Principii de educație

Uneori, suntem pentru copiii noștri ca stăpânul ce avea un câine – despre cei doi în întâmplarea următoare.
Un macelar vede intrand in magazinul sau un caine cu o bancnota de $10 si un bilet pe care scria: „10 antricoate de miel, va rog”.
Amuzat, ia banii, pune antricoatele intr-o punga in gura cainelui, si inchide repede magazinul. Il urmareste pe caine si vede cum opreste la culoarea verde a semaforului, se asigura in ambele sensuri si traverseaza in statia de autobuz. Cainele verifica lista cu orarul si se aseaza pe banca. Cand autobuzul apare, se uita sa verifice numarul autobuzului, apoi se urca. Macelarul il urmeaza perplex.
Dupa un timp, cainele se aseaza in fata, se pune pe labele din spate si apasa butonul „stop”, iar macelarul il urmeaza afara. Cainele alearga pana in fata unei case si lasa punga la intrare. Se intoarce pe alee, mai face o cursa si latra catre usa . Si latra, si latra… Niciun raspuns din spatele uşii. Atunci sare pe perete, alearga in jurul gradinii, se bate cu capul de geam, sare si asteapta din nou la usa .
Un tip masiv iese injurand si bombanind cainele, dandu-i chiar si un sut. Macelarul incepe sa strige la tip: „Ce faci, ce faci? Cainele asta e un geniu!”
Stapanul ii raspunde:”Geniu zici? Geniu de nu mai poate! Este a doua oara saptamana asta cand isi uita cheia!”
De câte ori ignorăm ceea ce e bun în ei și vedem doar ceea ce nu fac?
Am primit pe mail 99 de principii pe care să le aplicăm în educarea copiilor. Ele sunt foarte bune, dar dacă le vom folosi pentru a ne mândri cu ceea ce a ieșit din mâna noastră, fără să ne gândim la ritmul propriu al copilului, la faptul că până la urmă copilul este… nepriceput și nu are cum să fie un geniu din start… ei bine, atunci mai mult rău ne-ar face. Pentru că știința nu ne ajută cu nimic dacă nu e pusă în practică din iubire.

În această listă, vei descoperi 29 de idei și sfaturi despre ce ai putea ca parinte să-l înveți pe copilul tău de acum (sau cel nenăscut încă) și cum să te asiguri că va ajunge un adult responsabil și matur. (preluate de la http://florinrosoga.ro/blog/100-lectii-parinte-copil/, unde puteți găsi restul principiilor )

  1. Învață-l să fie mereu cel care este el, iar nu cine ești tu: de ex. nu-i cere să devină violonist, doar pentru că tu ai fi vrut să fii. La fel cu alte persoane din anturajul său.
  2. Spune-i cât te bucură reușitele sale și nu te concentra pe ceea ce nu a făcut bine.
  3. Cere-i părerea despre lucruri care sunt importante pentru tine.
  4. Încurajează-l să pună întrebări și să discute respectuos cu alți oameni – inclusiv doctorul, polițistul, profesorii sau orice altă poziție importantă. Cere-i să le respecte autoritatea, dar să nu se simtă inferior în fața ei.
  5. Învață-l că uneori vei face greșeli. Când o faci, recunoaște-o.
  6. Când greșești față de el, cere-ți scuze. Cere-i să facă la fel când a greșit față de tine.
  7. Spune-i că este OK să facă greșeli, toată lumea greșește. Cere-i să și le asume și să le repare, cu ajutorul tău dacă e cazul. Ajută-l să repare ce a greșit.
  8. Învață-l să dea mâna ferm.
  9. Cere-i să privească lumea în ochi atunci când salută sau vorbește cu cineva. Obișnuiește-te să-l privești când îi vorbești.
  10. Ești părintele său, nu prietenul său. Dacă nu înțelegi care este diferența dintre cele două, gîndește-te ce debusolat se va simți când prietenul său îl va disciplina.
  11. Ești părintele său și prietenul său. Pare că ar contrazice precedenta, dar nu o face. Uneori ești tătic, alteori ești tată. Uneori ești mămică, alteori mamă. Copilul are nevoie de amândouă. Eu nu am înțeles lecția asta până când mi-a deschis ochii o prietenă.
  12. Respectă-ți partenerul de cuplu, în prezența copilului și în afara ei. Învață-l că într-un cuplu respectul reciproc este esențial. Poate mai important ca dragostea.
  13. Învață-l că ora de somn este importantă. Respectă-i-o și cere-i să o respecte și el.
  14. Învață-l cum să te sune la lucru. Răspunde-i întotdeauna la telefoane. Dacă e prea mic ca să sune, învață-l să ceară adulților cu care stă (bunica, îngrijitoarea, mama, etc) să te sune. Răspunde la telefoane.
  15. Cere-i să curețe după el. Dacă este prea mic, curățați împreună dezordinea pe care a făcut-o. Învață-l că el trebuie să-și curețe. Sau măcar să ajute.
  16. Dacă a stricat ceva, cere-i să te ajute când repari. Chiar dacă asta înseamnă doar să-ți dea o șurubelniță, învață-l că este responsabil pentru faptele sale. Spune-i că el a stricat și trebuie să participe la reparare. Mi se pare ciudat să aud de situații în care copii distrug întreaga casă, iar în timp ce părinții pun totul la punct, copii se uită la televizor. Părinții devin astfel sclavii copiilor.
  17. Învață-l să dea înapoi lucrurile împrumutate de la alții. Și să-și ceară înapoi lucrurile pe care alți copii i le-au luat cu împrumut. Explică-i că nu trebuie să-i fie rușine pentru asta.
  18. Explică-i că jucăriile, dulciurile și orice alt lucru costă bani. Explică-i că mergi la lucru ca să câștigi bani (dacă ai o afacere, adaptează). Nu îl lăsa să creadă că banii îi primești în mod magic de la bancomat. Copilul meu ajunsese la un moment dat să creadă că bancomatul este o mașină magică care produce bani.
  19. Când mergi să plătești facturi ia-l cu tine. Explică-i că ai plătit curentul, gazul, rata la mașină, etc  – cu cuvinte potrivite vârstei sale. O carte foarte bună despre educația financiară a copiilor este Copil Bogat, Copil Isteț, scrisă de Robert Kiyosaki. Citește-o.
  20. Nu îi cumpăra tot ce îți cere, chiar dacă ți-o permiți. Uneori spune-i că nu aveți bani. Este bine să învețe că nu primește 100% tot ce își dorește.
  21. Învață-l că nu există nimic gratuit. Totul are un preț, nu neapărat în bani.
  22. Învață-l să nu fie risipitor: să stingă lumina când iese din cameră, să nu arunce la gunoi lucruri bune. Sunt fapte mici, care vor constitui fundația viziunii sale de adult legat de gestiunea banilor și a resurselor în general.
  23. Încurajează-l să economisească: ia-i o pușculiță și încurajează-l să pună bani deoparte pentru o excursie, o bicicletă sau ceva important. Pentru fiecare leu pus deoparte, promite-i că îi vei da încă un leu, ca să-și poată plăti excursia. Respectă-ți promisiunea.
  24. Nu-i da voie să lovească alți copii, dacă nu a fost lovit.
  25. Învață-l să se apere și cere-i să o facă, dacă a fost lovit. Un sfat controversat, dar rămân la părerea că dacă un alt copil îl lovește, trebuie să se apere, iar nu să stea și să ia bătaie.
  26. Povestește-i de eroii noștri naționali. De la Regele Carol I, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Regele Ferdinand, Avram Iancu, Regina Maria, artiști, oameni de știință, sportivi, inventatori, etc. Învață-l că românii au avut și au personalități deosebite. Oricum va fi mai atras de Superman, dar cel puțin seamănă-i ideea eroilor noștri naționali. Vezi și lista cu cărți biografice pentru alte idei.
  27. Arată afecțiune partenerului de viață, de față cu el. Chiar dacă va spune că e scârbos, o să-i placă.
  28. Lasă-l să se murdărească. Hainele pot fi spălate.
  29. Reasigură-l că nu o să moară dacă a sângerat puțin.

26 responses to this post.

  1. Posted by Bianca Roxana Anitei on 18 Februarie 2013 at 12:19

    Foarte frumos…daca imi permiti, mi-as dori sa preiau si eu cele 99 de principii, mentionand sursa, desigur, sa le am mereu la indemana, in caz ca mai ia valul si cer mai mult decat ofer copilului;)

    Răspunde

  2. Foarte bune sfaturi ! Pe unele; le-am si aplicat deja, altele sunt inca in rezerva… Asta insa nu inseamna ca nu le voi aplica candva. Trebuie asteptat doar momentul prielnic. 🙂

    Tocmai de aceea, un sfat general pe care as putea eu sa il dau parintilor – ca de la parinte la parinte 🙂 – este acela ca, toate aceste sfaturi minunate, trebuie… foarte bine adaptate, fiecarui copil in parte !

    Cat despre ultimul sfat pe care l-as da copilului meu… acela ar fi, probabil, sa nu renunte la visele lui ! Oricat de copilaresti ! Sau, daca va intelege mai tarziu ca au fost vise copilaresti, sa stie sa le inlocuiasca cu unele veritabile.

    Multumim, te imbratisez !

    Răspunde

  3. Scuze, am avut impresia ca e blogul lui Lili. 🙂 Dar, cred ca o imbratisare nu strica !

    Răspunde

  4. Ce mult imi place postarea aceasta .
    Postarea despre caine e superba… Poate la cele 99 de puncte se mai poate adauga si acesta:Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – (Prov.22:6)

    Răspunde

  5. mi a placut in mod deosebit „nota” ta …si principiile mi le salvez sa le am si eu.sa nu uit vreodata de ele!

    Răspunde

  6. Eu am ajuns la punctul in care, recunosc…nu am putut aplica toate cele 99 (caci cel mai probabil nici eu la randul meu nu le-am aplicat), punctul in care sa nu mai stiu ce si cum sa fac.
    Probabil si sigur, in trecut ,am gresit undeva, fiind primul copil am trecut peste cate ceva , am omis intentionat cate altceva…nu stiu.
    Probabil ca eu am nevoie acum de un ajutor si daca m-ar intreba cineva ce fel de ajutor nu as sti ce sa raspund.
    Mi-am zis pana mai demult ca l-am educat atat cat am putut de bine, si intr-un procent bunisor mai sustin inca ,dar sunt chestii si momente in care uiti sau nu poti aplica tot ce ai enumerat mai sus.
    Nu am fost adepta educarii copiilor mei dupa carte, dupa principii scrise …nu mi-a picat mereu in mana carti care sa ma ajute in „cariera de parinte”.
    Suntem firi diferite si nu ne-am apropiat atat de bine pe cat ar fi trebuit .
    Poate am gasit prea multe motivatii ,dar stiu ca revolta din sufletul sau(cred) si actiunile sale sunt pentru a iesi in evidenta,intotdeauna reactiile si comportamentul copiilor este rezultatul educatiei date de catre parinti.
    Nu are legatura cu ceea ce ai scris tu, iar postarea ta este foarte bine punctata mai ales pentru cei care vor deveni parinti si care mai au inca copilasii mici.

    Răspunde

    • să știi că oricum la vârsta pe care o are fiul tău nimic nu mai este pe placul lui. este absolut clar că și noi părinții am greșit, chiar dacă am făcut totul perfect :-), dar acum nimic nu-i mai împacă în afară de rebeliune. sunt rebeli față de tot, față de principii, standarde, valori, tocmai pentru ca să poată să se desprindă de noi, altfel ar rămâne mereu în umbra noastră.
      eu am fost rea de tot cu mama, deși eu când era vorba de securitatea ei, în relația cu tata, o apăram și preferam să încasez bătaia în locul ei, dar când eram doar noi două o umileam și o chinuiam… a trebuit să ajung mamă ca să înțeleg niște lucruri – din păcate același este calapodul la toți.
      și când ești copil rebel e una, dar când ajungi părinte de copil rebel e dureros.
      eu am o soluție când copilul meu o ia razna, o soluție 3 în 1: umor, dragoste și rugăciune. umor în relația cu mine (ca să nu iau lucrurile prea în serios), dragoste în relația cu el (trec peste greșeli, indiferent de consecințele lor pentru că mai important e copilul decât situația – să-ți dau un exemplu, era să rămână corigent la 3 materii și noi nu știam nimic, noi fiind specialiști în domeniile respective, el zicea tot timpul: n-am nevoie de ajutor, mă descurc!) și rugăciune – pentru că eu cred că prin această perioadă singurul lor prieten care are acces la inima lor este Dumnezeu.
      mulțumesc pentru sinceritate. văd că și pe mine m-a stimulat sinceritatea ta. 🙂

      Răspunde

      • Sarumana pentru sfaturi …de acele corijente ma tem si eu , deoarece in orice miscare pe care o face, il pandeste cate cineva gata gata sa-i aplice drept pedeapsa o nota care …chipurile sa-l puna la locul lui.De cele mai multe ori pica de fraier si nevinovat, cel mai greu imi este ca nu intelege diferenta intre cum e cand e liniste si bine si inversul acesteia.
        Am aplicat si strictetea si bunatatea…am luat-o si cu cearta si cu daruri ca sa-l stimulez ( nu este corect ) incercand sa-i arat cum arata viata atunci cand totul este aprox. ok.
        Am ajuns pana la pedeapsa si la lipsirea de unele …lucruri preferate sa spun asa
        Uneori ma judec pentru tot ce fac desi sunt constienta ca fac pentru el si binele lui.

      • deși sunt mai idealistă de felul meu, ceea ce am crezut nu e real: că un copil poate fi iubit de profesori, dacă e de treabă. al meu învață doar dacă i se mai explică acasă, pentru că în clasă e prea mare agitație. s-ar putea să aibă nevoie și al tău de … meditație. mie mi s-a urcat sângele la cap când am auzit asta, doar plătesc la școală ca să fie învățat de acolo, dar eu spun eu aud și rămân cu frustrarea. pe soțul meu cu care face fizică, mate și chimie îl ascultă, dar pe mine, la română și franceză, nu mă ascultă. așa că eu profă de așa ceva i-am luat meditatoare… dar mai știu exemple, dacă nu ești foarte categorică – și eu nu sunt! – copilul nu învață. gândește-te bine, măcar până ia capacitatea, dacă n-ar fi bine să investești niște bani în asta.
        am prieteni care și-au dat copiii la meditație din clasa a 5-a, pentru că nu se prinde nimic de ei!
        până să găsim vinovați profesorii, copiii noștri rămân cu lacune – și învățământul acesta este de doi lei, așa rămâne, iar copiii noștri pierd.

      • Nici eu nu sunt atat de decisa si hotarata uneori.
        Meditatii nu prea are nevoie , poate si mi s-a spus de catre profesori ca poate, si-a dovedit singur ca poate.Are capacitati singur insa…nu are stare!

  7. Minunate sfaturi…
    Ca sa completem lista trebuie sa le invetam bine pe cele 99 🙂
    ca sa nu ne repetam 🙂

    Răspunde

  8. 100.Invata pe copil cum sa acorde primul ajutor.
    101.Invata-l pe copil numerele de telefon de la politie,salvare si pompieri si discuta cu el cand sa le foloseasca pe fiecare.
    102.Invata-l de mic numele complet, adresa si nr. de telefon a familiei .
    103.Invata-l pe copil sa se spele cat mai des pe maini nu numai inainte de mancare :cand vine de scoala, cand vine de la joaca,etc.
    104.Invata cand intra in casa sa salute si sa-si puna ghiozdanul la locul lui , sa mearga sa se spele pe maini si sa se schimbe.
    105.Invata-l despre alimentatia sanatoasa si importanta ei.
    106.Dulciurile sunt o problema majora la copii de aceea e foarte important sa avem grija sa le punem o limita si o regula.De exemplu le putem da ceva dulce ca si o recompensa sau dupa masa.
    107.Este foarte important ca copilul sa manance micul dejun,masa de pranz si cina , nu toata ziua la frigider,ciuguleli (rontaieli ) intre mese sau dulciuri…
    Cu drag Angela I.E.

    Răspunde

    • eu zic să nu le dăm dulciuri ca recompensă pentru că toată viața se vor recompensa cu așa ceva (ce învață în copilărie se sedimentează!) și apoi ne mirăm de ce ajung la dimensiuni mari tinerii noștri. gustul copilului – mă refer la papilele gustative, nu la alte gusturi, că are mai multe sensuri cuvântul! 🙂 – se educă din bebelușie, alimentele n-ar trebui să fie prea dulci etc etc, dar cum noi ne recompensăm cu dulciuri, facem la fel cu ei și educați cu așa un gust, îl vor căuta mereu.
      foarte bun tot ce ai adăugat. mulțumesc pentru contribuție.
      zi frumoasă.

      Răspunde

  9. Buune de tot sfaturile de mai sus. Le-am primit si eu de curand pe e-mail de la Florin Rosoga. Cred ca el este autorul. Pildele lui Solomon sunt la fel de inspiratoare, exceptand poate, referirea la nuia. Despre asta ce parere ai, ma chérie?

    Răspunde

    • cu scuzele de rigoare că nu știu cine e Florin Roșoga, dacă-s ale lui, mă bucur că am dat de autor.
      cu nuiaua e o chestie cât se poate de simplă: ține de înțelepciunea de moment a părintelui, care simte dacă e cazul sau nu. eu am încasat-o bine cât am fost copil, nu sunt pentru ea, atâta vreme cât o dai copilului pentru a te răzbuna pentru neîmplinirile tale, cât vine din nerăbdarea ta. pe copilul meu cuminte era cam greu să încerc nuiaua, așa că la mine a fost simplu. în rest, fiecare părinte știe și hotărăște singur.
      o prietenă cu doi copii mi-a spus că nu i-a bătut niciodată, până în momentul în care l-a găsit pe cel mare strangulând-o pe cea mică. atunci l-a articulat pentru a înțelege că e grav ce face și nu s-a repetat – nici gestul lui, nici al ei. nu pot nici exclude, nici include.
      cât despre pilde… 🙂 uneori, mă gândesc să fac un fel de studiu al lui, aplicat la diferite vârste, pentru a observa cât de savuroase sunt – pentru că traducerea le dezavantajează sau le face simpliste… 🙂
      dar, din nefericire, (sau din fericire 🙂 ) nu-s teolog.

      Răspunde

      • acum stiu cine e Florin Rosoga. de aceea e bine sa intrebi si sa te informezi, daca afli un raspuns. pacat ca cei care preiau materialele nu scriu si sursa. as fi putut considera ca e de la cel care mi-a trimis mailul, nu?
        merci de ajutor.

  10. o sa folosesc lista cand o sa fiu mama, daca o sa-mi aduc aminte de ea :))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: