Mic și-al dracu* – Teatrul Evreiesc de Stat

afiș teatru ion pribeaguCred că mi s-a făcut dor de Maia Morgenstern după ce am citit un interviu cu fiul ei, actor și el. M-am regăsit în ceea ce spunea ea, de câte ori lui i se părea că n-a făcut ceva perfect sau că mai are mult până să fie așa cum trebuie: *Doar nu trebuie să faci tocmai tu oul de aur!* Când o personalitate ca ea spune lucrul acesta, încercând să tempereze perfecționismul tinereții, ește clar că experiența vieții a demonstrat și a subliniat de multe ori că, uneori, se pot face lucrurile cât mai bine, alteori, o mai dai și-n bară. Eu sunt de aceeași părere: decât să nu faci nimic, mai bine te apuci totuși de ceva, chiar dacă n-o să iasă cum intenționai tu, chiar dacă le va da altora prilej de satisfacție că nu e la fel de bine ca la ei…

Și uite așa, pentru un interviu, m-am gândit să dau o fugă la teatru, mai ales că, în pas lejer, ajung de acasă la Teatrul Evreiesc, în 12 minute. Trebuie să spun că sunt tributară teatrului din epocă: am fost de 2-4 ori săptămânal la teatru în toată copilăria și adolescența mea. Aceasta înseamnă, pentru cine nu pricepe ce am vrut să spun, că toți *monștri sacri* pe care îi înmormântăm în aceste zile sau la care ne mai uităm acum cu respect, ca fiind patrimoniul nostru, au interpretat rolurile respective – aceasta înseamnă 🙂 că sunt cam pretențioasă. Și mai înseamnă că în piesele de teatru de acum caut optimismul și de farmecul de odinioară. Cum nu prea am mai găsit, am stat departe de această artă; dar azi mi-am luat inima în dinți.

De dragul Maiei… 🙂

Personal, nu aș recomanda vizionarea acestui spectacol de către cei sub 16 ani (dar și la Carolina și poneiul, care e piesă de teatru la Ion Creangă, eu am avut de comentat cu privire la regia care a adus în scenă o secretară mai degrabă demnă de filmele de adulți!). Dar cei care au discernământ, care pot privi dincolo de decor, haine (sau lipsa lor) și care au peste 16 ani 🙂 vor avea parte de 90 de minute fascinante.

Versurile lui Ion Pribeagu, interpretarea Maiei M. și dansul halucinant, de cele mai multe ori, al lui Valentin Roșca vorbesc mai mult despre viață decât orice tratat de psihologie. Regia este excepțională: îmbinarea coregrafiei cu versul, alegerea melodiilor și gesturile fără cuvinte, doar cu unele sunete (ale lui Valentin R) sunt fascinante. Și după ce râzi, dai din cap dezgustat, amuzat, speriat, încruntat, enervat, finalul cade ca o ghilotină (cred că aveam nevoie de finalurile zâmbitoare, comuniste, dar ce să faci, realitatea noastră e zguduitoare și trebuie să fie reflectată dramatic în artă!) – din tot ceea ce a fost autorul rămâne o simplă amintire, fără nicio urmă de respect în ceilalți, fără bucuria de a se simți important.

Mi s-a strâns inima în mine. N-aș vrea ca fiul meu să fie artist. Eu însămi sunt disperată pentru a scrie, scrisul este (da, știu, sună banal! 🙂 ) viața mea, însă nu mi-aș dori ca fiul meu să aibă experiența mea. Culmea este că el s-a oferit până acum în clasă să joace în 3 piese de teatru și are talent. Dar sper că dragostea de chimie va învinge 🙂 . Sau sper să aibă atât de multă modestie încât să se bucure de puținul cu care este recompensat artistul în locul acesta de lume, în caz că totuși se apucă de artă, în oricare dintre domenii.

…………….

Pentru cei din București: o dată pe lună, Teatrul Evreiesc de Stat București are o invitație pentru cei care doresc să se numere printre prietenii artei și să îi întâlnească pe prietenii lor – actorii. Este vorba despre un spectacol-lectură, alcătuit pe formatul unei întâlniri cu prietenii, pentru care intrarea este gratuită, iar tratație (o prăjitură și un ceai) este din partea casei.

Ocazia din aprilie va avea loc miercuri, 24.04. 2013, de la ora 16, iar romanul din care se va citi este Daniel Stein, traducător, al scriitoarei ruse Ludmila Ulițkaia. Autoarea a debutat după 50 de ani, dar a fost multipremiată pentru activitatea ei. Eroul romanului este un evreu polonez supraviețuitor al Holocaustului care se convertește după război și, devenit preot catolic, emigrează în Israel, unde construiește o biserică și slujește în spirit ecumenic, căutând să arunce o punte între religii și între comunități dezbinate de tensiuni și conflicte ațâțate de intoleranță și fanatism. Nu despre degome și adevăruri unice e vorba în roman, ci despre voința de împăcare, oricât de netrecută pare prăpastia.

Ne vedem acolo!

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Mic și-al dracu* – Teatrul Evreiesc de Stat&8221;

    • sunt multi cu care ne-am putea mandri, doar ca nu-i cunoastem. cred ca si noi avem o parte din vina, dar si ei pentru ca nu ies mai mult la rampa (si nu e vorba aici doar despre actori 🙂 )

  1. Pingback: Cu cărțile deschise – Teatrul Evreiesc de Stat | Despre sufletul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s