Cum se face rost de zăpadă?

Cu riscul de a vă face să-mi înjurați soțul, care este actorul principal în aceste povestiri, prefer să abordez subiectul pentru cei care vor să pună orice altceva le dorește inima, în locul … zăpezii!

1. Soțul meu și un coleg de-al lui erau împreună cu cei doi băieți ai acestuia (9 si 11 ani). Discută ei despre multe, apoi ajung la ideea de spiritualitate. Și vine vorba despre rugăciune. Pentru a-i învăța despre aceasta,  tatăl spune ceva, soțul meu altceva; până la urmă se gândesc să o practice. *Pentru ce vrei să mă rog pentru tine?* întreabă soțul. Băiatul de 9 ani, rostește triumfător: *Să nu înceapă luni școala!* (era în timpul acestei vacanțe de iarnă)

*Stai, nu se poate să ne rugăm pentru ceva care trebuie să se întâmple pentru că așa e mersul lucrurilor. Dacă cerem ceva care nu se poate să fie oprit pentru că e spre binele tău, n-o să fim ascultați! Putem cere minuni care ne fac bine, nu mofturi.* – zice soțul meu.

*Bine, atunci cere niște zăpadă, pentru că și-așa a spus la meteo că nu avem nicio șansă de așa ceva. E o minune care nu mi-ar face rău, nu?*

Soțul meu se roagă pentru zăpadă, pentru a se bucura copilul de ultimele zile de vacanță și în următoarele 3 ore a nins atât de mult încât chiar dacă în București nu s-a simțit, în localitatea de lângă capitală, acolo unde stă băiatul, zăpada s-a așternut și el s-a bulgărit, s-a dat cu sania și a făcut oameni de zăpadă, pe săturate.

2. Soțul meu joi dă telefon la Moieciu, pentru a se interesa cum merg pregătirile, ca să fie totul pus la punct când vor ajunge musafirii. *Totul e cum ați cerut, doar că, domnule, îmi pare rău, cu zăpada stăm mai rău… Știți că nu numai că nu a nins, dar a și plouat atât de mult că, și dacă ninge, n-o să se prindă. Îmi pare rău, sper ca acest lucru să nu vă strice programul.*

*Liniștit să stai, îi zice soțul meu. Am aranjat eu cu zăpada.*

*Aduceți tunuri cu zăpadă artificială?* tresare fericit administratorul.

*Ei, aș! Dar o să ningă.*

*Domnule, este imposibil să se aștearnă zăpadă pentru a putea să vă dați cu săniuța, așa cum făceați în fiecare an.*

*Lasă asta în seama mea!*

Vineri dimineață, soțul meu dă iar telefon: *Mai e nevoie de ceva?*

*Nu, de nimic. Nici măcar de zăpadă – pentru că a nins toată noaptea și sunt vreo 12 cm așternuți.*

*După cum spuneam, râde soțul meu, nu se va opri până nu vor fi 40.*

Atâția au fost: 40! Am avut ore delicioase de săniuș, bob, realizat igloo pentru copii mai mari și mai mici. Și ne-am întors acasă, printr-o fantastică inspirație, pe culoarul Rucăr-Bran, nu pe DN1 sau DN1A… așa că am avut parte și de peisaj feeric și de drum bun, fără aglomerația nebună datorată flăcării olimpice care s-a plimbat pe Valea Prahovei.

P.S. Când am spus la început de înjurat, a fost pentru că zăpada, care pentru noi a fost o minunată prietenă, pentru alții ar putea să fi adus multe probleme. De exemplu, pentru colegii mei, care tot în aceste zile au avut o întâlnire la Brașov (unde am ajuns și eu câteva ore!) a fost o reală problemă, reușind să-i ia prin surprindere furtuna de zăpadă la Poiana Brașov și să-i țină în trafic pe DN-uri vreo 7 ore. Oribil! Dacă ați fost într-o situație ca a lor, zăpada care pe noi ne-a relaxat pe voi v-a enervat. Dar cine știe câte lucruri care pe voi v-au bucurat, pe mine m-au deranjat 🙂 ?