Archive for Iunie 2013

Cate ceva despre licurici

Traind intr-un oras in care intalnesti doar pisici si caini (eventual si insecte oribile prin casa, dar nimic altceva!), ajungand intr-un parc national, te trezesti fata in fata cu tot felul de animale, pe care altfel nu le-ai intalni.

Zilele acestea am vazut un raton – si se stie ca dintre animale este preferatul meu. Le-am cerut tuturor celor care voiau sa-l fotografieze sa nu faca nicio miscare, ci mai degraba sa ne bucuram de imaginea lui. Era exact ca in desenele animate, doar ca avea spinarea putin mai cocosata (m-a amuzat mama care spune ca mereu trec prin curte doi ratoni, *omul cu muierea* si ca sigur cauta de mancare pentru copiii lor ramasi *la vatra*).

Iar seara, de la 20 la 23 ne asezam la taclale, in fata peretilor de sticla si urmarim spectacolul licuricilor. Dansul lor si luminitele intermitente mi-au adus aminte de tabara in care am fost si i-am vazut prima si singura data. Si singura, de fapt.

Fiul meu a vrut sa stie cum recunoaste un licurici mascul de o femela si cand am introdus aceasta cautare in Google, am primit doar raspunsuri la cum se recunoaste sexul copilului uman, asa ca am scris… licurici insecte si am descoperit acest superb clip informational… din Romania! Exact din locul unde am fost eu in tabara in care i-am vazut prima data… 🙂

Vorba aceea… *Tara mea are campii manoase, dealuri inalte si … licurici…* 🙂

Cartile copilariei unora, din seria Imagination Library

Personajul despre care voi vorbi astazi nu este unul dintr-o poveste, ci un program pe care o persoana cunoscuta il face posibil: in 5 ani, copilul sa aiba cel putin 60 de carti. Gratis.

S-a gandit ea ca, desi nu a avut copii, ar putea face ceva pentru copiii tarii ei, si a luat aceasta decizie – sa trimita piticilor care au de la o luna la 5 ani, prin posta, cartile pe care le publica fundatia ei, o data pe luna! (Are, desigur, sponsori, pe teritoriul SUA, Canadei si Angliei, dar important este ca a avut ideea si ca a pus-o in practica. Eu stiu multe persoane care nu au copii si isi plang de mila ca nu au, in loc sa faca un bine spre bucuria celor mici, fara prea multe sanse de dezvoltare.)

Ce inseamna cititul pentru un copil?

– cititul este cheia pentru o educatie puternica

– cititul activeaza imaginatia copilului, ducand la o creativitate necesara pentru a schimba ceea ce ramane in urma

Dolly Parton este cea care a avut aceasta initiativa si mi-as dori sa vad pe teritoriul nostru astfel de oameni, carora sa le pese de copiii altora, edituri care publica toate cartile de copii de care au nevoie  urmasii de daci si de romani 🙂 si scriitori care se dedica acestui domeniu. Ca de mame care se ocupa de copii am observat ca nu duce lipsa Romania.

Mai multe detalii despre programul despre care am vorbit, aici.

(Poiana) Brasov din SUA

DSCN6100

– foto realizate in aceasta dimineata

In fiecare zi, coboara de pe munte, prin padure, pentru a vedea ce mai e bun de mancat pe la casele oamenilor. Sigur ca nu avem voie sa lasam mancare afara, sigur ca nu avem voie sa ii hranim, sa ne apropiem de ei. Cei care s-au obisnuit sa se hraneasca doar din ce au oamenii pe langa casa sunt dusi intr-o rezervatie, in salbaticie, sa se invete sa adune singuri mancarea necesara. Iar noi nu trebuie sa facem din ei niste animale de casa, desi localnicii spun ca ar fi simplu sa faci asta, fiindca acesti ursuleti sunt … *prostalai* fata de cei bruni. Mie imi plac ursuletii, dar sper sa n-o intalnesc pe mama lor! 🙂DSCN6102 DSCN6104 DSCN6105

Povești promise micului Cosânzean (1)

O plăcintă de noroi pentru mama – Scott Beck

Purcelușul pleacă să caute un cadou pentru mama lui, a cărei aniversare este acum. Când vede o floare, vrea să o rupă, dar vine o albină, care îi spune că îi aparține. Descoperă niște paie de fân și se gândește că sunt bune de ceva la ei acasă, dar vaca îi remintește că sunt așternutul ei. Când se bucură de semințele galbene de porumb pe care le observă, îl avertizează găina că ele sunt mâncarea ei. Trist, purcelul se gândește să facă măcar o plăcintuță de noroi din pământul din grădinița fermierului, dar gospodina apare la geam și-l îndepărtează de florile ei.

Purcelul pleacă: era trist, dar politicos și-a cerut scuze, ca să fie înțeles de ce se repezise la acel pământ. Atunci, gospodina îl cheamă înapoi și-i oferă o pâine. Pe drumul spre casă, găina îi dă niște ouă, vaca – lapte, iar albina – miere.

Cum purcelul nu știe altceva, cum a ajuns acasă, el le-a aruncat pe toate în troaca lui și a mamei și a invitat-o la masă, lucru care a bucurat-o din plin.

Iată o mamă fericită de un astfel de dar și o istorioară care vorbește despre un copil iubitor – fie el și  … purcel! 🙂

P.S. Cosânzean, sper ca de acum înainte să mă țin de promisiune și la săptămână să-ți trimit povestea! Pentru primele 10 zile de tăcere, te rog să mă ierți.

 

Optimism de copil mic

Nepoata mea, Claire, ar pica examenul la Jurnalism narativ – foloseste prea multe adjective, dar ar castiga orice batalie cu tristetea – toate adjectivele sunt pozitive!

Ea nu este o simpla floare este o funny flower, nu are un unchi rechin, care o prinde pe sub apa, prin piscina, ci un unchi – good shark, iar pe mine, matusa ei, ma numeste happy  badger.

Chiar si ursul care ne-a vizitat ieri pentru ca murea de foame, pentru ea este un lucky bear! (Desi, el, saracul, a cam fost ghinionist, ca, dupa ce a fost pe la toti mancatorii de carne, a venit si la casa veganilor. Oare ce zicea? Nu m-am saturat eu de fragi, mure si zmeura, ce sa mai fac din legumele si vegetalele lor, chiar daca sunt foarte sofisticate).

Fetita lupta din greu sa-si imbogateasca vocabularul din limba mamei si il intreaba mereu pe verisorul ei: Cum se zice *…* in romaneste!

Ultimul cuvant a fost *castle* – castel, i-a raspuns fiul meu. Castel! a rostit ea cu accent american. Intr-un alt context, fiul meu a spus *castle* este Costel, iar ea l-a corectat: cas-tel, cas-tel, not Costel!

Si cum facem noi de zor puzzle, astazi imi spunea: I found a coltz!

Desigur, ea are o piesa vestimentara preferata: I love my fustitza!

Si eu I love her guritza! 🙂

Minunatul instinct al celor cu blog din România, femei sau bărbați

Am vrut să citesc această carte, pentru a observa dacă este vreo diferență între ceea ce facem noi, pe blogurile noastre, și ceea ce sunt învățați să facă cei care vorbesc despre cărți, la diferitele cercuri de lectură. Singura diferență este că … există posibilitatea să verbalizeze recenziile în cadrul diferitelor întâlniri ale iubitorilor de citit – calitatea recenziilor noastre merită 10, conform principiilor enunțate în The Booktalker*s Bible.

Felicitări nouă! 🙂 (sau mai degrabă vouă, că eu nu prea am recenzii pe blog!)

IMG_2572

Biblioteca si programele pentru copii

Atmosfera de la Biblioteca.

Programele pentru copii sunt diverse si pentru toate nevoile.

Acestea sunt pentru cei mici de tot. (foto 1)

Altele sunt pentru copiii scolarizati acasa, tinand cont de specificul vietii lor.

Sunt si cele realizate de copii mai mari, pentru adultii care sunt interesati sau pentru propria lor dezvoltare. (foto 2)

IMG_1787teatru citit