Am lucrat pentru ultima data in aceasta iarna cu Maestrul. Nu ca vine primavara, ci pentru ca pleaca pentru a face investigatii. Unii oameni scapa de multe boli, le lasa in urma si se trezesc alergati de altele. Este si cazul lui. Cu o interventie pe cord, acum trebuie sa vada de altele. Mai grave. M-am rugat ceva de genul… *Mai bine dispar eu decat el.*
Pentru ca il iubesc, pentru tot ceea ce a insemnat pentru mine in toti acesti ani.
As vrea sa traiasca vesnic.
Si Ii sunt recunoascatoare lui Dumnezeu pentru ca, desi nu am avut tata, in el am avut un adevarat parinte.
Nu ma tem de nimic in ce ma priveste, dar chiar nu as vrea sa-l pierd.
Despre sufletul meu 
In toate cazurile Dumnezeu isi are ultimul cuvant,iar noi trebuie sa acceptam planul Lui.
Pana atunci multa sanatate si bunul Dumnezeu sa va intareasca.
multumesc pentru urari. pentru cel in cauza e usor sa accepte voia Domnului, el o accepta mai usor decat noi, care nu vrem sa suportam altceva decat ceea ce ne face noua bine, adica prezenta lui cu noi… 🙂 oricum, El stie mai bine si va avea grija de inima noastra si mai ales ca planul Lui sa fie desavarsit…
Sanatate multa si Domnul sa va aiba in grija si sa va dea putere!
Iti multumesc mult, Oana. sa stii ca nu ma tem pentru viata mea, cat pentru a lui. este un sentiment pe care il mai incerc doar pentru fiul meu. (pentru sot, nu, deloc, pentru ca el e atat de puternic încât am impresia că el va trăi etern! 🙂 ) – știi, tu, cum suntem noi, femininele, când e vorba despre senzații… abia aștept ziua de 14 martie, ca să aflu deznodământul pentru … noua perioadă, că de 3 ani tot sperăm într-o rezolvare și … trăim doar etape.
Cine e Maestru? Banuiesc eu dar as vrea sa am certitudini. Sanatate si din partea mea!
iți scriu mai pe seară pe mail. cred că bănuiești bine, din nefericire!