La mulți ani, mămico…

Ieri am fost la Slobozia: o grădiniță particulară a vrut să serbeze mămicile într-un mod special. Nu numai prin serbarea copiilor, ci și prin relaxarea lor. O doctoriță pediatru, cu umor, le-a învățat cum să împace lucrul cu a fi mamă (nu-mi vine să cred că în Slobozia mai lucrează cineva; după cum spun televiziunile, în niciun oraș nu mai e nimeni angajat!), eu le-am vorbit despre cum se poate scăpa de fenomenul îngrijorător al … îngrijorării, iar prietena mea, Cireșica, după cum își zice când îmi comentează la postări, le-a mobilizat pentru a învăța masajul facial și masajul pe scaun – nu de alta, dar asta îi va determina pe bărbați să le lase mereu să aibă momentele lor, de vreme ce în *momentele lor* învață să fie frumoase și să le facă lor masaj 🙂 .

Sărbătoarea s-a ținut la Hotel Paradis, de fapt, fostul Hotel Paradis, actuala facultate Bioterra… Era un restaurant cu motive tradiționale românești, foarte arătos… Râdeam că eu am făcut nunta la un subsol, iar copiii din Slobozia au serbarea de 8 martie într-un restaurant luxos… Evoluția e ceva foarte real, acum – cât despre începutul pământului, tot creația este baza 🙂 .

70 de mame, 120 de părinți și bunici. Copiii au fost uimitori – de la cei mai mici la cei mai mari, colericii și sangvinii s-au produs fără jenă. Doar melancolicii s-au aruncat cu fundul la pământ și au refuzat să scoată vreun cuvânt, unii s-au retras dintre colegi, iar cea mai de plâns a fost o fetiță care a început să urle, exact când trebuia să spună poezia. Ce striga?

*Vreau să fac pipi, fac pe mine pipi, nu mă lăsa să fac pe mine!*

Îmi amintesc momentele serbărilor, ca prin fum… Știu că fiul meu nu spunea poezia cum trebuie, deși o știa perfect. Dar nu-l luam la palme cum o lua mama ei pe Bianca, o fetiță brunetă, care spunea prea încet versurile ei. Privind în urmă, îmi dau seama că serbările respective nu mai au niciun sens pentru mine, iar dacă atunci le marcam ca pe sfârșit de lume, pentru că el nu face bine ceea ce face, cred că era mai rău decât e acum, în relația cu școala… 🙂

Oricum ai da-o nu e bine! Important e să fii împăcat că ai făcut totul din iubire pentru copilul tău.

Și cum spuneam de 8 martie, când eram la grădiniță:

*Mamă dragă, ce-aș putea

Să-ți ofer de ziua ta?

Cucunie (bucurie), nănătate (sănătate),

Mult norrrrroc și sporrrrr la toate.*

Mamei mele, americane, îi spun că mă bucur că trăiește, după șocul avut pe vremea când avea cancer și mai ales după cei 20 de ani de căsnicie dementă. Copilului meu, care-mi dă bani ca să-mi iau cadou, pentru că nu-și dă seama cu ce jucărie mi-ar plăcea să mai dorm în următoarele luni 🙂 , aș vrea să-i mulțumesc pentru că m-a făcut să simt ce înseamnă să dai viață unui băiat bun, cuminte și ascultător.

La mulți ani, tuturor mamelor!

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;La mulți ani, mămico…&8221;

    • drăguță, ca de obicei. sărbătorile ne plac nu numai pentru că putem primi cadouri, ci și pentru că ne putem manifesta recunoștință și putem oferi – suntem făcuți să ne placă să oferim!

  1. Am si eu o amintire despre o mamica ocupata care si-a facut timp sa joace sfoara cu fiul ei, in urma cu ceva ani, la Cernica. Pe mine m-ai dat gata cu rabdarea si disponibilitatea ta! La multi ani!

    • câteodată, mi se pare că am Alzheimer, că nu-mi amintesc ceva, apoi văd că soțul meu știe mai puține decât mine din trecut și mă liniștesc 🙂 . acum însă m-am neliniștit complet, pentru că sunt curioasă când era chestia asta și nu-mi dau seama… 🙂 dar vorbim noi!
      mai joacă acum sfoara cu băiatul! (al meu sau al tău 🙂 )

  2. La mulți ani, mămică bună ! M-ai făcut să-mi amintesc de recitarea fiului meu despre Motanul Miorlau, căruia îi înghețau ”inimicioara” și laba când se întâlnea cu orice șoarece !

    • e crâncenă. chiar sunt curioasă dacă o să-ți placă. mă poți pune să ți-o plătesc dacă nu îți place 🙂
      abia aștept să o termini.
      mulțumesc de urare. eu îți voi crește copilul… 🙂

      • Am terminat-o. Foarte buna, ma bucur c-am citit-o dar nu pot sa spun ca m-am regasit sau ca eroina principala ar reprezenta un etalon pentru toate suferintele din lume . Sau exemplele ei pentru cauza diverselor boli si a modului in care ne manifestam dupa sabloane . Nu spun ca in cazul ei nu a fost exact asa! Sunt convinsa ca a fost, pare genul de fiinta care-si poate citi bine sufletul
        Insa a lasat la o parte cauzalitatea, genetica (ceea ce nu inseamna neaparat un tipar dupa care actionam ci mai degrama o semnatura pe care o putem modifica usor prin exercitiu), personalitatea! Poti fi coleric, melancolic, etc…..Unii cad din lovituri mici, peste altii trec valuri mari si nu-i doboara.
        O carte foarte buna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s