Sfârşitul vieţii

Unii sunt foarte preocupaţi de sfârşitul lumii, de parcă ei oricum ar trăi o veşnicie şi un oareşce sfârşit de lume le-ar da planurile vieţii infinite peste cap. Altfel spus, ar trebui să treacă de la plus infinit, unde se află acum, la minus infinit, unde nici nu credeau că vor ajunge vreodată. Chiar aşa să fie? Ignorăm evidenţa morţii sau chiar credem că pe noi nu ne va atinge?

Cineva drag mie a aflat ieri de la un doctor ca s-ar putea să aibă cancer de oase, dar că vor şti mai multe peste 6 luni, după repetarea RMN-ului, când vor face şi o biopsie. Dar ştiu că nu se joacă doctorii ăştia 🙂 : unii nu au curaj să spună un diagnostic, alţii aruncă în tine cu el, de parcă ar fi un inofensiv bulgăraş de zăpadă.

Vorbeam astăzi cu Maestrul, care a avut şi el cancer, despre această situaţie, şi-mi spunea că şi dacă te temi de moarte şi dacă nu te temi de ea, un astfel de diagnostic este tulburător. Ateu fiind, poţi să te înfurii pe Dumnezeul în care nu crezi sau să exclami: Bine, mi-ai arătat că exişti, dar că eşti rău… Credincios fiind, te întrebi dacă eşti pregătit să te întâlneşti cu Dumnezeul tău. Oricum ar fi, e o criză, chiar şi pentru cei mai curajoşi!

Mama mamei a murit de cancer. După ce şi la mama s-a declanşat cancerul, am intrat în priză: sigur voi face şi eu, ia să mă duc la investigaţii. După mai multe analize, toate negative, doctoriţa mi-a spus: *Eu văd că vreţi cu tot dinadinsul să vă găsesc vreo boală, dar vreau să vă anunţ că veţi muri sănătoasă 🙂 sau că mai aveţi mult de trudit pentru a vă îmbolnăvi de ceva incurabil.* Stilul ei direct mi-a plăcut, dar asta a fost pentru că … era o veste bună. Dacă pe acelaşi sistem degajat mi-ar fi dat vestea că mai am câteva luni de trăit?

Mama a scăpat din ghearele cancerului, de 9 ani. Are secretul ei: *Am vrut să-mi văd nepotul mare!*

Ea şi Aborsanul au o glumă a lor: Intâi ea l-a salvat de la moarte şi apoi el şi-a luat revanşa… 🙂 E un joc al lor, inexplicabil pentru cei din jur, care nu au toate datele problemei.

Mi-aş dori pentru fiecare dintre cei peste care acum există această apăsare a durerii sau a morţii să se ridice un salvator uman, care să dea o mână de ajutor la înzdrăvenire sau Salvatorul, Care să dea certitudinea că totul este sub controlul divin.

Eu cred că mai bine îţi sfârşeşti viaţa, convins de existenţa unui plan imposibil de înţeles, dar bine pus la punct de Cel Care orchestrează totul în Univers, decât să trăieşti şi să te adaugi celor care nu pot pricepe rostul lucrurilor! După cum spuneam, e părerea mea şi mi-o asum!

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. of ca bine zici…e greu de acceptat ca tu sau cineva drag ”se muta ” pe lumea ailalta. Dar n-avem de ales,decit sa acceptam. Eu cred ca cel mai aiurea e asteptarea deznodamintului, sa zic asa. Cind stii ca persoana se duce si astepti doar momentul cind se va intimpla. E asa ca si cind ai fi intr-un limbo si doar astepti.
    Dar sunt deacord cu tine, ca mai bine sa crezi ca e ceva (sau cineva ) dincolo,decit sa crezi ca totul e degeaba si ai trait o intreaga viata pt ca apoi sa te duci in neant.

    Răspunde

  2. ma intreb cum e in capul celor care traiesc doar pentru aici si acum 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: