Copiii fara etichete

Am descoperit pe la mai multe dintre mamele din blogosfera aceasta campanie, initiata de Salvati copiii.

Ceea ce am citit azi la Mamica urbana si Gogo m-a determinat sa vorbesc si eu despre lucrul acesta.

Eram alaturi de profesoara de romana a fiului meu si fiul meu. Si ea spune deodata cu patima: *E cel mai slab din clasa!* Acum, stiind situatia clasei, am intrebat-o de ce crede ea aceasta: *Pentru ca nu stie ca se scrie un pic si nu umpic!* Si acesta este motivul pentru care e cel mai slab din clasa, in contextul in care altii nu stiu nici sa scrie cum ii cheama? *E cel mai slab din clasa*, a insistat ea. Credea ca il va impulsiona cu aceste cuvinte si ca pe mine ma va castiga de prietena, ma va prinde de musteriu, eventual pentru o colaborare, o meditatie, ceva. Am ascultat-o pana la capat, dupa ce l-am trimis pe copil de langa noi si din acel moment nu am mai discutat cu ea despre copilul meu, stiind clar ca nu imi poate da o imagine corecta asupra lui.

La o saptamana, a venit mama unei colege de-a fiului meu si mi-a spus ce s-a intamplat la scoala. Probabil, distrus de ceea ce i-a spus profesoara, fiul meu s-a dus la ea si a rugat-o sa-l asculte, ca sa vada ca stie. Si, in timp ce spunea lectia, in timp ce se uita la ea cu ochi de catel disperat si raspundea, o intreba, din cand in cand: *Stiu, doamna, stiu? Sunteti mandra de mine, doamna? Sunteti?*

Mi-a fost mila de copilul  meu si am stat de vorba cu el despre ce e important pentru el: parerea unor oameni care sunt indiferenti, exigenti sau chiar rautaciosi ori parerea celor mai apropiati, care-l iubesc si daca scrie unpic 🙂 , nu numai daca scrie umpic (el l-as fi apreciat pentru ca stia sa puna M inainte de P si apoi l-as fi invatat sa scrie corect, nu l-as fi dispretuit ca fiind cel mai slab din clasa!).

Copiii nostri se vor lupta mereu cu etichete de felul acesta! Eu, fiind victima in familie a unei astfel de terorizari, mi-am imaginat ca fiul meu va fi scutit de asa ceva. (Chiar daca noi ne vom purta frumos cu ei si ii vom incuraja, vor fi persoane de care ei depind care ii vor debusola prin cuvintele pe care li le vor adresa. Dar … daca oamenii aceia ii vor agasa pe ai nostri, macar pe noi sa ne simta de partea lor. Macar noi, cei din familie, sa le ridicam moralul!)

Tatal meu spunea mereu, in bataie de joc: *Daca nu vei invata, vei ajunge sa fii maturatoare, pe strada. Ceea ce nu e lucru rau, desteapto, pentru ca vei primi spor de rusine ca te vad toti colegii tai, care au ajuns departe, in timp ce tu ai ramas in urma!* Mama imi spunea mereu: *Pe tine te iubesc mai mult, pentru ca tu esti mai prostucea si ai mai multa nevoie de mine!* Ghici ce credeam eu despre mine? 🙂

Acum, indiferent de ceea ce-i spun cei din jur fiului meu, pentru ca eu si tatal lui nu i-am adresat niciodata un cuvant jignitor, nu il injosim si nu il repezim, ce crede el despre el?

*Sunt destept, frumos si cuminte. Si ma mai fac!*

Copii fara etichete? Nici laudati si ridicati in slavi – in comparatie cu ceilalti, (ca sa nu li se urce la cap!), dar nici umiliti. Copii carora sa li se spuna mereu ca nu trebuie sa demonstreze nimic, nimanui, ci tot ceea ce trebuie sa faca este sa fie fericiti si sa ofere din fericirea lor celor din jur.

………………………

Acestea au fost gandurile mele, acum, cate ceva despre campania Fara etichete.
Salvati Copiii deruleaza in perioada martie-octombrie 2013 o campanie sociala pentru combaterea violentei impotriva copiilor – violentei sub orice forma! Mesajul campaniei este urmatorul:

Ii ajutam pe copiii nostri sa devina OAMENI MARI daca ii crestem fara etichete educationale traditionale: bataie, umilinta, jigniri, stigma pe criterii sociale sau etnice!
banner300x250
Convingerea că prin pedepsire copiii vor învăţa cele mai importante lecţii este extrem de răspândită în rândul părinţilor. Cu toate astea, ceea ce copiii învaţă este total diferit de ceea ce încearcă părinţii să îi înveţe.Iată, mai jos, câteva dintre consecinţele pedepsei fizice şi emoţionale în familie:
>>> Slăbeşte legăturile de ataşament între părinţi şi copii.
>>> Afectează dezvoltarea emoţională a copiilor.
>>>  Poate crea resentimente, frică şi ostilitate faţă de părinţi, pe care copiii nu le exprimă în mod direct.
>>>  Bătaia are efecte pe termen lung şi afectează modul în care viitorul adult se va comporta şi se va simţi în contexte tipice vârstei adulte.   În ceea ce priveşte violenţa asupra copiilor în şcoli, în România frecvenţa în context educaţional a comportamentelor de abuz emoţional şi verbal pe care cadrele didactice le angajează în numele „metodei educaţionale” este extrem de mare. 86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc; 33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoală de către cadrele didactice; 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor.Studiul evidenţiază, de asemenea, datele referitoare la stările emoţionale experimentate de copii în cadrul şcolii. Astfel, majoritatea copiilor raportează că trăiesc stări emoţionale care variază de la indiferenţă (29% dintre copii), anxietate, retragere, nesiguranţă şi încordare (57% dintre copii) şi îngrijorare (6% dintre copii).
Mai multe despre acestea aici.
Toți cei care au scris despre așa ceva.

26 responses to this post.

  1. Reblogged this on Tink3rbe11's Blog and commented:
    Decat sa scriu un comentariu nepotrivit mai bine…..
    Bravo!

    Răspunde

    • ai dreptate, pentru campanie, bravo!
      dar tu nu ai cum să scrii comentarii nepotrivite. tu scrii bine,
      inclusiv poeziile.
      te-ai apucat să le strângi în volum?
      ar trebui! și când vei fi remarcată, să-ți amintești că am fost prima care am zis!

      Răspunde

      • ooo esti o scumpa….toate…toate sunt scrise in caiete si nu ma opream daca nu mi se spunea ca scriu mai prost decat un copil de clasa a IV-a.

      • e incredibil… e o eticheta, doar! tine minte de la mine…
        doar daca eu am minte de copil de clasa a 3-a, cum ca ei pot intelege ce scriu cei de-a 4-a … 🙂
        eu as face o carte, macar pentru bucuria inimii mele, daca altii nu-mi vad valoarea.
        Tink, gandeste-te bine!

      • M-am gandit ca intr-o zi , sa le scot si sa le triez si sa le pun acar intre 2 coperti simple….dar imi trebuie timp.
        Multumesc pentru incurajari! 🙂

  2. Multumim pentru sustinere:)

    Răspunde

    • Este o invitație pentru toți cei care trec pe aici și au blog, să preia această campanie și să o ducă mai departe. Eu sunt recunoscătoare pentru că se face așa ceva, mai ales că știu ce înseamnă să trăiești într-o astfel de atmosferă.

      Răspunde

  3. Posted by Alin Fazakas on 28 Martie 2013 at 07:08

    Reblogged this on DE LA INIMĂ LA INIMĂ.

    Răspunde

  4. nu sunt mama, sunt copil … un copil care a cunoscut bataia dar si eticheta de „oamenii mari” dar asta nu pot decat sa o iau ca pe o lectie de viata si din care sa trag o singura concluzie: bataia nu reprezinta nimic si nu ajuta la nimic, din contra creste ura si asta hraneste demonul care traieste in noi …

    Răspunde

    • sunt absolut de acord. bătaia nu servește la nimic odraslei căreia îi e adresată, față de care se *prestează*. bătaia este o proastă metodă prin care părinții încearcă să se răcorească.

      Răspunde

      • nu neaparat sa se racoreasca, dar depinde tare mult si de mediu in care ei au fost educati, cantareste foarte mult asta
        dar eu ca si copil viitor parinte am invatat ca legea pumnului nu ajuta pe nimeni la nimic

      • ai învățat, teoretic, dar să vedem cum va fi cu practica pentru că s-a descoperit că de multe ori ceea ce nu ne place la părinți facem fără să ne controlăm… și apoi ori ne scuzăm că așa am fost crescuți și nu ne-a dăunat, ori ne supărăm și mai tare pe noi pentru că suntem așa de nebuni… dar continuăm să o facem pentru că nu avem altă idee de cum să strunim situația.
        dacă nu se învață metodele pentru stăpânire și alte principii care să fie puse în locul celor în care am crescut – deci dacă nu e studiu aprofundat, nu numai decizie din cauza problemelor noastre! – se repetă faptele.
        ceea ce nu înseamnă că e valabil în cazul tău. aceasta este situația în general, doar!

      • de acord cu tine, dar…om trai si om vedea … pana atunci si pana sa devin parinte mai am multe facut si multe zambete sau lacrimi de oferit!

  5. multam fain pentru link ! 🙂

    Răspunde

    • cu plăcere. sunt mulți care vor dori să citească despre aceasta, în momentele când vor alcătui referate sau când vor dori să se mobilizeze să ceară o mână de ajutor și e bine să le găsească pe toate la un loc.

      Răspunde

  6. Mulțumesc foarte mult pentru legătură, interesant articol și felicitări că te-ai implicat în această provocare.

    Răspunde

    • cu plăcere. nu știu de ce astăzi articolul meu a fost citit de mai mult de 150 de persoane, așa că mi se pare normal ca să mă străduiesc și eu să fac posibil ca alții să citească articolele celorlalți.

      Răspunde

  7. Am mai spus-o si o repet. Din punctul meu de vedere, despre acest subiect ar trebui sa scrie TOTI bloggerii.

    Răspunde

  8. E destul de grav daca e sa ne luam dupa cifrele pe care le-ai mentionat in articol si mai ales cand ne gandim ca ele au o importanta directa asupra zilei de maine a acestei tari , e la fel de grav ca unii adulti nu au o minte deschisa in ceea ce priveste educarea unui copil si inca mai trage dupa el lectiile comunismului .
    Bravo pentru articol si multumesc pentru nominalizare.

    Răspunde

    • si cand te gandesti ca totul depinde de parinti, sa nu se mai poarte ca niste… copii. copiii au o scuza ca nu au cei douazeci de ani avans ai parintilor…

      Răspunde

  9. Cel mai greu lucru pentru un parinte este sa fie partas la criticile profesorului vis a vis de copilul sau. Cu asta , tin sa atrag o atentie asupra denigrarii copiilor de catre profesori. Domnilor Dascali, daca-mi permiteti, fiti rezonabili, aratati-mi clar si concret de unde vine greseala copilului meu, lasati-ma sa-mi spun si sa afirm si eu un punct de vedere si sa stabilim impreuna cauzele pentru care acest copil manifesta acest comportament. Eu imi asum responsabilitatea clara pentru asta. Dvs…??

    Răspunde

  10. Reblogged this on O Lady si un cufar de visuri and commented:
    Salvati Copiii!!!

    Răspunde

  11. […] Eu am ajuns acolo dintr-un motiv foarte simplu: intr-o seara, am scris rapid despre cat de negativa este viata copilului care este etichetat de parinti – pentru campania celor de la Blogal Initiative. Articolul era acesta. […]

    Răspunde

  12. frumos articol !

    Răspunde

  13. Este printre putinele articole scrise pe acest subiect care m-a facut sa simt ceva.Bravo

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: