Acum sute de mii de ani, 🙂 , Enigma avea o melodie intitulată Mea culpa. Nu despre Enigma doresc să vorbesc astăzi, nici despre melodia ei, care era miezul bucuriei noastre, în acea vreme, ci despre faptul că fac mea culpa în legătură cu discriminarea de sex. Da, chiar și eu, care sunt femeie, de fiecare dată când văd o mașină care merge aiurea, sunt convinsă că este condusă de o femeie, deși de multe ori descopăr ca șofer un bărbat care vorbește la telefon sau un tânăr teribilist, ori un domn în vârstă, căruia îi tremură mâinile pe volan.
În fine, trecând peste obișnuita stereotipie de gen, (ei, eu sper să trec, mai ales cu ce învăț în aceste zile, nu de alta, dar e chiar sinucidere ca femeile să fie cele care se autoblamează sau cele care-și ironizează suratele, pornind de la prejudecăți), ajung la mea mea mea culpa (aș mai adăuga vreo 300 de mea, pentru ca să se vadă că vorbesc doar despre mine, nu insinuez că ar mai fi cineva ca mine în jur! 🙂 )
– discriminarea de vârstă.
Circulă prin stațiile de metrou, la tv și peste tot pe unde se mai infiltrează un ecran de publicitate, un clip cu doctorul Rîșnoveanu. Aș fi curioasă dacă sunt singura care nu are încredere în personajul propus de agenția de publicitate – o fi, sărmanul, un minunat profesionist și nu e vina lui că are un chip de liceean, dar cert este că nu mă convinge! Dar nu e vina lui că i s-a propus să filmeze: cred că oricui i-ar surâde să fie în centrul reclamei – să devină celebru chipul său și să fie căutat de pacienții care iau în serios publicitatea! Vina, desigur, este a firmei ce-a produs clipul, care n-a luat în calcul că doctorul arată a copil sau a tânăr de cel mult 24 de ani – zici că poate nici nu a terminat facultatea sau că are trei ani, cel mult, de practică…
Firma de pastă de dinți și doctorul s-au dat pe mâna specialiștilor ca să iasă un produs pe care eu nu l-aș cumpăra în ruptul capului, pentru că doctorul pare prea puști pentru a avea experiența necesară (dacă ar fi văzut 10-15 ani la lucru pasta, dacă ar fi petrecut 8 ani fără și 8 după apariția pastei, ar fi fost credibil, dar când să aibă ani de zile de constatări, dacă el pare desprins din anul 4 de facultate?
Mda, discriminez rău, pe criteriu de vârstă – nu pot avea încredere în cei mici, Sau care par mici. În schimb, înclin să îi respect pe cei trecuți de o anumită vârstă. Ei, lasă, că în sfârșit mai e și cineva ca mine, care dă atenție *părului alb*, că prea toată lumea discriminează bătrânețea… 🙂 Și iată cum se echilibrează balanța în societatea noastră, în relația vârstă – dreptul de a-ți pronunța descoperirile, testările etc etc…
Eu măcar am recunoscut care ar fi problema mea și jumătate din cealaltă! 🙂 Să văd eu că mai e vreunul care are curaj să recunoască! 🙂
Despre sufletul meu 