Bruno Battaglia (The dress code)

30 🙂 .

Am urmărit pentru a 5-a oară filmul și cred că nu mă voi opri: de câte ori voi avea posibilitatea îl voi vedea pentru că este deosebit de impresionant. În ciuda subiectului aspru, prezența personajului principal, copilul de vârstă preșcolară, preschimbă totul, din grotesc în acceptabil, din hilar în senin, din penibil în suportabil spre luminos.

Subiectul este unul dureros: divorțul unor părinți caraghioși – o mamă sofisticată, de 200 de kg, care vrea tot timpul să găsească *frumusețea* și un tată slab de înger – polițai fiind apără legea, dar pe sine nu s-a apărat în lupta cu mama lui care nu l-a lăsat să-și urmeze visul, de a cânta operă. Între aceste două ființe, care habar n-au cum să rezolve problemele mai vechi ale vieții lor, se află copilul inocent, care se pricepe la spelling și deloc la hochei, copilul care este ironizat de toți pentru mama lui cea obeză și pentru că nu este dur ca cei din jurul său.

Jocul actorilor este fantastic. Nu cred că există film cu mai multe cadre pe chip, iar scenele de la spital, când mama face infarct, sunt de departe cele mai grăitoare.

Distribuția:

Actorul Gary Sinise, tatăl, a jucat și în Forrest Gump, în rolul locotenentului care încearcă să se sinucidă, pentru că după război a rămas fără picioare, dar este salvat de Forrest, pe care îl urăște pentru că face gestul respectiv. Ulterior, locotenentul întâlnește nu numai iubirea vieții lui, ci și credința, reușind să se bucure pentru că a fost ajutat în momentul dificil și are posibilitatea unui nou început. Această metamorfoză a lui, din Forrest, are loc în câteva cadre, pe când aici, în Bruno B, prin experiența curajoasă a fiului său, care înfruntă oprobiul tuturor, înfrântul tată de la început devine un posibil candidat la împlinire, în final.

E bine să ai copii de la care să înveți! 🙂

Dar e esențial să îi înțelegi!

Sincer, puțini ar fi înțeles prin ce trecea copilul. Tatăl, oricum, nu! 🙂  Și totuși, tocmai datorită perseverenței într-o ciudățenie a copilului său, începe să se gândească la faptul că și lucrurile bune ar merita o astfel de perseverență.

Deși filmul este plin de copii, nu este pentru copii. Pentru cei mici, evident! Este superb, dar pentru cei care încep să înțeleagă faptul că opțiunile copilului sunt dintr-o traumă sufletească și nu dintr-un moft. Așa că de pe la 8-10 ani poate fi văzut!

(Aș fi curioasă dacă părinții sunt de acord cu mine în ceea ce privește această părere!)

Dacă mai știți filme de acest gen, spuneți-mi-le și mie, pentru a le viziona!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Bruno Battaglia (The dress code)&8221;

  1. Trebuie musai sa vad si eu filmul. Merci pentru recomandare. Filme de genul asta nu am acum in minte, in schimb ti-as recomanda Black, un film despre viata Helenei Keler, un copil ‘defect’ care castiga bataliile vietii datorita unui mentor care crede in reusita ei. Super impresionant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s