Cum mergi cu copilul pe stradă?

Azi am avut de-a face cu cel puțin 5 mame care trăgeau de copilul lor, care  mergea în dreptul lor, dar … ele erau de vorbă cu o altă prietenă.

În același timp, eu veneam din sens opus, iar loc pe trotuar era de 3 persoane. Ce s-ar fi putut face?

a. Să devin invizibilă,

b. Să sar peste mama ori peste copil (cred că era preferabil copilul, fiind mai scund – întotdeauna prietenele nu intrau în calcul, pentru că erau foarte înalte!)

c. Să devin râmă și să mă bag pe sub pământ – să merg în continuare pe acolo sau să aștept până trec ele și apoi să redevin om

d. prietena mamei să se prindă de fază și să se dea jos de pe trotuar, pe partea carosabilă

e. mama să aibă instinct matern și să dea voie copilului să meargă în fața ei sau să îl pună puțin în spatele ei

Haideți, test grilă: care e răspunsul corect?

Eu nu pot înțelege cum, mamă fiind, te uiți în gura prietenei cu care mergi la plimbare, dar nu ai grijă de copilul tău. Cum poți aștepta de la alții să-l ferească, dacă tu nu îl ferești? Și cum nu ți-e milă de el – pentru că eu am intrat în peretele clădirii de mila copiilor, m-am oprit și m-am făcut una cu zidul, dar mai sunt și tineri indiferenți la durerile pe care le provoacă sau persoane care depășesc greutatea și nu se pot prelinge ca să-ți protejeze copilul, de care ție nu-ți pasă!

Propun ca, pe lângă strângerea câinilor comunitari, să se strângă și toate mamele care își expun la accidente copiii, că e vorba de ciocnirea lor cu trecătorii, că e vorba despre orice altceva, prin casă sau pe afară.

Anunțuri

4 responses to this post.

  1. Posted by Gabi on 25 Octombrie 2013 at 15:45

    Foarte de acord. Cu ABSOLUT TOT ce ai scris.

    Răspunde

  2. Nu cred ca O DATA am trecut prin faze de genul asta fara sa-mi spun in gand cat de nesimtit pot fi unii- da, tu esti unu, ei 3, nu conteaza ca-s copii sau mosi, da nu se dau la o parte
    Eventual se mai tin si de mana.

    Răspunde

  3. Ce s-ar putea face in astfel de cazuri?? …Hm! in primul rand educatia mamelor…care nu au nici cei 7 ani de-acasa dar se cred in stare si au pretentia ca le pot da copiilor lor educatie. Dar pana acolo e cale lunga…Deci, cel mai indicat ar fi sa le zici un „pardon” sau „ma scuzati dar trebuie si eu sa trec”…si sa fortezi putin „blocada” 🙂 Asa poate se mai trezeste nesimtirea din ei…Si eu am patit-o de nenumarate ori, din pacate cam asta e viata in Romania! (printre multe altele…)

    Răspunde

    • știi că mi s-a întâmplat să spun *scuze, puiule* și să aud mama cum discută aprins despre *nesimțirea* de a nu avea răbdare să treacă un copil mic… răbdare am, dar nu am un* să intru, cucoană! și asta pentru că mata nu-ți ții plodul în brațe, ca să-l protejezi, ci pe lângă tine, când trotuarul e de două persoane… unii își cumpără șosea, unele își iau trotuar…

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: