Salvati copiii, Blogal Initiative si Campania Copiii fara etichete

Astazi am participat la lansarea platformei http://www.parintibuni.ro. Amanunte de specialitate aici.

Eu am ajuns acolo dintr-un motiv foarte simplu: intr-o seara, am scris rapid despre cat de negativa este viata copilului care este etichetat de parinti – pentru campania celor de la Blogal Initiative. Articolul era acesta.

Cand explici geneza prezentei la o lansare de platforma, e simplu. Dai fapte. Dar cand explici de ce a fost lansata platforma, dand cifre si fapte, ramai fara suflare.

La finalul lunii martie, Salvați Copiii a făcut public primul studiu din România ultimilor 10 de ani privind abuzul la adresa copiilor. Studiul a lăsat la vedere cifre copleșitoare: 38% dintre părinți recunosc faptul că-și bat copiii, iar 63% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor, în timp ce 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului. 18% dintre copii afirmă ca au fot bătuţi acasă cu băţul sau cu nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn, iar 86% dintre copii sunt certați de către cadrele didactice atunci când greșesc și 33% dintre copiii sunt jigniți și etichetați la școală de către cadrele didactice.
Credeam ca aceste fapte au ramas de domeniul trecutului, al trecutului societatii si trecutului meu. Dar realitatea este crunta. Si cruda metoda de educarea a copiilor!
Exista o mana de oameni care-si educa odraslele cu iubire, vorbind despre bunatate si fericire pe bloguri, dar exista si o mare masa care face din copil sacul de box al neimplinirii sale. Spunea cineva, in cadrul conferintei de presa, ca ar trebui sa mergem in zonele neumblate, necivilizate ale Romaniei, acolo unde situatia este si mai dramatica decat o arata statistica.
Am zambit amar. Lucrurile pot sta la fel de rau si aici, in mijlocul capitalei, asa cum la fel de rau stateau in familia mea, in mijlocul unui oras-resedinta de judet, in care eram batuta sistematic.
Una dintre reporterite m-a intrebat de ce am scris pentru aceasta campanie. *Pentru ca sunt dintre cei abuzati. Pentru ca intreaga viata imi e marcata de acest lucru. Pentru ca si la 10 ani dupa ce am plecat din casa parinteasca, imi aminteam momentele de groaza, cand eram batuta si chinuita. Pentru ca imi este ciuda pe oamenii care nu vad suferinta copiilor, asa cum niciun profesor de-al meu nu vedea ca eu sunt vanata, iar cand vedea si ma intreba de ce, iar eu raspundeam, mintind, ca m-am lovit cu capul de frigider – prefera sa ma creada, decat sa intrebe mai multe despre ce fel de frigider avem noi care face vanatai pe tot obrazul, pana spre barbie…*
N-am fost singura dintre cei care au scris pentru ca aceasta le-a fost experienta. Si nu vreau sa descriu tot ce se intampla cu un copil abuzat sau in inima lui, pentru ca nu-i e nimanui de folos. Vreau doar atat sa spun: fac parte dintre putinii care s-au ridicat si au mers mai departe, dupa ce au avut parte de un astfel de tratament, pentru ca, da, atunci cand traiesti asa ceva esti marcat pe viata si nici nu mai vrei sa lupti, nici nu te mai intereseaza ce se va intampla cu tine, chiar daca ai avea mii de ani de trait.
Am fost intrebata ce m-a ajutat sa trec peste… Dumnezeu! Si prietenii!
Am fost intrebata daca l-am iertat pe cel ce mi-a facut asa ceva… Da, si l-am salvat de 3 ori de la moarte prin coma alcoolica!
Dar nu-i intrebati pe altii, care n-au avut parte de un traseu ca al meu, pentru ca povestile nu sunt la fel de fericite.
Nu va bazati pe faptul ca finalurile mereu sunt fericite!
Mai ales atunci cand e vorba despre violenta, finalurile nu sunt fericite, ci aduc in val suferinta si nenorocirea.
De aceea e nevoie de o educatie fara etichete si de un parenting pozitiv.
De aceea e nevoie sa vedem si sa spunem despre ceea ce se intampla in jurul nostru, pentru a opri macelul sufletesc in care traiesc toti copiii abuzati, fizic sau emotional.
Curaj!
460x240-p0002000100000002_vizual_415x300362x272n
Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Salvati copiii, Blogal Initiative si Campania Copiii fara etichete&8221;

  1. Imi pare rau sa aud ca ai trecut prin asa ceva, esti o persoana atat de deosebita si de buna incat pare greu de crezut ca ai suferit asa mult 😦 Te-am recunoscut in poza, nu mai stiu la cine am vazut-o pe blog, felicitari pentru implicare. Eu sunt un fost copil cu etichete si inca ma doare sa vorbesc despre asta, de aceea am preferat sa nu ma implic in campanie. N-am trecut prin ce-ai trecut tu, desigur, ci prin chestii care par insignifiante prin comparatie, insa m-au marcat teribil…

    • multumesc pentru cuvintele tale frumoase, L.
      cand m-am facut mare si am indraznit sa il provoc pe tatal meu la o discutie despre trecut, mi-a spus ca nu se considera cu nimic vinovat: *esti bine azi pentru ca ai invatat de la mine ce nu trebuie sa faci. daca nu te invatam eu, ai fi facut si tu la fel!*
      nu stiu unde era miezul invataturii, dar cert este ca multi parinti cred ca si-au facut datoria fata de copii, unii educandu-i, altii distrugandu-i.
      imi dau seama ca nu e nevoie de pumni si palme pentru a fi bantuit de amintirile zilelor cand nu erai bun de nimic.
      spunea cineva azi ca era sefa de promotie a liceului si ii era frica sa mearga la facultate, pentru ca degeaba avea informatie, daca nu avea imagine buna de sine…
      ori etichetele cam asta au rapit de la noi: imaginea de sine – suntem valorosi, indiferent de faptele noastre. suntem importanti si daca cei mai multi nu ne plac…
      sunt multe de spus…

      • Exact, imaginea buna de sine (acel self-esteem cum il numesc americanii) e una din trasaturile care lipsesc aproape cu desavarsire generatiilor noastre, iar daca exista, cu siguranta a fost dezvoltata la maturitate. Sper ca macar asta sa o invat pe fiica mea, sa aiba o imagine buna despre sine si sa se respecte pe sine, in primul rand.

      • eu am descoperit un lucru simplu: chestia asta nu se face dezvoltand talentele copiilor pana la epuizarea lor, ci iubindu-i asa cum sunt, cu sincopele din dezvoltarea lor, cu neputintele si impiedicarile lor, cu stinghereala lor in fata strainilor si cu refuzul de a spune poezia pe care o stiu bine, pe scena…
        decat sa lupte si ei cu ce luptam noi, mai bine luptam noi cu orgoliul nostru.

  2. Bună!
    Tu ai dreptate în tot ce afirmi numai că eu aș nuanța un pic în ceea ce privește povestea asta cu stima de sine. Și nu mă refer la tine și la toți copiii abuzați cu adevărat ci la cei care vor să obțină totul nu prin muncă sau învățătură ci doar prin mită și miciuni.

  3. deja stii parerea mea despre abuzuri (am mai discutat noi)
    eu am decis sa nu scriu pentru ca inca am parte de anumite traume,desi sunt adulti si am propria familie…..cred ca „parintii” nu percep modul in care isi distrug copii (cu vorba ori fapta)
    eu am ajuns la concluzia ca nu se pot schimba,dar e bine pentru copiii deveniti adulti sa stea departe de parintii respectivi in masura in care pot
    e mai grav cand nu poti sa te indepartezi suficient si suferi in continuare din cauza comportamentului indecvat al parintilor=bunici/socri…..oare exista tratament pentru astfel de oameni….eu am ajuns la concluzia ca „nu exista”, ei nu pot intelege cum au gresit, de ce si ce…..ei nu cred ca au facut ceva gresit, iar copilul devenit adult este doar …..
    in fine,de asta am decis sa nu scriu….inca imi e greu sa trec peste multe mai ales ca la mine trecutul se confunda partial cu viitorul,dar incerc pe cat posibil sa nu existe in viitor
    ma bucur ca te-am cunoscut! ai o voce calda, iar cd-urile cu povesti au fost apreciate si de mine, nu doar de cei mici 🙂
    multumim pentru daruri 😉

  4. Pingback: DIN EXPERIENTA UNUI BLOGGER (NU PREA) INCEPATOR - 2 - Povestiri de lecturi școlare

    • Era să tac, pentru că nu înțelegeam despre ce e vorba. Nu-mi prea plac lucrurile organizate, de care trebuie să mă țin, pentru că am un program care nu-mi permite să depind de alții sau de anumite termene. Dar când am văzut că e vorba despre un singur articol, atunci n-am mai stat pe gânduri.
      Și eu îți mulțumesc pentru că ești amuzantă, pe grup! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s