The Reader – film de dragoste

… deși pare mai degrabă, datorită primelor 40 de minute, o istorisire grotescă despre corupere de minori. O cronică pe larg a filmului găsiți aici

Ca mamă de adolescent, dar și înainte, pe când nu aveam copil, cred(eam) că a trăi cu cineva mai mic decât tine (fată sau băiat) cu 20 de ani mai mic este pedofilie, dacă persoana are până în 18 ani. După 18 ani, este dreptul fiecăruia să aleagă – deși și pentru astfel de cazuri îmi aduc aminte despre o afirmație a unei necunoscute dintr-un tramvai când se discuta despre un astfel de caz mediatizat… *carne tânără pentru un personaj expirat*, însă o relație cu cineva care ți-ar putea fi părinte, până în 18 ani, mi se pare pur și simplu corupere!

Am privit cu spaimă începutul, nu curioasă care va fi sfârșitul, ci consternată la gândul că i s-ar putea întâmpla și fiului meu asta. Adus acasă în stare gravă de o persoană care ar fi putut cu succes să-i fie mamă, băiatul de 15 ani se întoarce să-i mulțumească și începe o perioadă caracterizată de sexualitate și citit, în compania ei. Îi citește tot timpul – la început după ce fac sex, apoi la început. Până în momentul în care ea se mută fără a-l anunța din apartamentul în care îl primea și el rămâne să-și trăiască viața – student la Drept fiind, o regăsește pe respectiva persoană ca acuzată într-un proces, alături de alte 5 femei care au păzit deținutele în lagărele naziste. Cele 5 se unesc împotriva ei și scapă cu 4 ani de închisoare în vreme ce ea ajunge să primească închisoare pe viață pentru că ar fi scris un document ce trimitea la moarte evreicele din subordinea tuturor. Ea acceptă senină, deși ar fi putut să se disculpe rapid – dar era prea orgolioasă să recunoască asta, în fața unora care oricum o disprețuiau – era analfabetă!

Deși omul nostru se căsătorește și are o fetiță, divorțează și-și petrece timpul înregistrând casete pentru ea – nu apare în vizită în pușcărie, dar încăpățânarea cu care își centrează viața pe ajutorarea ei o determină pe femeia de 50 de ani să învețe să citească și să scrie.

Întrebările mele pentru meditație:

1. merită să lași orgoliul să conducă viața ta și să accepți o pedeapsă pe care nu o meriți, numai pentru a nu recunoaște că ești … (aici se poate pune orice trăsătură negativă, de care societatea râde, dar care se poate îndrepta, dacă îți păstrezi libertatea, viața)?

2. ce anume poate să provoace o astfel de dedicare – ca cea a bărbatului pentru femeia întemnițată, în vreme ce alți oameni părăsesc fără jenă partenerii de viață care chiar s-au jertfit pentru ei? (pentru că această poveste nu este simplă ficțiune, ci cunosc destui care au avut astfel de experiențe – și dintre cele înălțătoare și dintre cele zdrobitoare)

P.S. Pentru persoanele pudice nu recomand vizionarea filmului, iar pe faptul că mamele de băieți ar putea să aibă atac de cord insist cu tărie. Aveți grijă!

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;The Reader – film de dragoste&8221;

  1. am vazut filmul mai demult .parca era cu Ralph Fiennes,nu? Filmul asta te face probabil sa te intrebi, ce e moral si ce e imoral? mi s-a parut ca ea, era mult mai preocupata de aparente si de cum o vedea lumea ,decit de ceea ce a facut. Mai ales ca la un momend dat ii spune lui ca nu inseamna nimic pt ea…deci o persoana egoista. El , o persoana slaba,care nu recunoaste fata de sine insusi,ca iubeste un monstru, si asta cred ca e raspunsul la intrebarea ta ,nr 2. Eu nu cred ca era neaparat dedicare,ci mai degraba faptul ca el ramasese prins in mrejele ei,sa zic asa, de cind era adolescent.

    • el era 🙂 și parcă i se potrivesc toate rolurile astea de ciudat… 🙂 .
      subscriu la ceea ce ai zis tu, cu mult sânge rece, detașată de situație.
      așa gândesc și eu – ca să îi iau lui apărarea pentru că iubea un monstru!
      dar dacă totuși el n-a văzut-o ca pe monstru, ci ca pe o ființă bună, care l-a ajutat atunci,
      care i-a plăcut și care la locul de muncă a făcut tot ce trebuia făcut, așa
      cum angajații nu au voie să iasă din cuvântul superiorilor…
      când lucrurile sunt clare, nu e nimic de adăugat, dar eu mă gândesc la
      celelalte aspecte, atunci când lucrurile stau pe o bază care tremură și se prăbușește curând.

      • pai el era copil ma…la 15 ani ai impresia ca tot ce zboara se maninca. Eu nu ii iau apararea, din contra. OK, la 15 ani nu au vazut-o ca pe un monstru dar dupa aia? se presupune ca o persoana trebuie sa creasca, nu doar fizic. Sa iti lasi sotia si copilul pt un monstru? inseamna ca nu ai crescut mai deloc si nu esti nici tu asa departe de monstrul ala. nu?

  2. am vazut in ochii lui, cu o sclipire ciudata, iubire. Iubire care nu te paraseste atunci cind celalalt iti spune ca nu are nevoie de tine, iubirea care tot te cauta cind esti parasit, iubirea care nu tine cont de cit par alb ai pe timplele trecute de vreme, iubirea care iti sta alaturi chiar daca toti s-au intors impotriva ta, iubirea care este mereu aceeasi in orice circumstanta. Ca a fost gresit orientata este o alta poveste. Ca el a iubit pe cine nu trebuia cind nu trebuia…..lectii pentru noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s