Atelier de Scriere Creativă cu Georgiana Ilie

26. 🙂

Evident, la Fundația Soros (despre care v-am spus și în urmă cu o săptămână).

Cunoscând atât de multă lume, m-am obișnuit să nu mă mai întreb despre numele oamenilor, pentru că ele pot semăna atât de mult, pot fi identice, iar oamenii să fie diferiți. Așa că, atunci când am văzut numele Georgianei Ilie ca profă, nu m-am gândit la ea ca la persoana de la DOR, care a scris articolul recomandat ca esențial pentru stil jurnalistic narativ, la Cursul de jurnalism narativ. Am zis că e altcineva. Când am ajuns la Fundație și am realizat că este ea, am intrat în panică – of, of, ce mai pot afla eu nou dacă am făcut cursuri cu Ana Maria Ciobanu și Cristi Lupșa, iar ea e dintre ei? Să vezi că am venit degeaba! suspinam în mine. Iar începutul ei, cum că vom lucra mult, fără informație abundentă, m-a deprimat și mai tare – cred că la cursuri în general te duci pentru a acumula informații, nu pentru a … pune în practică ce nu ai habar! 🙂

Probabil că a fost una dintre multele lecții de care ai nevoie în viață.

Prima temă a fost să cunoaștem pe cineva din grupul de 16 persoane (și cum condiția a fost să nu ne știm dinainte, n-am putut colabora cu Isis). Timp de 2 minute unul dintre noi vorbea, apoi celălalt, după care în alte două minute descriam în 25 de cuvinte ce a spus noua cunoștință. Dintru început mi-a tresăltat inima: tânărul pe care l-am cunoscut era chiar de aur – lucrase pentru școala de valori, voia să devină antreprenor pentru a lăsa ceva în urma lui, nu pentru a dobândi cât mai multă *snagă* materială. (Mama folosea cuvinte bosniace 🙂 – snagă înseamnă putere, în acea limbă. Evident că ea habar nu avea de proveniență, iar eu l-am preluat ca atare de la o mamă limbută, cu care semănam perfect! Abia după ce a apărut Google pe pământ și am vrut să știu mai multe despre vocabularul meu, mai ciudat decât al altora, am înțeles de unde vin cuvintele, dar cum au intrat în limba noastră – sau a mamei! – n-am idee! Mai ales că n-a crescut în Banat!)

Din descrierea fiecăruia, G.I. a desprins câte o trăsătură și a așternut-o pe tăbliță, pentru ca apoi să aleagă trei caracteristici și să ne invite să ne dăm o părere despre ce provoacă în noi. De exemplu, ce spune despre tine faptul că te prezinți ca o persoană care are 4 pisici, un câine, 1 iepure, 1 soră, 2 nepoți și 4 fini? Idei: foarte precisă; pasionată de cifre (era ingineră! 🙂 ); ai simțul detaliului; îți place diversitatea; ești veselă; creativă; te exteriorizezi, definită de avere *cu suflare*, nu materială…

Prima concluzie: dintr-o singură frază extragi zeci de idei – ilustrarea conceptului scrisului *show, don*t tell*.

Al doilea pas a fost scrierea poveștilor în 6 cuvinte, pentru care am avut iarăși timp de lucru: trebuia să scriem povestea vieții noastre!

Cele pe care le-am apreciat eu:

– Azi sunt vulcan, mâine sunt aisberg.

– Călător, văd lumea și mă întorc.

– Caut și cam găsesc ce caut! – Isis

– Twice reinvented, each time even better.

Povestea mea a fost: Mortul (care a) rămas neîngropat.

(Evident că cei care mă cunosc din viața reală înțeleg foarte bine simbolistica, însă pentru ceilalți a fost o sursă de horror. Aceste cuvinte trebuie înțelese totuși în lumina veseliei mele și vor vorbi mult mai bine!)

Ultima temă a fost să scriem o amintire din copilărie, despre mâncare. Inițial a fost vorba despre ceva frumos, așa că m-am crispat: eu nu am amintiri plăcute despre mâncat! Apoi am primit voie să scriem despre orice ne inspiră mâncarea din copilărie – pozitiv sau negativ. Cât mai scurt. Așa a ieșit următorul text.

*Când lucrezi în mediu  toxic, ți se dă lapte: îl bei pentru dezintoxicare. Mama nu-și folosea laptele ca medicament, ci pentru singura mea hrana zilnică: un bol de griș cu lapte.*

La final, nu-i mai venea nimănui să plece.

Concluzia? Lăsați prejudecățile deoparte: orice om are mai multe de spus! Mai multe decât cei alături de care lucrează, chiar dacă pe ei i-ai cunoscut prima dată, mai multe decât îți poți imagina! 🙂

Georgiana poate fi găsită aici! (Cu un Follow veți ști totul despre activitatea ei, care s-ar putea să vă inspire în dezvoltarea personală sau a O.N.G.-urilor pe care le păstoriți – căci ea îi învață pe cei din ONG-uri să vorbească limba poporului, nu în limbajul de lemn preluat din moși strămoși!)

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. Posted by Evelina Rustem on 25 Mai 2013 at 23:11

    Foarte frumos redat, mutumim ca impartasesti lucrurile astea si cu noi! 🙂 Acum ca stiu despre un atelier atat de interesant e deja trecut pe lista mea de facut!! 🙂 M-ai convins!

    Răspunde

  2. […] Georgiana Ilie ne spunea, chiar în ziua când am aflat despre Brad Pitt, că suferă de această boală – nu-și recunoaște colegii de birou, nici rudele – în funcție de cât de rar, des le vede. […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: