8

Clubul de lectura

Clubului de lectura ii dedica Eileen Spinelli cartea Princess Pig, una dintre cele mai amuzante pe care le-am citit vreodata.

La finalul povestii, o intrebare pentru bucuresteni – pentru ca in timpul anului e mai dificil sa ma deplasez in alte localitati. Acum, povestea.

In timp ce purcica dormea, o esarfa pe care scria PRINTESA cade asupra ei si se gandeste de-acum: sunt printesa. Vaca ii spune: printesele poarta coroane. Ea isi gaseste o ceasca de cafea, onsulata pe margine, asa ca … are coroana. Vaca ii zice insa ca trebuie sa aiba si colier – purcica isi face rost de unul din floricele galbene, care in bataia soarelui pareau aur. Cocosul o ironizeaza: Nu poti fi printesa, nu mirosi ca ea… Asa ca ea s-a dus si-a facut o baie in … crini.

Poneiul, in ciuda mirosului ei, o anunta scurt: Imi pare rau, dar esti doar o purcica. Guitand, purcica il pune la punct: Poate tu esti doar un ponei. Eu sunt o printesa purcica.

In momentul in care s-a mai urcat si pe scaunul tractorului, capra a decretat: Purcica e chiar o printesa.

Fermierul ii ofera sa manance laturi, ea opteaza pentru o placinta princiara, care tocmai de racea pe pervazul fermei.

Plina de reverenta, capra ii ofera o baie printesei porc, dar ea cere spuma roiala, ceea ce si primeste. Vacii, la apus, printesa ii cere o perna princiara si cocosului ii porunceste sa cante – paiele sunt perna moale si cucuriguuuu ultimul sunet pe care ea il aude…, inainte de sforaitul poneiului: Tu esti doar o purcica.

Da Vinci ratoiul vine a doua zi si-i face un tablou, toata lumea e incantata de printesa minunata, care suspina totusi dupa niste noroi in care sa se tavaleasca, dar i se interzice… ca unei printese, nu? In timp ce, pe seara, suferea ca nu are parte de balaceala dorita, aude zgomot din hambar: intreaga ferma de animale avea petrecere, dar nu o chemase nimeni pentru ca ei nu se ridicau la nivelul ei… Poneiul le reaminteste, insa, ca ea nu este printesa si ca ar putea sa ramana printre ei.

*It*s a fine thing to be a pig, if a pig is what you are.* – a decretat poneiul.

A impartit coroana caprei, colierul – vacii si afisul de printesa… cocosului. Si s-a apucat sa danseze cu singurul ei prieten care spunea adevarul, Poneiul.

………………………………………………………….

Intrebarea mea, de om care iubeste cititul, este … doreste cineva sa avem un club de lectura, pe care sa-l desfasuram la o biblioteca din oras, aleasa de comun acord?

Amanunte discutam pe mail: despresufletulmeu@yahoo.com.

 

2

Marmota

marmotaAdor marmotele, care aici nu învelesc ciocolata, ci stau pe marginea drumului, ori în rotocol, chircite, ca niște mingiuțe de blană cu care ai vrea să te joci continuu, ori în două piciorușe și privesc spre mașinile care trec în goană pe lângă ele…

0

Ratonii, iubirea mea

Trebuie să recunosc, n-am crezut că voi vedea atât de mulți ratoni – nici când am fost asigurată că sunt peste tot, cu atât mai puțin de-a lungul anilor anteriori, când iubeam aceste animale… de la așa distanță. Aici este posibil să îi vezi în fiecare zi: se prind ei pe unde ai ceva de mâncare și se furișează. În imagini: castronul cu mâncarea pisicii și lăbuța ratonului care tocmai fugise… Și desigur, miriapodul, într-o poză este pe o firidă a parchetului, pentru ca apoi să apară chiar lângă lăbuța lăsată de domnul, care probabil se spălase pe picioare, înainte să plece la hrănit… 🙂

Ador ratonii!

0

Cercul de Arheologie, la Biblioteca din Gatlinburg

După ce au înțeles cum s-au format aceste minuni (foarte îndrăgite de către unele dintre noi! 🙂 ), copiii au pornit la activitățile practice. Prima, a fost decorarea unei reptile, în culorile pietrelor despre care au învățat, cea de-a doua, pictarea unor pietre din natură, cu vopsea de neșters, pentru a crea un mesaj (o fetiță, pentru că era ziua mamei ei peste 3 zile, a desenat o inimă și o declarație!), ori pentru a reda un animale de casă (cea care a prezentat, a arătat și singurul animal de casă al familiei care nu s-a *șifonat* de câte ori s-au mutat, vreo 7!, o reptilă dintr-un bolovan de vreo 4 kg). Ultima activitate a fost tipică pentru America și pionierii ei: un fel de aur, bobițe, amestecat cu nisip, era pus la dispoziția copiilor, ca ei să cearnă printr-o sită, să depărteze ce nu conta de metalul *prețios* și să îl ia cu ei.

2

Rudele și prietenii

Când aflau băștinașii cât vom sta și că în tot acest timp toți vom fi împreună, în aceeași casă, erau foarte uimiți. *Aici rudele se văd obligatoriu de Crăciun și de Ziua Recunoștinței și atunci le ies flăcări pe nări de nervi, pentru că nu se suportă unii pe alții. Dar sunt obligați să se viziteze, că așa e eticheta.*

Americani, nu știu de ce nu puteți fi sinceri. 🙂 Chiar la voi în țară (doar la voi în țară) am găsit această inscripție, iar voi nu aveți altceva de făcut decât să o aninați de ușă. Mie mi se pare că mesajul redă atât de bine vorba românească: prietenii ți-i alegi, cu rudele te naști, încât ar fi bine să împăcăm și capra și varza – și rudele cu care nu vorbim și prietenii pe care îi adorăm și admirăm.

prieteni si rude