Iubirea, eterna (şi frumoasa) poveste

Există la editura Aramis, 2 cărți de poezie de dragoste – antologie de poezie din 1800, 1900, întocmită de Tudor Opriș. Al ales una dintre poeziile lui, tocmai pentru că nu am găsit niciuna pe net și sună foarte bine. (Eu am cumpărat cărțile jenant de ieftin, de la un târg de carte. S-ar putea să fie la fel de ieftine și acum, cert e că merită, sunt pline de sunete plăcute, care se asortează cu sentimentele celor îndrăgostiți, fericiți sau disperați.)

Dă-mi mâna – Tudor Opriș

Nimic n-am vrea să ne despartă,

Dar timpul – gâde nu ne iartă

Și ne gătește ghilotina

Să ne despice-n gol lumina.

Înconjurați de limbi de hidră,

Halucinant, spre o clepsidră,

Privim cum curge-ncet nisipul

Ce ne subție glasul, chipul,

Încât în clipe ce ne curmă

Să fim doar liniște și urmă.

Dă-mi mâna să-ndreptăm spre lume

Zoriții muguri fără nume,

Fereastra cerului sub care

Vuiește-a stelelor născare,

Imperceptibila bătaie

A inimilor ce-n odaie

Se căutau cu un sărut

În aerul necunoscut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s