Ce le lăsăm copiilor noștri?

24. 🙂

Ai mei nu mi-au dat nimic. Nici ai soțului meu. Probabil pentru că am reușit să ne descurcăm, îmi imaginez că oricine se poate descurca, în ciuda faptului că nu are valori materiale. Sigur că de câte ori m-am întrebat ce va face copilul meu, m-am speriat: să nu cumva să-i placă vreun lucru … din care nu-și permite să trăiască – arta, de exemplu 🙂 !

Un unchi spunea că fiica lui vrea să fie profesoară de română și că el i-a spus: *Fii, tată, chiar dacă vei lua 700 lei. Voi munci eu pentru tine, o să te întrețin eu, dar tu să faci ceva ce-ți place.* Evident că mi-ar fi plăcut să am un astfel de tată; dar voi fi o astfel de mamă? … Și tot întrebându-mă despre asta, am citit o știre – voi ce ziceți despre ea?

Un cuplu tânăr din Texas, SUA, a decis să doneze averea, în valoarea de 4 miliarde de dolari, în loc să o lase moștenire copiilor.

Soții Wunderkind au în jur de 40 de ani și 3 copii. După ce au strâns o avere substanțială au renunțat la slujbe și au hotărât să își dedice timpul cheltuirii acestor bani pe finanțarea unor idei inovatoare care să răspundă la unele dintre probleme prezentului. Asta înseamnă că cei trei copii nu vor moșteni nimic din banii părinților.

„Datorită mediilor din care provenim și a experiențelor pe care le-am acumulat, noi nu credem în bogăția moștenită în familie,” a explicat mama. „Nu vrem ca ai noștri să își închipuie că au vreun drept asupra acestor bani. Nu vrem să aibă toată viața rezolvată dinainte. Întotdeauna ne-am gândit că averea ar trebui să le permită copiilor să facă orice își doresc, dar nu să nu facă nimic,” a mai adăugat ea. Soțul ei, care acum se ocupă de fundația Laura and John Arnold Foundation spune că este o mare greșeală să crezi că banii îi fac fericiți pe copii. „Nu am văzut niciodată dovezi că dacă le dai copiilor bani aceasta îi face mai fericiți sau mai productivi ca membri în societate. De fapt, am văzut destule situații care arată contrariul.”

Sursa informației

Întreb din nou: voi ce veți face (sau 🙂 ce credeți acum că ați face, pentru că s-ar putea să vă răzgândiți, dar, cu mintea de acum, ce ați decide???)

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Ce le lăsăm copiilor noștri?&8221;

  1. eu nu merg pe aceasta idee
    nu vreau sa creasca razgaiati;de altfel, isi „castiga” banii de pusculita facand mici treburi (strans jucarii, carti; schimbat lenjeria de pe paturile lor, schimbat apa/hrana papagalului etc) mai ales ca isi doresc si propun chiar ei acest lucru (Daria este prima 😉 )
    mi-as dori sa le putem lasa mostenire cate o casa (apartament, garsoniera) pentru ca nu stiu ce le rezerva viitorul
    nu as vrea sa le spuns: nu faceti meseria asta ca nu e banoasa, dar nici sa invete sa se bazeze pe altcineva care sa le asigure traiul nu mi se pare corect pentru partile implicate
    daca parintele moare, cine intretine adultul care isi face „meseria” de placere?
    sigur,ideal este sa faci o meserie de placere si sa ai si posibilitatea de a trai decent de pe urma ei…
    nu stiu ce le rezerva viitorul, dar sper sa aibe un inceput :casa
    al doilea pas: o meserie, abilitati dezvoltate….sa invete sa supravietuiasca si sa se adapteze lumii in schimbare
    daca am reusi sa le lasam mai mult, m-as bucura;dar nu stiu ce ne rezerva ziua de maine,darmite urmatorii 10-20 de ani 😛
    ai mei sunt inca mici, isi schimba ideile de la clipa la alta, de fiecare data vor sa fie altceva
    Daria a vrut sa fie astronaut, educatoare,invatatoare….acum vrea sa fie presedintele tarii :)))

  2. mie imi place foarte mult pilda cu plasa si pescarul. eu cred ca daca le dam o plasa destul de solida si ii invatam temeinic sa pescuiasca nici nu vor avea nevoie de ceea ce le am lasa noi . pana la urma ce mari „pesti” le am putea da noi? o casa poate, o masina oferita cadou , habar n am. dar nu ar fi cu mult mai productiv si mai normal ca si evolutie sa poata sa isi depaseasca ei insisi conditia si „averea” mostenita?

  3. Eu nu am inca copii; dar voi spune ce am primit eu mostenire de la parintii mei :).Am primit „cei sapte ani de acasa” si un stil de viata sanatos.Si asta as vrea sa pot lasa mostenire si eu la randul meu.Nu cred ca o casa sau o masina ii vor ajuta sa fie in viata oameni, sa raspunda provocarilor vietii sau deciziilor importante pe care vor trebui sa le ia la un moment dat.

    • uneori, mă surprind obsedată de gândul că ar trebui să fac mai mult pentru copil: dar eu nu pot face nimic pentru mine 🙂 , că nu am casa mea și nici măcar mașină! 🙂 așa că mă liniștesc și-mi spun că eu sunt fericită și fără, iar dacă el va dori mai mult, se va zbate – după cum și eu dacă mi-aș dori într-adevăr mai mult m-aș implica mai mult în facere de bani… dar eu prefer… facere de bine! 🙂

  4. Mie,parintii mei mi-au dat toata dragostea lor.Dinspre partea banilor,am invatat ca acestia trebuiesc munciti inainte de a putea sa-icheltui eu.Ca parinte ce ma aflu,gindesc cam tot asa.Imi voi sprijini copiii sa faca ce-si doresc in viata.Dar tot asa cum am fost sprijinita si eu.tocmai pentru ca ii iubesc.Cu dragoste netarmurita.

    • am descoperit în ultimul timp o sumedenie de tineri dornici să trăiască viața cu bani puțini, dar făcând ce le place. oamenii nu mai sunt ca pe vremuri, când eram puși pe strâns averi sau pe adunat zestre. e și un lucru rău, dacă vezi că de fapt trăiesc aiurea clipa, dar pe cei mai mulți i-am văzut mai degrabă dornici de a se investi în proiecte mărețe… ceea ce sună mai altruist decât am putea noi să fim! 🙂

  5. draga eumiealmeu 🙂 am citit acum vreo 3 ani „Ines a sufletului meu” de Isabel Allende (cum au cucerit spaniolii Chile-ul).spaniolii se confrunta la un moment dat cu indienii mapuche, care se prapadeau de ras de noi europenii cat de mult ne doream aurul lor, cat de mult de doream sa agonisim pentru viitor si toate astea erau peste puterea lor de intelegere. eu nu zic ca trebuie sa traim ca indienii mapuche dar cred ca avem nevoie de mult de putin ca sa fim fericiti si n-o spun doar eu ci si statisticile 🙂

    • de aceea nu e bine să avem impresia că suntem buricul pământului și să învățăm de la oricine: iată, unii ar zice… creștinii știu totul… ei, bine, creștinii se taie între ei pentru bani și nu-și stăpânesc pasiunile, iar indienii, păgânii, știu să trăiască. de la oricine putem învăța.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s