Întrebările care ne pun pe gânduri…

… la orice vârstă.

Eram într-un 301 aglomerat. Copilul de 4 ani cânta de zor, pe unii enervându-i, pe alții amuzându-i. Nu, nu era un aurolac, era un nepoțel amuzant, însoțit de bunica lui. Deodată se oprește și întreabă îngrijorat, determinându-ne pe toți cei care până atunci nu ne uitasem unii la alții să ne privim intens și să dăm din cap, uimiți de înțelepciunea lui, dar și de faptul că are nevoie de astfel de lămuriri…

*Bunico, tu spui că ai mei toți vor fi morți sau bătrâni, atunci când eu o să mă nasc mare, mare de tot? Că doar mic, m-am născut. O să mă nasc și mare, nu?*

Advertisements

10 responses to this post.

  1. wow… au copiii niste intrebari …
    Dante s a trezit intr o zi filozofand in autobuz despre cum oamenii cu case mici sunt saraci si ceilalti sunt bogati… fac niste asocieri destul de logice totusi.
    PS: aseara a reascultat cu mare bucurie si placere povestile spuse de tine. sunt asa de frumoase si educative… singur le cere sa le asculte :).

    Reply

    • mulțumesc mult lui Dante pentru că e deștept 🙂 și mulțumesc mămicii pentru că suntem prietene, chiar dinainte să știe că scriu povești și le pun pe cd. 🙂

      Reply

  2. Concluzie: cu cât ne mărim ne prostim.
    Einstein a formulat-o ceva mai simplu: E=mc2.

    Reply

  3. Da! Cand s=o trezi bietul baiat din frenezii si o realiza ca anii au framantarile lor, o sa realizeze cu mirare ca s-a nascut deodata mare!

    Reply

    • exact, mă miram de fiecare dintre fraze, dar asta cu copilul mare născut era chiar fantastică. el nu concepea că din mic se poate dezvolta și deveni mare, el știa una și bună că trebuie să te naști ca să fii într-un fel… 🙂
      bine punctat! 🙂

      Reply

  4. Posted by Gabi on 17 October 2013 at 10:12

    Copii sunt geniali, asta e sigur. Dar vreau sa vorbesc de alt aspect: acela cu oamenii enervati de prezenta unui copil galagios. Vad asta mereu in tramvai: oameni exasperati ca micutul din apropiere vorbeste prea tare sau canta la nesfarsit un refren. Si, mai grav, parinti care le spun intr-una copiilor: “Ssst, taci din gura, ma doare capul. Taci din gura, n-auzi?” Parinti care nu se bucura de spectacolul fabulos al stralucirii copiilor lor.
    Foarte trist

    Reply

    • excelentă observație. eu eram pulbere de obosită, dar atitudinea copilului mi s-a părut… un dar! era un dar pentru mine, omul tracasat, enervat, care nu are un copil mic și nu poate să se bucure de așa multă inteligență. și chiar dacă nu era foarte inteligent, faptul că ar fi cântat sau chiar și când era gen domnul Goe… 🙂 … mie tot simpatic mi se părea. de ce? pur și simplu pentru că mi se deschide inima spre a-i cunoaște pe cei din jur, mari sau mici…
      sper să fim mai mulți, totuși, care credem asta, nu numai noi 2! 🙂

      Reply

  5. Posted by admin on 17 October 2013 at 22:06

    -Dupa parerea mea copii de azi au capacitati mai bine dezvoltate , si intradevar te dau pe spate si te uimesc cu intrebarile lor,de multe ori nu sti cum sa formulezi un raspuns pentru ca nu-l ai pentru intrebarea care o vezi putin matura.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: