoscut imi este mie gestul acesta. Copiii au aceste gesturi spontane si pline de dragoste si atentie pentru cele mai neasteptate lucruri.
Dar tu stii aceste lucruri foarte bine:). O ilustrezi perfect in povestile spuse de tine. Chiar acum iti ascult vocea minunata alaturi de Dante care aproape a invatat toate cuvintele povestilor iar cantecele le fredoneaza tot timpul. Imi zice mereu : mama punem dvd ul cu copilul care spune multe povesti ? Iti multumim din suflet si pentru cel de al doilea dvd care a ajuns cu bine la noi. Esti minunata.
îți mulțumesc pentru cuvintele acestea. când lucrezi pentru copii, cea mai mare bucurie este să știi că te înțeleg.
și mă bucur că Dante se coboară la nivelul meu 🙂 și mă înțelege.
uitasem că trebuie să-ți spune despre cd… nu știu cum a ajuns până la urmă, dar important e că… e! 🙂
Vai, ce frumosss! Pup micuta!
Mi-e asa dor si mie sa ma aflu langa un foc de tabara cu prietenii dragi!
păi… propunea o blogăriță să facem o ieșire la mare, lângă focul de tabără și să povestim. sincer, mi se pare mai interesant decât ce se propune acum, să ieși într-un restaurant – prefer fumul de la focul de tabără decât pe cel de țigări. (deși n-am probleme cu fumătorii, ideea e că am probleme … sinusale! 🙂 )
Ar fi fain, dar trebuie sa se restabileasca vremea…si la mine e frumos de-o intalnire cu foc de tabara, dar vara. Eu o sa scriu la linkul de mai jos insemnarile mele dinafara bucatariei ca sa nu fac totul un ghiveci si o sa pun si poze cu padurea mea frumoasa si mai ales cu putina Dunare, putem si sa pescuim…
http://coltderaiwordpressdotcom.wordpress.com/
o să trec pe la tine, cu siguranță.
O zona minunata
Sedere placuta sa ai!
se-ntoarse fata, că mâine lucră, dar fuse de basm totul…