Cum se alege o meserie?

De când a început să vorbească a avut o singură opțiune ca meserie: doctor veterinar. N-a vrut să fie șofer, pădurar, doctor sau polițist. Animalele au fost pasiunea lui. Să-și schimbe deodată opțiunea? 🙂

În ultimul timp, intră în bucătărie și se apucă să dichisească mâncare pe farfurii. Chiar dacă nu mănâncă ceea ce pregătește. Ultima lui realizare măiastră:

IMG_7861Cum nu mănâncă ou, după ce a fotografiat farfuria, a păstrat tofu, ceapa și ridichile, dar pentru el a fost esențial să aibă un chip interesant înainte de a se apuca de mâncat.

*Renunți la animăluțe? Te faci bucătar?* l-am întrebat.

*Nu, dar e bine ca oricine să știe să-și facă frumoasă viața din farfurie.* (da, așa a zis… viața din farfurie! 🙂 )

Și a mai zis că data viitoare o să încerce ceva sofisticat… 🙂 Poate un nas din șnițel de soia?

Anunțuri

15 responses to this post.

  1. Cât de frumos şi de profund în inocenţa lui!
    Să culegeţi fiecare nestemată de rouă şi s-o puneţi în sipetul cu amintiri… Copiii sunt cel mai aproape de adevărurile esenţiale.
    Într-adevăr, viaţa din farfurie (ne hrănim când consumăm alimente vii) trebuie să fie frumoasă, ca şi aceea din oglindă, de pe stradă sau din somn.

    Răspunde

    • da, e excelent să ai copii pe lângă tine, pentru că în felul acesta îți mai aduci aminte de lucrurile micuțe, dar importante din viață.
      și inocența lor te ajută să nu rămâi câinos, atunci când problemele vieții te determină să-ți ascunzi adevăratele gânduri.
      mulțumesc mult pentru prezența în căsuța mea.

      Răspunde

  2. Ce dragut!

    Răspunde

  3. Ce frumos a spus, parca 12 ani are baiatul tau, nu? E deja un poet, felicitari pentru cum l-ai crescut si educat 🙂

    Răspunde

    • face 14 la vară, dar e atât de copilăros că sunt fericită că nu cunoaște dependențele de computer, ci doar cele de … jucării!
      mulțumesc pentru felicitări – nu am știut nimic din ceea ce ar trebui să știe o mamă când am rămas însărcinată – și nu existau nici bloguri ale mamelor.
      am învățat din câteva cărți și se pare că autorii lor mi-au educat copilul 🙂 .

      Răspunde

  4. ce dulce
    dar nu-ti face griji, in curand o sa vrea sa se faca altceva

    Răspunde

  5. Si fiica-mea visa sa se facă veterinar. Si am mai auzit asta si despre alți copii. Cred ca aceasta dorința la ei este o forma inconstienta de a exprima iubirea fata de animale si, prin extensie, dragostea fata de viața care, viața, dacă lipseste de undeva, atunci trebuie numaidecat creata – chiar si in farfurie 🙂

    Răspunde

    • bună observație! 🙂
      dar, pentru inima mea, care s-ar bucura dacă ar fi copilul veterinar, ar tre să spui și dacă fiica ta a ajuns doctor veterinar… 🙂
      ca să văd cam cum stau lucrurile.

      Răspunde

      • Nu, e advocata. Dar nu pt ca noi am fi încercat s-o convingem sa-si schimbe obiectul pasiunii, ci pt ca asa a vrut ea. (probabil după ce ne-a auzit pe noi spunandu-i ca, la debitul ei verbal, poate da gata pe oricine)

      • abia aștept să văd încotro se răzgândește al meu 🙂

  6. […] EuMieAlmeu – tatonări copilărești pentru alegerea meseriei […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: