3

Atelier de Scriere Creativă cu Georgiana Ilie

26. 🙂

Evident, la Fundația Soros (despre care v-am spus și în urmă cu o săptămână).

Cunoscând atât de multă lume, m-am obișnuit să nu mă mai întreb despre numele oamenilor, pentru că ele pot semăna atât de mult, pot fi identice, iar oamenii să fie diferiți. Așa că, atunci când am văzut numele Georgianei Ilie ca profă, nu m-am gândit la ea ca la persoana de la DOR, care a scris articolul recomandat ca esențial pentru stil jurnalistic narativ, la Cursul de jurnalism narativ. Am zis că e altcineva. Când am ajuns la Fundație și am realizat că este ea, am intrat în panică – of, of, ce mai pot afla eu nou dacă am făcut cursuri cu Ana Maria Ciobanu și Cristi Lupșa, iar ea e dintre ei? Să vezi că am venit degeaba! suspinam în mine. Iar începutul ei, cum că vom lucra mult, fără informație abundentă, m-a deprimat și mai tare – cred că la cursuri în general te duci pentru a acumula informații, nu pentru a … pune în practică ce nu ai habar! 🙂

Probabil că a fost una dintre multele lecții de care ai nevoie în viață.

Prima temă a fost să cunoaștem pe cineva din grupul de 16 persoane (și cum condiția a fost să nu ne știm dinainte, n-am putut colabora cu Isis). Timp de 2 minute unul dintre noi vorbea, apoi celălalt, după care în alte două minute descriam în 25 de cuvinte ce a spus noua cunoștință. Dintru început mi-a tresăltat inima: tânărul pe care l-am cunoscut era chiar de aur – lucrase pentru școala de valori, voia să devină antreprenor pentru a lăsa ceva în urma lui, nu pentru a dobândi cât mai multă *snagă* materială. (Mama folosea cuvinte bosniace 🙂 – snagă înseamnă putere, în acea limbă. Evident că ea habar nu avea de proveniență, iar eu l-am preluat ca atare de la o mamă limbută, cu care semănam perfect! Abia după ce a apărut Google pe pământ și am vrut să știu mai multe despre vocabularul meu, mai ciudat decât al altora, am înțeles de unde vin cuvintele, dar cum au intrat în limba noastră – sau a mamei! – n-am idee! Mai ales că n-a crescut în Banat!)

Din descrierea fiecăruia, G.I. a desprins câte o trăsătură și a așternut-o pe tăbliță, pentru ca apoi să aleagă trei caracteristici și să ne invite să ne dăm o părere despre ce provoacă în noi. De exemplu, ce spune despre tine faptul că te prezinți ca o persoană care are 4 pisici, un câine, 1 iepure, 1 soră, 2 nepoți și 4 fini? Idei: foarte precisă; pasionată de cifre (era ingineră! 🙂 ); ai simțul detaliului; îți place diversitatea; ești veselă; creativă; te exteriorizezi, definită de avere *cu suflare*, nu materială…

Prima concluzie: dintr-o singură frază extragi zeci de idei – ilustrarea conceptului scrisului *show, don*t tell*.

Al doilea pas a fost scrierea poveștilor în 6 cuvinte, pentru care am avut iarăși timp de lucru: trebuia să scriem povestea vieții noastre!

Cele pe care le-am apreciat eu:

– Azi sunt vulcan, mâine sunt aisberg.

– Călător, văd lumea și mă întorc.

– Caut și cam găsesc ce caut! – Isis

– Twice reinvented, each time even better.

Povestea mea a fost: Mortul (care a) rămas neîngropat.

(Evident că cei care mă cunosc din viața reală înțeleg foarte bine simbolistica, însă pentru ceilalți a fost o sursă de horror. Aceste cuvinte trebuie înțelese totuși în lumina veseliei mele și vor vorbi mult mai bine!)

Ultima temă a fost să scriem o amintire din copilărie, despre mâncare. Inițial a fost vorba despre ceva frumos, așa că m-am crispat: eu nu am amintiri plăcute despre mâncat! Apoi am primit voie să scriem despre orice ne inspiră mâncarea din copilărie – pozitiv sau negativ. Cât mai scurt. Așa a ieșit următorul text.

*Când lucrezi în mediu  toxic, ți se dă lapte: îl bei pentru dezintoxicare. Mama nu-și folosea laptele ca medicament, ci pentru singura mea hrana zilnică: un bol de griș cu lapte.*

La final, nu-i mai venea nimănui să plece.

Concluzia? Lăsați prejudecățile deoparte: orice om are mai multe de spus! Mai multe decât cei alături de care lucrează, chiar dacă pe ei i-ai cunoscut prima dată, mai multe decât îți poți imagina! 🙂

Georgiana poate fi găsită aici! (Cu un Follow veți ști totul despre activitatea ei, care s-ar putea să vă inspire în dezvoltarea personală sau a O.N.G.-urilor pe care le păstoriți – căci ea îi învață pe cei din ONG-uri să vorbească limba poporului, nu în limbajul de lemn preluat din moși strămoși!)

2

Evadare din Sobibor

27 🙂

Subiect cam dificil cel care va urma – cam dificil pentru că am observat că o parte însemnată a blogosferei are ce are cu evreii. Ba că din cauza lor a murit Hristos, ba că ei vor aduce sfârșitul lumii. M-am gândit că dacă va trece vreunul dintre cei care contestă Holocaust pe aici și va vedea ce scriu, s-ar putea să-mi bombardeze blogul cu zeci de păreri. Dar oricum le voi cenzura, fiindcă la mine acasă sunt absolut stăpână – la ei acasă, eu nu îndrăznesc să le dau peste nas că n-ar avea dreptate!

Pentru mine, evreii sunt prețioși din 3 puncte de vedere. Unul este pur subiectiv – într-un București creștin, în care la cel mai mult 3 luni și la cel mai puțin 1 săptămână eram dată afară de gazde, timp de 2 ani, pentru că veneau alții cu bani mai mulți, o evreică absolut necunoscută, dacă nu era întâmplarea!, m-a ținut la ea 3 ani, fără să-i plătesc. Ciudat, nu? Pentru mine, doamna Meli, care m-a adăpostit pentru că doamna Sara, sora ei, i-a spus despre mine, va rămâne cea mai frumoasă amintire a capitalei, capitală în care locuiește inclusiv mătușa mea (scuze, mătușică, dar acesta este adevărul – tu nu m-ai primit, pe când ea, da!).

Al doilea motiv poate fi pueril pentru unii, dar viața oamenilor este atât de personală… 🙂 Citind despre toate lucrurile pe care le-au avut evreii de înfruntat, de câte ori îmi era greu mă încurajam cu imaginile din documentare sau cărți – Mai rău decât le era lor nu îmi este, așa că dacă ei au rezistat și eu trebuie să mă mobilizez. Dacă ei trăiau cu o cană de supă chioară și un coltuc de pâine, când eu nu aveam ce mânca îmi spuneam că mă voi descurca – unii au rezistat în lagăr ani de zile astfel, mie îmi lipsea hrana câteva zile sau poate săptămâni, chiar ani, nu! Mi-au fost un bun exemplu și de fiecare dată m-am pus pe treabă, gândindu-mă că ei au putut să o ia de la capăt după ce au trăit ororile la care au fost supuși…

Al treilea motiv este spiritual, să zic așa: ceea ce Dumnezeu a binecuvântat, așa rămâne, chiar dacă omul greșește, calcă strâmb, distruge… Ei bine, eu cred că poporul evreu este în continuare în atenția specială a lui Dumnezeu, chiar dacă noi, creștinii, spunem că el este lepădat etc etc, din cauză că l-a răstignit pe Hristos. Nu-mi pasă de intuițiile conspiraționiste care arată spre evrei că ar aduce sfârșitul lumii – se poate spune *unii evrei* nu evreii!

Ok, aceasta era o mică explicație, pentru a putea să înțeleagă oricine de ce mă uit cu interes la orice film despre viața evreilor. De curand, am urmarit Evadare din Sobibor și l-am chemat pe fiul meu să ne uităm împreună, pentru că mi-am zis că este cazul să îi explic unele lucruri. Sigur: filmul este film (a se citi: ireal!) – realitatea a fost mult mai … dură (sunt convinsă, pentru că mintea scenariștilor bate rar viața! Din nefericire!).

(Pentru cei interesați, cu un simplu *despre Sobibor* se poate găsi informație cât să se înțeleagă semnificația acestui loc: 14 octombrie 1943, 16 ore – singura revoltă soldată cu succes, a evreilor dintr-un lagăr de exterminare. )

Aici veți găsi și recomandări de site sau alte date importante. (După cum spune blogul amintit anterior, filmul *Este povestea reala a lagarului de concentrare de la Sobibor, unul din cele 3 lagare construite de germani pentru a duce la indeplinire secreta operatiune Reinhard. Aceasta presupunea exterminarea evreilor polonezi. In cursul acestei operatiuni, in lagarele de la Belzec, Sobibor si Treblinka au fost exterminati aproximativ 2 milioane de oameni din care majoritatea evrei.*)

0

1001 things to make you smile – Marion Kaplinsky

28 🙂 .

1.  When you*re suffering from low self-esteem just phone yourself. The line always be busy. See? People like you. You*re popular.

2. All of us are a blend fools and angels. We rush in and fear to tread at the same time.

3. The woods provide great shooling for a child. You can learn about the birds and the bees, the weather, the rhythms of nature, and two difficult words: trespassers 🙂 and prosecuted 🙂 .

4. With childre, the carrots works better than the stick. Except, of course, when you*re trying to get them to eat their carrots.

5. Never let your pet see you misbehaving: no one knows precisely how God obtains the information he uses to make his judgments. 🙂

6. The glass is neither half-empty nor half-full. It*s an opportunity for a refill.

7. It*s ok to be you, to be who you are. It*s absolutely not Ok to be somebody else. So spare a thought for people who are not you, who are somebody else. 🙂

8. Channel your fears into something more positive. Remember: Walt Disney was scared of mice.

9. Acquaintance: A person whom we know well enough to borrow from but not well enough to lend to. – Ambrose Bierce

10. All saints have a past and all sinners have a future. – Anton Cehov

19

Iubescus, iubescus…

29 🙂 .

Copilul meu îmi spune Pitica. Și se hlizește pe seama mea, că nu ajung să iau lucrurile de pe etajere – vine și mi le dă el, ca să nu mă urc pe vreun scaun și să cad cu sau de pe el.

Îmi amintesc de vremea când era mic: se juca de-a cățelul. Adică el era cățelul! Și se punea în patru labe și lătra până când răgușea. Uneori, când mai schelălăia ca și când ar fi obosit, mă amuza și mă puneam lângă el și-i ziceam, în loc de Te iubesc… – Iubescus, iubescus, iubescus…

La un moment dat s-a oprit din lătrat și deranjat de intervenția mea, care-i întrerupea joaca, mi-a zis: Iubesc, iubescus, da* nu vezi că eu lat(r)u?

Și acum se amuză pe *neputințele* mele…

Vine ziua copilului…

La 1,70 mai trebuie sărbătorit? 🙂

2

Bruno Battaglia (The dress code)

30 🙂 .

Am urmărit pentru a 5-a oară filmul și cred că nu mă voi opri: de câte ori voi avea posibilitatea îl voi vedea pentru că este deosebit de impresionant. În ciuda subiectului aspru, prezența personajului principal, copilul de vârstă preșcolară, preschimbă totul, din grotesc în acceptabil, din hilar în senin, din penibil în suportabil spre luminos.

Subiectul este unul dureros: divorțul unor părinți caraghioși – o mamă sofisticată, de 200 de kg, care vrea tot timpul să găsească *frumusețea* și un tată slab de înger – polițai fiind apără legea, dar pe sine nu s-a apărat în lupta cu mama lui care nu l-a lăsat să-și urmeze visul, de a cânta operă. Între aceste două ființe, care habar n-au cum să rezolve problemele mai vechi ale vieții lor, se află copilul inocent, care se pricepe la spelling și deloc la hochei, copilul care este ironizat de toți pentru mama lui cea obeză și pentru că nu este dur ca cei din jurul său.

Jocul actorilor este fantastic. Nu cred că există film cu mai multe cadre pe chip, iar scenele de la spital, când mama face infarct, sunt de departe cele mai grăitoare.

Distribuția:

Actorul Gary Sinise, tatăl, a jucat și în Forrest Gump, în rolul locotenentului care încearcă să se sinucidă, pentru că după război a rămas fără picioare, dar este salvat de Forrest, pe care îl urăște pentru că face gestul respectiv. Ulterior, locotenentul întâlnește nu numai iubirea vieții lui, ci și credința, reușind să se bucure pentru că a fost ajutat în momentul dificil și are posibilitatea unui nou început. Această metamorfoză a lui, din Forrest, are loc în câteva cadre, pe când aici, în Bruno B, prin experiența curajoasă a fiului său, care înfruntă oprobiul tuturor, înfrântul tată de la început devine un posibil candidat la împlinire, în final.

E bine să ai copii de la care să înveți! 🙂

Dar e esențial să îi înțelegi!

Sincer, puțini ar fi înțeles prin ce trecea copilul. Tatăl, oricum, nu! 🙂  Și totuși, tocmai datorită perseverenței într-o ciudățenie a copilului său, începe să se gândească la faptul că și lucrurile bune ar merita o astfel de perseverență.

Deși filmul este plin de copii, nu este pentru copii. Pentru cei mici, evident! Este superb, dar pentru cei care încep să înțeleagă faptul că opțiunile copilului sunt dintr-o traumă sufletească și nu dintr-un moft. Așa că de pe la 8-10 ani poate fi văzut!

(Aș fi curioasă dacă părinții sunt de acord cu mine în ceea ce privește această părere!)

Dacă mai știți filme de acest gen, spuneți-mi-le și mie, pentru a le viziona!

0

Francis Thompson – The Hound of Heaven

Am fugit de El pe potecile nopții și ale zilei;

Am fugit de El prin tunelurile anilor;

Am fugit de El prin labirintul întortocheat

Al minții mele; și m-am ascuns de El

După paravanul lacrimilor și al hohotelor de râs.

Am auzit din spate sunet apăsat de Pași venind spre mine,

Mă urmau fără grabă

Și cu cadență măsurată,

Înaintând pașnic, dar ceresc insistent

Și răsunau – iar un Glas suna

Mai insistent decât Pașii –

*Toate lucrurile îl trădează pe cel care Mă trădează pe Mine.*

Francis ThompsonThe Hound of  Heaven

……

Dacă știți vreo carte cu întregul poem, în limba română, vă rog să mi-o șoptiți și mie!