Copilul meu s-a îndrăgostit (și-o spune în versuri!)

Până acum eram căutată pe blog pentru că spuneam că nu învață copilul meu – și toți părinții care au această problemă, muuuuuuuulți de tot, veneau pe aici. Acum vor fi din nou muuuuuuuuulți, dar cu și mai mulți uuuuuuuuuuuuu pentru simplul fapt că lipsa învățatului îi deranjează doar pe unii, pe când existența iubirii îi enervează pe cei mai mulți părinți. Nu de alta, dar atitudinea copilului este complet alta când iubește decât atunci când nu iubește.

Ok, copilul meu iubește de la 3 ani. Odată s-a îndrăgostit de mireasă, soția unui coleg, și mă întreba cum am putea face ca acel coleg să nu vadă și să plece el, fiul, cu mireasa, de tot, de tot, de tot! (Avea 5 ani) La 4 ani, în cea mai romantică atmosferă posibilă (pe țărmul mării!), a cerut-o de nevastă pe iubirea lui care a durat 4 ani (sigur, între timp mai călătorea și visa la altele, dar până la urmă tot la ea se întorcea! 🙂 ). Din clasa 1 în clasa a IV-a a iubit aceeași fată, iar dintr-a V, o alta, dar e fidel. Cred că-l ține cam 4 ani sentimentul 🙂 .

Aseară am descoperit o poezie și eram curioasă cum de s-a apucat să scrie poeziile când le învață – am crezut că e de învățat, nu m-am gândit că ar fi scrisă de el 🙂 . Dar când am început să o citesc…

Este o conexiune între noi, tu și eu…

Exist când te privesc.

Eu văd iubire peste tot

Și mă simt mereu singur.

În lumea rea, mereu mă simt nesigur

Și mă privesc mereu de sus.

Când tu apari, mă văd mergând spre stele

Și eu tot sper să ajung la tine…

Când te privesc, simt că trăiesc.

Acum, ca mamă, am sărit de 3 metri când am citit… mă simt singur, lume rea… Pfiu, ce înseamnă asta, copilul meu e neadaptat… L-am învăluit eu cumva și am început să vorbesc despre poezie, fără să-l tachinez, glumind și tatonând terenul, pentru a ajunge la miez. *De ce zici că ești singur?* *Of, mă refer la sentimente, nu altfel. Nu vezi că eu râd mereu, nu sunt ciudat de trist și nici ciudat, ciudat. Sunt doar îndrăgostit și fără ea lumea mi se pare neinteresantă, iar cu ea mi se pare că totul e al meu.*

Copilul meu îndrăgostit de face versuri… Acesta este un stadiu al îndrăgostirii, unul dintre zecile de stadii. Trebuie să încep să mi le mai amintesc, pentru că, fiind născută de multă vreme, trecând prin ele acum mult timp… 🙂 , nu le mai știu.

La treabă, de citit sau elaborat teorii despre stadiile îndrăgostirii la adolescenți! 🙂

Advertisements

13 responses to this post.

  1. Si eu am tinut-o intr-o indragosteala continua de la gradinita. Si tare am mai suferit, neavand cu cine discuta pe tema asta. Ma bucur cand vad ca ai mei micuti inca nu-si incarca sufletele cu sentimente profunde, chiar nu e de glumit cu iubirea, indiferent de varsta!

    Reply

    • da, e foarte important sa discutam cu ei. si pentru ei, dar si pentru noi, ca sa nu ni se ridice glicemia 🙂 ca de ce nu ne mai iau in seama sau de ce sunt atat de ciudati. sunt ciudati pentru ca incep sa devina altceva decat piticaniile pe care le-am crescut noi.
      multumesc mult pentru vizita.

      Reply

  2. Poezia e foarte frumoasă, oricum! 🙂

    Reply

  3. Si al meu baiet e indragostit si ii spune fetei zilnic je t’aime. Trebuie sa recunosc, sunt un pic geloasa!?

    Reply

    • cred ca atunci cand va avea varsta lui iti voi calca pe urme. sau poate nu. dar sentimentul pe care il incerc eu este de… necoptule, strange-ti jucariile din camera, fa-ti temele si apoi vorbim… dar despre desene animate, in niciun caz despre fete 🙂 .

      Reply

  4. Foarte frumoase și versurile, și faptul că simte nevoia de a-și exprima, artistic, sentimentele! Un copil frumos, care își cultivă emoțiile, își îngrijește, deja!, lumea interioară… E într-adevăr emoționant! Nu cred că se simte singur, în acel sens, trist, al cuvântului. Cred că, dimpotrivă, scriind, conștientizând faptul că e capabil să creeze ceva frumos (fie că va continua să scrie verusri, fie că va alege alte genuri de creație), nu se va simți singur niciodată. După părerea mea, nu e puțin lucru!

    Reply

    • pe mine m-a tulburat ideea că ar putea să resimtă durerea singurătății, imediat m-am gândit că n-aș fi eu ceea ce trebuie. în sensul lor brut, ideile exprimate de el erau resimțite de mine pentru că era o mare prăpastie între mine și ai mei. dar el are aceste sentimente doar pentru că începe să se desprindă de maturii din jurul lui și devine identitate. mă simt ușurată.
      mulțumesc mult pentru cuvintele tale. mi-au adus bucurie.

      Reply

      • Înțeleg și cred că e o reacție normală, asta înseamnă un instinct matern normal: o mamă mereu va simți acut orice durere a copilului ei și se va culpabiliza, probabil, considerând că nu i-a asigurat protecția totală (lucru imposibil, de altfel, și, pentru că e imposibil, cred că e mai importantă „imunizarea”, pregătirea sufletească – sigur, treptată, pe măsura vârstei copilului – pentru orice fel de greutăți, inerente în viață). Ferice de copiii care au parte de mame din această categorie (există, din păcate și altfel de părinți)!

  5. Dragostea nu are varsta iar versuile sunt un exercitiu pentru minte….

    Reply

  6. Dragul de el :))) Ce copil sensibil ai 🙂

    Reply

    • mulțumesc…
      de felul meu l-am cam presat să fie copilul perfect, învățându-l cum e bine să te porți, dar acum îl las să fie adolescent.
      dacă nu mai vrea să stea cu copiii mici, să nu stea (înainte îl împingeam de la spate să o facă, dar nici nu era nevoie pentru că lui îi plăcea!).
      acum, mai degrabă ar sta singur, să viseze la muza lui decât să mai fie cu cei mici…
      apoi se joacă alături de ei… nici el nu știe pe ce lume e!
      las* că știu eu și pentru el! 🙂
      merci că mi-l complimentezi.

      Reply

  7. […] poezie, cu blogul pe scari sau nu, plimbandu-ne sau doar descoperind ce minunaţi sunt copii noştrii totul e matematică. Şi  scriind toate formulele, adevărata ştiinţă se […]

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: