Silvian Florea – Dicţionar de termeni literari

o1. 🙂

Se spune că pentru a putea să scrii trebuie să participi la nişte ateliere de poezie. Sau să mai citeşti, pur şi simplu. 🙂

Mă gândesc la literatură ca la ceva odihnitor. Mă relaxează, chiar dacă e vorba despre termeni de specialitate. Oricum, cartea este pentru elevi, aşa că e uşor de priceput oricât de puţin ai şti. În plus, exemplele sunt elocvente şi înveţi instant procedeele literare. Am ales câteva exemple pentru ca să demonstrez că poţi să te apropii de o materie pentru că e şi amuzantă, nu numai criptică 🙂 .

1. Calambur: se speculează ambiguitatea unui context, ,bazat pe omofonia a doi termeni cu sensuri diferite.

Mă, rar vii pe la noi. /// Se comportă ca Nicu la serbare. /// C-o pilă ai rezolvat totul.

2. Cântec: în literatura cultă, ca poezie a existenţei dramatice.

Sigur, nu toate cântecele sunt frumoase pentru toţî.

Unele au mâlul şi pietrele din noi, altele răvăşite ca nişte sârme,

Unele sunt ca o lupă pe care o purtăm cu noi, cu memoria şi sângele nostru,

Unele sunt blânde ca spicul aplecat.

Nu mi-au plăcut niciodată cântecele blânde. (Ion Caraion)

3. Comparaţia artistică şi cea comună: Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri / Soarele e rotund ca o minge 🙂 .

4. Criptic: atribut care denumeşte gradul de încifrare a limbajului poetic, natura ascunsă a ideii poetice, care se află încriptată în spatele simbolurilor

Capăt al osiei lumii!

Ceas alb, concis al minunii,

Sună-mă trei

Clare chei

Certe, sub lucid eter

Pentru cercuri de mister! (Ion Barbu)

5. Dadaim – curent literar ce optează pentru a ajunge la poezie autentică prin asocierea arbitrară a cuvintelor: Tristan Tzara, scriitor român, care a trăit în Elveţia, a decretat sistemul în care se scrie astfel: *Luaţi un ziar, luaţi o foarfecă, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi-i pe urmă fiecare cuvânt, puneţi totul într-un sac, agitaţi!*

6. Diafora – figură de stil ce constă în repetarea unui cuvânt care primeşte un sens nou.

Cele ce s-au pierdut se păstrează

Cele ce se păstrează se păstrează împreună. (Ion Caraion)

Anonimul sinucis n-a fost decât o biată jucărie

Căzută-n gheara altei jucării. (Ion Minulescu)

7. Epilog – partea finală a unei opere literare.

Nu căuta dreptatea domnească, frăţioare,

Ia pe ciocoi ca hreanul şi dă-i pe răzătoare. 🙂

Pentru că la mai toate procedeele era dat exemplu Ion Caraion nu m-am putut abţine şi am mai citit ceva din el. Sursa aici.

Sange uitat

Nu e barbateste sa plîngi,
dar toate graiurile le-am uitat.
Dupa ce devii mut,
se-ntîmpla silabe
într-adevar cu-adevarat.
Si e sîmbata.
Si pasarile lor verzi
picura lacrimi pe-un sînge uitat.

Numai oamenii

Zapada a învatat sa fie zapada
buruienile sa fie buruieni
vîntul sa fie vînt.

Numai oamenii n-au învatat sa fie oameni.

Epitaf

Din tot ce-am spus, din tot ce vrem,
ramîne-o lacrima nauca
pe fundul vreunui vechi poem
care si el o sa se duca

asa cum altele s-au dus
si-n urma noastra, -n urma lui,
rastoarna paltini alt apus
prin ochii cine stie cui

ca-ntr-un pahar de apa-n care
fîntîna-ntreaga s-a tîrît
sa-si moara ultima racoare
sau nici atît … sau nici atît …

… şi altele, la fel de triste. Poţi suporta tristeţea literaturii, dacă eşti un om fericit. Nu ştiu cum e când eşti nefericit!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: