Școala altfel – Cum se scrie o poveste (atelier pentru clasa a III-a)

În clasa în care am ținut acest atelier, timp de două ore, aveam 3 copii dragi, atât de dragi că îi pot considera copiii mei. Dar de cum i-am cunoscut și ceilalți 15 au devenit copiii mei. Simpatici foc, vorbăreți, sărmanii, cât oceanul în furtună (ce furtună, tzunami!).

Cum s-a desfășurat?

  1. Prezentarea mea,  de către  învățătoare
  2. Prezentarea copiilor – le-am adus 20 de tipuri de cărți, pe care le-am așezat pe catedră și fiecare trebuia să ia o carte dintre cele de acolo și să spună de ce îi place acea carte sau acel tip de carte (doi au avut două cărți preferate, 4 nu erau deciși când s-au apropiat de catedră și au mai avut nevoie de timp pentru a se decide – eu făceam statistici, în ce măsură copiii pot decide rapid, dacă îi pui în fața alegerilor!)
  3. Discuție despre cărți:

–         Ce fel de cărți le plac? – cu text, cu imagini, enciclopedii, de colorat, de povești, în limbi străine, fără poze

–         Cum ar fi fără cărți – pozitiv 🙂 ,  negativ

–         Ce carte ar scrie, dacă li s-ar cere asta – cei mai mulți au ales să scrie una de genul celei alese (și din ceea ce au ales se vedea clar spre ce tind, ca meserie)

4. Cum se scrie o carte?

–         Titlul – poți să-l știi de la început, pe parcurs sau la final

–         Conținutul – introducere, cuprins, încheiere

–         Personajele – simpatice,  nesuferite, din trecut,  din prezent, din viitor, animale, oameni, fapte bune, fapte rele, vorbărețe, tăcute

4. Cum poți avea idei pentru a scrie o carte: întrebare pentru ei (cum te inspiri?)

a. Citind

b. Povestind ce ai trăit

c. Din poveștile rudelor sau prietenilor

5. Dacă scrii o poveste pe care a mai scris-o și altul? – Mie îmi place Albă ca Zăpada, nu pot s-o scriu eu? – ideea de originalitate, unicitate

–         Poate nu știai că a mai scris și altul – nu ești vinovat și poți fi iertat

6. Despre Muza scrisului și imaginația noastră – există o muză? Cum ne imaginăm?

a. Cine citește prima dată ce scriem?

b. Cui i-am da noi prima dată?

7. Și dacă scriem poezii?

8. Atelier de scris povești: le-am adus abțibilduri și cu ele să facă povești sau să se inspire, din imagini (15 minute)

– am citit poveștile (doar cei care au vrut)

– a fost ușor să scrii? ( o singură persoană nu a scris nimic – pur și simplu, nimic, în rest toți au compus povestiri interesante, unele chiar emoționante)

9. Citim o poveste de-a mea – fiecare câte 2 fraze

–         Ce personaj v-a plăcut cel mai mult?

–         Cu care nu sunteți de acord?

–         Cum ați fi vrut să se termine povestea? (ideile lor au fost de 10 ori mai bune decât ale mele. Niciunul dintre cei care au răspuns nu a fost lipsit de inteligență sau cel puțin de umor!)

10. Discuție – e greu sau ușor să scrii?

14. Final – oferirea cadourilor

 

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Școala altfel – Cum se scrie o poveste (atelier pentru clasa a III-a)&8221;

  1. super!!!
    de abia astept sa creasca Daria si sa o duc la astfel de Ateliere (sper sa se si organizeze 😀 ori sa organizezi tu poate 😉 ) – din ceea ce descrii tu, i s-ar potrivi perfect un astfel de mediu de lucru
    din pacate, la ea la scoala nu se organizeaza nimic 😦
    in urma cu o luna, invatatoarea a propus o excursie de 12 ore (cu pachet de acasa) undeva departe prin tara ca sa vada cum se face paine – multi parinti ne-am opus: in Bucuresti si imprejurimi sunt o multime de fabrici, pizzerii si mai stiu eu ce alte minuni unde pot vedea asa ceva,nu intelegem de ce sa mearga 12 ore ca sa vada asta
    s-a suparat ca nu a iesit cum a vrut ea (se pare ca avea un procent din excursie) si a refuzat sa organizeze altceva (eu i-am trimis 2 linkuri gasite pe net cu firme care se ocupa de astfel de excursii, dar a refuzat categoric)
    asa ca …..saptamana asta stau in scoala si deseneaza, picteaza….fix ceea ce nu a facut cu ei in aceste luni desi aveau ore de creativitate in orar
    in consecinta, eu i-am pregatit alt program saptamana aceasta 😀

    • mda, pentru ea e bine pentru că are mama ei creativitate, dar ce se fac ceilalți care au parte de același tratament?
      deocamdată să ne bucurăm de ceea ce e bun!
      cât despre ateliere, sper să fie oameni care să se apuce să facă așa ceva…
      eu n-am timp, dar pentru prieteni aș putea face! de drag! 🙂

      • da,stiu…dar sa stii ca in afara de mine si inca o mamica niciun alt parinte nu si-a expus ingrijorarea, sunt multumiti cu ce li se ofera,desi scoala nu e tocmai mica ori de margine, dimpotriva as zice
        daca organizezi sau ai in proiect ceva…sa ne tii minte 😀

      • Poate pe lângă atelierele cu cei mici, ar merge și ateliere cu cei mari… care la rândul lor să facă cu cei mici. Cred că e mare nevoie de așa ceva.

  2. Silvia scrie asa, fara sa fi invatat de la nimeni ce si cum. Mi-ar fi placut si mie sa poata participa la asa ceva…pe aici mai vin scriitori si isi impartasesc din experienta, dar mai la vara :). Ea e autodidacta insa, a invatat sa scrie, citind carti, a preluat modelul, cu capitole. 🙂 Si cu final neaparat palpitant si neasteptat. Tiltul da…uneori il are de la inceput, alteori vine pe parcurs…dar mereu cand scrie ne spune ca are totul in cap, toata povestea. Asa trebuie? 🙂

    • e un caz special, e cel mai simplu așa, pentru ea… are inspirație. scriitorii de talent, cu vocație, nu au nevoie de idei.
      atelierul acesta era făcut pentru ca orice copil, mai ales pentru cei cărora nu le place să citească sau *zvâcul* pentru că altfel, să ai chef să scrii
      și să nu ai idei, să ai patima, dar să nu ai puterea de a duce la capăt, ar fi calvar, nu altceva.
      să le mulțumească celor care s-au *zbătut* să iasă așa… 🙂

      • Multumesc. Nu stim inca daca va ajunge scriitoare, isi doreste, dar mai e cale lunga :).

      • preferabil ar fi să aibă o meserie, iar în timpul liber să scrie. sigur, dacă va scrie lucruri de mare interes pentru societatea în care trăiește, va putea să se întrețină din așa ceva, dar dacă nu va face compromisuri și va dori să scrie ce îi place ei (iar acele lucruri nu se vor căuta!), normal ar fi să păstreze pasiunea pentru înfrumusețarea zilelor ei, iar meseria să o ajute să trăiască. 🙂 eu scriu de plăcere, dar nu trăiesc din asta, ci din serviciu… asta pentru că nu am de gând să scriu la comandă sau ce place lumii, ci doar ce mi se pare mie reconfortant.
        și da, mai e cale lungă pentru că e mică, dar scriitorii sunt scriitori de când se nasc 🙂 și chiar dacă sunt mari și nu au publicat cărți. e un mod de a vedea lucrurile 🙂 .

      • Desigur, asta vrem si noi 🙂 si asa o indrumam. Daca pasiunea scrisului va ramane cum spui, e foarte bine, noi vom fi cei mai mari sustinatori ai ei.

  3. Merge si la un atelier cu cls. a IV-a tot cu pasii astia, mi-a placut scenariul!:)
    Am citit si povestea Dariei si m-a intristat…Eu mi-am cheltuit jumatate din salariu pe luna asta ca sa pot organiza o excursie si mai am de cheltuit pana la final, am citit cuvantul „comision” si tare m-a intristat, nu-mi vine sa cred ca oamenii care lucreaza cu copiii pot fi in stare de asa ceva…sa le fie rusine!!!

    • merită să-i duci și dacă sunt activi rău, iar atelierul este atât de amuzant încât îi poate determina să se mai liniștească puțin. poate fi un fel de terapie scrisul.
      de asemenea, pot participa la asemenea ateliere și copiii care nu au talent, dar sunt logici și și-ar dori să înțeleagă cum au scris scriitorii preferați. am citit cărți bune scrise după metode de scris, nu dictate de inspirație/muză.
      dar cel mai sigur e că va fi cea mai mare fericire pentru cei care au și talent, pe lângă orice altă dorință care-i determină să fie prezenți. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s