Atelierul de Branding Personal și autopromovare (3)

Săptămâna trecută nu am făcut cursul din cauza unor probleme cu sălile… dacă tot se desfășoară activitatea Fundației în zona celebră din scrierile lui Eliade, de ce să nu fie și situații misterioase? Despre atelier se știe, că am mai vorbit – dacă nu, aici este desfășurătorul subiectelor.

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2013/03/08/atelier-practic-de-branding-personal-si-autopromovare-1/

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2013/03/15/atelier-practic-de-branding-personal-si-autopromovare-2/

Acum am vorbit despre convingerile limitative despre autopromovare, adică acele ziceri străvechi pe care noi le considerăm sănătoase (și unele sunt!), dar pe care le folosim greșit în cazul în care trebuie să ieșim puțin în față. Sunt mulți cărora nu le este ușor să iasă în lumina reflectoarelor (sunt una dintre ei!), dar de cele mai multe ori viața te cam aruncă – și mai bine zici Merci că nu te-a aruncat în fața unui automobil rapid, decât să te superi că te-a pus în fața unor oameni pentru care trebuie să evoluezi… 🙂

De regulă, autosabotarea începe cu trei întrebări: Pot? Am abilități? Nu merit(ă)? – și cu răspunsul negativ la acestea, evident. Pentru că, dacă răspunzi cu Da, întrebările sunt foarte prietenoase, desigur!

Cei care aveți probleme cu aceste idei ce se țin scai, ar trebui să aruncați o privire pe cartea Dependența de nefericire. Ea vă va lumina cu privire la ceea ce se întâmplă în creier când refuzăm să ne lăsăm să ne dezvoltăm. Iar cartea aceasta, este o altă unealtă de folos pentru cei care au o frică reală de înaintare personală. Pentru cei care sunt porniți împotriva lor, din cine știe ce motive (reale sau imaginare!), un sfat de la specialiști:

Fiți blânzi cu propria persoană – dacă ați avea un prieten care să se poarte cu voi așa cum vă purtați voi cu voi (cuvinte, fapte, atitudini) cu siguranță că nu i-ați permite asta. Noi ne supărăm pe cei care, din exterior, ne ironizează, ne spun că nu putem, dar … ia te uită, când e vorba să ne spunem noi înșine aceasta… cică avem dreptate.

Mult mai multe alte lucruri interesante am discutat, dar un lucru este clar: e o diferență între acest curs și cel de Jurnalism narativ. Mi se pare că acolo toți aveam ceva de spus, aici toți avem mult de tăcut. Acolo oamenii erau în căutarea unei pasiuni, având deja ceva pe care se puteau baza, aici sunt oameni care au dat foc la tot ce aveau și vor să înceapă ceva nou… și se străduiesc să înțeleagă cum. Un lucru este clar: ceea ce se spune la curs, e de folos celui ce vrea să se schimbe.

Mâine voi vorbi despre un capitol pe care l-a abordat Iulia Bertea și care se potrivea mănușă la o problemă cu care mă confrunt eu în aceste zile – și cu care sunt convinsă că v-ați confruntat și voi de-a lungul timpului. Este vorba despre Mentalitatea fixă și cea de creștere – Iulia a abordat acest subiect pornind de la cartea lui Carol Dweck – Mindset. Pentru cei care vor să știe mai multe, am găsit aici o explicați pe larg, urmând ca mâine să abordez subiectul ce pornește de la un citat mult disputat… *Sunt ceea ce sunt. Dacă nu-ți convine, întoarce capul și mergi mai departe.*

Anunțuri

4 responses to this post.

  1. Șarpele Boa se duce iar să se culce dar mâine sigur o să comenteze. 😆

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: