Guguță mi-a purtat noroc …

… și eu îl voi purta pe el.

Pe Guguță l-am descoperit la Biblioteca de copii Emil Gârleanu, aici, în București, acum 4 ani. Nu am auzit de el și de tatăl lui, nici de cel care a scris despre ei, deși am făcut Filologie… Și deși citesc mult. După ce am citit cărțile, pentru că sunt mai multe, am început să umplu capul prietenilor despre Guguță, am rugat o blogăriță din Moldova să-mi caute cărțile (transportul costa mai mult decât  cărțile!) și am renunțat, sperând că va veni o vreme când voi avea acele cărți doar pentru mine, căci sunt ca un fel de … Biblie a poveștilor de copilărie.

Isis, minunata Isis care ține cont de toate dorințele mele, m-a informat că editura Doxologia îl aduce pe Guguță în România, la Gaudeamus. Eram emoționată, ca la întâlnirea cu iubirea vieții mele. Am cumpărat cărțile de joi, iar astăzi am fost să iau autograf de la Spiridon Vangheli, autorul. Cartea s-a cumpărat, ceea ce nu se întâmplă prea des cu cărțile românești, pentru copii. (bine, că nu prea sunt cărți românești cu povești și povestiri noi, de copii, e altă problemă, dar cert e că rar am văzut o așa luptă pe cărțile unui român!)

De unde știe lumea despre Guguță. Eu am o explicație, care vine din prima întrebare pe care mi-a adresat-o scriitorul, după ce am început să-i mulțumesc pentru că a scris astfel de cărți… *Sunteți din Moldova?*

Nu, sunt olteancă, născută în Ardeal, de 20 de ani în Muntenia. Nu e relevant că eu îl iubesc pentru că sunt din Moldova de peste Prut, dar cred că cei mai mulți dintre cei care au crescut acolo și au venit aici, pentru că l-au studiat la școală, pentru că au crescut cu el ca și noi, românii, cu Emil Gârleanu, nu se pot abține să nu-l prezinte și copiilor lor.

Dacă aveți o altă explicație, vă rog să mi-o prezentați, pentru că eu nu o găsesc… 🙂

Și, ca să se vadă că cine iubește, mereu câștigă, la tombola pe care au organizat-o cei de la Doxologia, am câștigat un premiu maaare. Un tricou cu Guguță, pe care-l va purta mama lui Guguță, respectiv eu, căci e prea mic de fiul meu și un mp3, pentru Guguță al casei mele. Încă o dată mulțumiri celor de la Doxologia și Radio Trinitas (al Patriarhiei Române), emisiunea Bucuria Povestilor, care, prin evenimentul lor, au făcut un serviciu culturii românești.

Și căutați-l pe Guguță. E delicios. Mai ceva ca o ciocolată caldă – și dacă spun eu asta, e clar că așa e! 🙂

Publicitate