Emoții, emoții – Salvați copiii (născuți prematur)

Prof. dr. Sebastian Nicolau, șeful secției pentru copiii de la Fundeni, îmi spunea într-un interviu că marea problemă a familiilor care au copii bolnavi de cancer nu este că cei mici s-au îmbolnăvit și că mor, ci că ulterior părinții rămân cu traume, învinuindu-se unul pe altul – Din cauza ta s-a îmbolnăvit. Din partea ta era așa sensibil…

Puține familii cu astfel de probleme mai rămân împreună.

Pe de altă parte, femeile își părăsesc bărbații cu care se înțeleg pentru *iubirea vieții lor* sau bărbații le părăsesc pe soții, chiar zâne fiind, pentru niște zâne cu mai multă poleială.

Nu mai există responsabilitate, angajament, fidelitate, cu sau fără motiv…

Priveam astăzi, în cadrul conferinței de presă a celor de la Salvați copiii – 3 familii în care s-au născut prematur copiii și două mămici care au născut gemeni, prematur. Familii care au trecut prin necazuri împreună și au luptat, tot împreună, dorind să o scoată la capăt, împreună. Femei și bărbați care înțeleg să fie alături de la bine și la rău/greu, femei și bărbați care pot să treacă peste faptul că azi va fi la fel de tulbure ziua ca cea de ieri pentru că nu știm ce se poate întâmpla cu micuțul care este în incubator, micuț pe care îl vedem doar 10 minute pe zi…

*Oricum, preferăm să fie așa, spunea un tată, și să fie în siguranță, decât să putem sta mai mult cu el și să îi dăm cine știe ce microbi sau să aibă voie să îl viziteze toată cohorta de rude, și să i se întâmple ceva, din cauza microbilor pe care i-ar putea purta aceștia.*

…..

În societatea din care provin eu copiii nu au fost doriți – mai mult, au apărut și tocmai din cauza lor cuplurile au fost nevoite să se căsătorească. Erau ceva care obligă perechile să stea împreună, erau niște chestii cărora li se reproșa permanent: *din cauza ta stau cu tată-tău, nu că mi-e drag, numai tu ești vinovat pentru că mă sacrific lângă un astfel de bețiv*. Rezultatul? Mulți dintre noi nu au vrut copii – unii chiar nu au! Porți în minte ideea că un copil este o nenorocire, ceva care te ține din dezvoltare.

Pentru alții copiii sunt un semn de împlinire socială – suntem în rândul lumii, iar pentru o altă categorie sunt un motiv de a crede că nu au trăit degeaba pe pământ. Nu în ultimul rând, unii au copii pentru că vor să fie cineva care să le moștenească averea – doar n-o s-o lase statului?

Și mai sunt, undeva, dosiți, oamenii care vor copii pentru că iubesc acest lucru și nu le pasă că nu vor avea genii, că nu vor aduce pe lume cei mai frumoși și talentați copii.

Nu știu în ce categorie vă aflați, dar cei care se străduiesc ani de zile să aibă copii sunt *idolii* mei. Dacă faceți parte dintre ei, spuneți-mi!

Conferința de presă de azi, a celor de la Salvați copiii, în colaborare cu Maternitatea Cantacuzino, mi-a deschis ochii cu privire la câteva aspecte pe care ar trebui să le știm, indiferent de vârstă (poate nu ești la vârsta căsătoriei, dar ai o prietenă care deja a făcut-o și vrea copii sau poate că ai depășit vârsta la care să dai naștere, dar ești mentor pentru femei care sunt în această etapă a vieții):

1. în primul trimestru al sarcinii, trebuie să mergi la doctor, pentru a afla despre situația ta și a copilului tău (fiecare corp e unic și trebuie să știi care este mersul lucrurilor în ce te privește)

2. 1/4 dintre sarcini se sfârșesc înainte de luna a treia printr-un avort spontan, deci e important să cunoști acest lucru și să faci tot posibilul să ocrotești ceea ce se țese în tine

3. cauza nașterii premature nu este cunoscută – dar nu pentru că România este o țară înapoiată (căci oricum este… pe locul 1 în Europa la rata mortalității infantile – 9 copii mor din 1000 născuți – sigur, e un progres față de 8471 în 1990, 2250 în 2009 și 1812 în 2012) , ci pentru că nicăieri nu se cunosc aceste cauze – doar că în alte părți există condiții potrivite pentru primirea pe lume a prematurilor!

Cunoașteți copii născuți prematur sau părinți ai unor astfel de copii? Copii crescuți în incubatoare? Părinți care privesc minunile lor din interiorul incubatoarelor, străduindu-se să le hrănească folosind seringa – 2, 3 mililitri la început, pentru ca atunci când ajung la 10 mililitri să aibă impresia că au cucerit Everestul…

Salvați Copiii au dotat cu echipamente medicale performante 15 maternități din București, Adjud, Piatra Neamț, Pitești, Brașov, Cluj-Napoca, Constața, Craiova, Petroșani, Iași, Târgu Mureș, Suceava, Timișoara, Vaslui. Gândiți-vă că urmează alte 25 de orașe care au nevoie de așa ceva și noi putem ajuta. Ești din sau ai prieteni în Pitești, Bacău, Brașov, București, Reșița, Caransebeș, Constanța, Craiova, Segarcea, Petroșani, Iași, Târgu Mureș, Roman, Ploiești, Sibiu, Suceava, Vatra Dornei, Timișoara, Vaslui, Focșani? (dacă se regăsesc orașele este pentru că acolo există mai multe spitale și încă nu au fost dotate – de exemplu, în București au rămas neacoperite 2 spitale Elias și Militar, la Iași – 2 maternități, la Timișoara 2 etc). Gândește-te că ai putea ajuta – viitorului tău sau prietenilor tăi…

Cunoașteți părinți care au rămas fără copii, pentru că i-au pierdut? Dați click aici pentru a afla despre ce se poate face pentru ca atunci când veți vrea să fiți părinți să aveți copiii lângă voi, fără să vă temeți că s-ar putea naște prematur și sistemul de sănătate nu i-ar putea îngriji.

Eu am primit un body de bebeluș de la Salvați copiii. Să îl scot la licitație și să donez banii? Ce-ar fi dacă îl licitez eu? L-am personalizat, cu ajutorul Anei Maria Ilica (mai multe despre ea aici) și îl voi păstra, donând eu – lucru care vă invit să-l faceți și voi.

A dona prin SMS înseamnă nimic altceva decât a renunța la o ciocolată caldă într-un local șic – 2 Euro, la 8833.

Eu am renunțat deja la una și o voi mai face săptămânal, pentru următoarele 6 luni. După cum telefonul meu sună în fiecare marți la ora 21, 45 pentru a mă avertiza să nu uit de serialul preferat, așa am decis să sune la ora 19, tot marți, pentru a-mi aminti de copiii mici sau încă nenăscuți, care se vor bucura de generozitatea mea.

Ce poate fi mai frumos decât să punem unul lângă altul bebelușii salvați, prin jertfa noastră – materială, că nu trebuie să facem altceva… Și ce poate fi mai frumos decât să știm că scoatem România de pe locul 1 … la mortalitate infantilă?

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Emoții, emoții – Salvați copiii (născuți prematur)&8221;

  1. L-am cunoscut pe profesorul Nicolau, în 2002, când ne-am mutat la IOB, pentru o vreme, vorbea seara cu noi, mămicile, mare lucru pentru un medic, să te oprești câteva clipe și să mângâi cu o vorbă o mamă! Așa este, am văzut cupluri care sfărâmate de durere, s-au rupt, unul s-a ascuns într-un colț, altul în celălalt.
    Îmbrățișeaz cu drag ceea ce faci, mă plec cu recunoștință

    • datorită lui am învățat cum trebuie să privești viața și oamenii care au probleme medicale, dar și pe aparținători…
      eu sunt recunoscătoare pentru că am alături de cine să lucrez, în acest domeniu și în orice proiect care înseamnă zâmbete pe fața celor din jur. îmi place să fiu voluntar pentru cauze nobile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s