0

Atelier despre Management de business creativ – Dragoș Pîslaru

19. 🙂

Despre Vinerea Creativă, aici.

Cu această ocazie, l-am revăzut pe D.P., care ne-a vorbit 25 de minute la terminarea cursurilor de Antreprenoriat în Industrii Creative.

 Scopul cursului: să ne dăm seama cum poate fi valorificat, din punct de vedere financiar, talentul!

În a doua parte a prezentării s-a dezbătut Business canvas.

Nu se poate explica ceea ce înveți ascultând un astfel de curs – trebuie neapărat să participi!

7

Cum să scriem bine – William Zinsser (Paralela 45)

🙂 20.

Eram tristă că nu pot ajunge la Bookfest ca în ceilalți ani, de dimineața până seara: ca o consolare (preferam să am motive de durere!), am descoperit ieri, în cele 9 ore cât am stat, că e mai mult o lâncezeală decât un stup de albinuțe culturalizate. 🙂 ( Îmi cer scuze de la cei care chiar mai fac unele, altele pe acolo, dar cei mai mulți nu au nici standuri atrăgătoare, nici politețe, dacă te aproprii de standurile lor. Ba unii, după ce că sunt lipsiți de politețe, iar tu nu vrei să-ți strici ziua, ci vrei să le-o înseninezi și faci o poantă, stau ca stanele de piatră și te privesc de parcă ești vinovat că încerci să le spargi contractul cu durerea: ei vor să păstreze chipurile nefericite!)

În plus, constat creșterea interesului pentru a vinde ceai la târgul de carte. Dar nu ceai de băut acolo, ci ceai de pregătit acasă. Într-un an, la Bookfest, cei de la Cărturești serveau un ceai minunat, numai bun de spus povești în fața lui. Acum, n-ai astfel de speranțe, în schimb ai vreo 6 opțiuni de firme de la care să cumperi. Eu cred că aceasta înseamnă a nu respecta clienții – îi chemi la carte și le dai ceai și nu te temi că îi vei dezamăgi, important e că ai acoperit niște standuri, pe care altfel le aveai goale, căci n-ai convins destule edituri.

Despre cărțile cumpărate voi vorbi de miercuri, astăzi prezint una singură, pe care cei cărora le place să scrie o vor căuta cu siguranță, important este să știe că există.

Cum să scriem bine – ghidul clasic pentru scriitorii de nonficțiune. Autor: William Zinsser. Editura Paralela 45.

După stilul celor de la Paralelă, sigur că dacă nu o luam acum cu 20 de lei, aveam parte de ea la toamnă cu 15 sau 10 lei, dar cum eram dornică de a afla ce spune domnul respectiv, n-am rezistat. Și n-am rezistat nici aseară, am citit primele 9 capitole, adică principiile esențiale când te apuci de scris: Tranzacția. Simplitatea. Umplutura. Stilul. Publicul. Cuvintele. Utilizarea.

Primele 8 principii sunt interesante și scrise într-un stil plin de umor, dar ultimul le întrece – poate și pentru faptul că nu a fost abordat prea des, cel puțin la noi! (și oricum noi îl vom vedea abordat din perspectiva limbii engleze, dar se poate adapta! Tot e mai bine decât nimic!) De ce un cuvânt e potrivit, iar altul nu? Sunt vreo 70 de cuvinte în jurul cărora ți se prezintă argumente pro, contra, pentru a putea să pricepi de ce să (nu) le (mai) folosești 🙂 .

Cartea în afara târgului costă 25 de lei.

Treceți pe acolo, poate prezența voastră își va pune amprenta pozitiv asupra evenimentului care creează evenimente; dar pentru cine?

14

Cum convingi un copil să facă o injecție?

22. 🙂

Am ajuns mult mai devreme la cabinetul stomatologic și așteptam cuminte. Îmi luasem o carte, mai bine să fiu acolo, decât să ajung mai târziu (am oroare de întârziere! Pot suporta multe defecte la oameni, dar lipsa de punctualitate, nu!). Fetița dinaintea mea a început să plângă: *Mami, orice, dar nu injecție. Orice, dar nu injecție. Mami, te rog, vă rog, domnule doctor, mai bine să mai așteptăm. Marți, vineri, săptămâna viitoare, poate atunci, vă rog.* Mi-am adus aminte de mine: eu la 13 ani am devenit abonată la stoma; ea era și mai mică, 8 ani. Pentru că nu se mai potolea din plâns, mama a dat-o jos după scaun și, când să iasă, am rugat-o să revină, după ce se liniștește copila, pentru că poate intra în timpul programării mele. Dezamăgită de reacția fetei, nervoasă, femeia a plecat.

Când am terminat intervenția, abia puteam deschide gura: anestezia mă oprea! Dar fetița s-a întors, calmă și senină.

*Bine că ai venit iar!* – eu

*Am venit, fac orice, dar nu injecție!* – ea

*Te rog, nu începe iarăși!* – o pune la punct mama ei.

Fata a ridicat tonul: *Injecție, nu. Nuuuuuuuuuuuuu!*

I-am luat mânuțele într-ale mele și-am început:

*Vezi că am fața umflată? Nu! Și totuși am făcut injecție. Am făcut o anestezie, ca să poată lucra domnul doctor. Doctorii sunt ca albinele: ele au ac, dar fac miere; doctorii au ac și îți dau sănătate. Dacă eu am făcut injecție și am rezistat, și tu o să reziști. Mă refer la faptul că și eu sunt fricoasă, dar nu las să se vadă.

Nu ți-ar plăcea ție să te duci mâine la școală și să le spui fetelor din clasă: eu am stat liniștită la injecție? Să-ți spun drept, eu eram tare fricoasă. N-ai văzut ființă mai fricoasă decât mine. Dar, pentru că îmi plăcea să mă admire oamenii, mă încurajam singură și făceam tot ce le era altora frică. Așa că, de câte ori trebuia să facem injecții la școală și toți colegii fugeau în spatele clasei, eu înaintam spre catedră și ridicam mânecuța și apoi toți prindeau curaj. Apoi toți îmi ziceau: datorită ție, am îndrăznit să merg la injecție, iar eu eram foarte mândră că am reușit să-mi ajut colegii. Poate ai și tu vreo colegă fricoasă și are și ea de făcut injecție, când ajungi mâine la școală și-i explici că ai izbutit… O și încurajezi, câștigi și respectul ei!

În plus, cine o să aibă dințișorii sănătoși? Că parcă văd că ai să ai un zâmbet foarte frumos…

A, și să nu uit! S-ar putea să te doară: uite aici un dar din partea mea. E un c.d. cu povești. După ce pleci de aici, dacă te doare puțin, nu ai de făcut mâncare sau teme, stai în pat și asculți poveștile. Îți iei ursulețul în brațe sau ce jucărie îți place ție, te sui în pat și, chiar dacă te mai doare puțintel, o să te distrezi. O să vezi că eu sunt acolo, când copil, când mămică, și o să știi că sunt cu tine!*

Fetița s-a întors triumfătoare spre mama ei: *Fac injecție!*

……..

Mi-am amintit de ce țin eu permanent în geantă 2-3 jucării mici, c.d. sau creioane cu capăt amuzant.

Eu și fiul meu am circulat mult cu autobuzul sau metroul, de la cei 3 ani ai lui până la 10, așa că trebuia să ne jucăm mereu cu ceva, ca să nu se plictisească – mai ales că rar găseam loc să stăm jos. Cu un obiect, făceam zeci de jocuri sau povești, așa că ne trecea timpul mai repede. Deși copilul nu mai are nevoie de așa ceva (și nici nu mai umblă cu mine 🙂 !), am rămas cu obsesia jucăriilor din geantă: dacă vreo mamă are un copil în criză, imediat scot obiectul și intru în repertoriul de mamă.

Ceea ce e o mare bucurie pentru mine, ținând cont că alt micuț nu mai am și nici n-o să mai vină – măcar îmi astâmpăr setea de a fi cu un piticuț și, mai ales, de a fi de folos unui piticuț.

1

Un doctor stomatolog bun în București

23. 🙂

Am cerut de multe ori ajutorul prietenilor pentru a găsi așa ceva. Dacă vă trece vreodată prin cap să tastați aceste cuvinte în Google, găsiți ceva idei despre cine nu este doctor bun 🙂 , că toată lumea se plânge. Nimeni nu face aprecieri: poate pentru că nu e nimeni mulțumit, poate pentru că nu le trece prin cap oamenilor să-și strige bucuria pe net.

Eu am fost foarte mulțumită în aceste zile de doctorul Ionuț Tudose. Pentru cei interesați, cabinetul este pe lângă Mall Vitan: Calea Vitan, 106, bl. V40, sc. 3, ap. 57, interfon 57.

Pentru cei care au probleme serioase dentare, în a căror gașcă mă înscriu, un doctor bun dă confort psihic – pentru că tratamentele sunt atât de chinuitoare.

13

Ce le lăsăm copiilor noștri?

24. 🙂

Ai mei nu mi-au dat nimic. Nici ai soțului meu. Probabil pentru că am reușit să ne descurcăm, îmi imaginez că oricine se poate descurca, în ciuda faptului că nu are valori materiale. Sigur că de câte ori m-am întrebat ce va face copilul meu, m-am speriat: să nu cumva să-i placă vreun lucru … din care nu-și permite să trăiască – arta, de exemplu 🙂 !

Un unchi spunea că fiica lui vrea să fie profesoară de română și că el i-a spus: *Fii, tată, chiar dacă vei lua 700 lei. Voi munci eu pentru tine, o să te întrețin eu, dar tu să faci ceva ce-ți place.* Evident că mi-ar fi plăcut să am un astfel de tată; dar voi fi o astfel de mamă? … Și tot întrebându-mă despre asta, am citit o știre – voi ce ziceți despre ea?

Un cuplu tânăr din Texas, SUA, a decis să doneze averea, în valoarea de 4 miliarde de dolari, în loc să o lase moștenire copiilor.

Soții Wunderkind au în jur de 40 de ani și 3 copii. După ce au strâns o avere substanțială au renunțat la slujbe și au hotărât să își dedice timpul cheltuirii acestor bani pe finanțarea unor idei inovatoare care să răspundă la unele dintre probleme prezentului. Asta înseamnă că cei trei copii nu vor moșteni nimic din banii părinților.

„Datorită mediilor din care provenim și a experiențelor pe care le-am acumulat, noi nu credem în bogăția moștenită în familie,” a explicat mama. „Nu vrem ca ai noștri să își închipuie că au vreun drept asupra acestor bani. Nu vrem să aibă toată viața rezolvată dinainte. Întotdeauna ne-am gândit că averea ar trebui să le permită copiilor să facă orice își doresc, dar nu să nu facă nimic,” a mai adăugat ea. Soțul ei, care acum se ocupă de fundația Laura and John Arnold Foundation spune că este o mare greșeală să crezi că banii îi fac fericiți pe copii. „Nu am văzut niciodată dovezi că dacă le dai copiilor bani aceasta îi face mai fericiți sau mai productivi ca membri în societate. De fapt, am văzut destule situații care arată contrariul.”

Sursa informației

Întreb din nou: voi ce veți face (sau 🙂 ce credeți acum că ați face, pentru că s-ar putea să vă răzgândiți, dar, cu mintea de acum, ce ați decide???)

4

Al 400-lea abonat

25. 🙂

Am tot zis că voi da câte un dar celor care se vor abona și vor avea anumite numere care înseamnă ceva pentru mine (de exemplu, 133, că e mașina cu care circul des, 301 că e mașina care mă duce la lucru, 222 că sună bine, 333 că e o cifră perfectă), dar niciodată nu am reușit să fiu pe fază. De data aceasta, mă opresc din drum și rog persoana care s-a abonat cu aceste simboluri

Pearipileimaginației
http://sentimenteefemerewordpress.com

să mă contacteze pe despresufletulmeu@yahoo.com

pentru a stabili cum intră în posesia premiului. Dacă se poate, până pe 14 iunie, pentru că de pe 19 plec din țară și nu mai pot trimite darul.