Subiectivi – umani!

Pentru că am început să nu mai văd, mi-am zis că ar trebui să merg la doctor. Când mama avea vârsta mea și nu a mai putut să bage ața în ac a făcut o scenă cumplită de deprimare, pentru că, iată, nu mai sunt buni ochii ei… Eu nu am dramatizat și nici nu mi se pare ceva cumplit. Timp de 41 de ani nu am avut nicio problemă cu ochii… Alții poartă ochelari de copii, alții nu văd. E timpul pentru altceva, deci ridic din umeri și mă duc la marele spital particular WEST EYE HOSPITAL, care se laudă că este primul spital privat de oftalmologie din Romania. Mi-am zis că merit ceva bun.

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, da? Eu am ajuns cu toată încrederea. Recepționerele și asistenta, pâinea lui Dumnezeu. Doamna doctor? O scorpie. Nu sunt rea – sunt delicată. Cum ați numi o persoană care strigă la personalul ei, de față cu dv, punând-o într-o situație penibilă, de persoană călcată în picioare. De ce? Pentru că se ocupa cu delicatețe de dv, pentru că nu vă grăbea, pentru că dorea să vă simțiți bine. Pe lângă bădărănia doctoriței, seninătatea asistentei a fost ca soarele în ziua geroasă. Am putut să trec peste orice atitudine lipsită de profesionalism pe care a manisfestat-o apoi față de mine tocmai pentru că am văzut că nu are ceva cu mine, ci așa e ea – din topor. Madame, știi că atunci când dai cu toporul, sar așchii și-ți pot ajunge chiar în ochi? A, asta doreai, să ai un caz de operație, să-ți iasă și ție ceva, că la simplul consult și o pereche de ochelari nu prea ieșea nimic? (Totuși, *un simplu consult* costă 130 de lei, nu vă imaginați că este o sumă modică!)

Pe mine m-a pus să stau pe scaun și îmi dădea comenzi ca unui câine prostuț, care n-o să învețe niciodată să vâneze. Iar când am greșit litera pe care îmi indica ea să o citesc (de când sunt eu nu mi-au jucat literele în fața ochilor, dar asta este, e normal să vină și această vreme!), cum credeți că a reacționat cațaoana? 🙂

A pufnit în râs, m-a îngânat disprețuitor și mi-a ripostat… *Ei, XXX, asta nu e litera XXX.*

Când te duci la spitalul privat, singurul din România, aștepți să fii tratat cu prietenie și cu înțelegere.  Pentru că încerci aceste sentimente de slăbiciune oculară pentru prima dată, poți chiar să fii traumatizat de ceea ce ți se întâmplă. Pentru că te gândești să nu cumva să fie ceva mai grav, treci printr-o tensiune maximă. Și cea care încasează banii tăi îți râde în nas că ești proastă și n-ai habar de literele de acolo, de parcă era un examen de facultate, nu un consult oftalmologic. Sunt convinsă că altă persoană, în locul meu, se punea pe plâns, la astfel de atitudine, la o astfel de abordare – una era să fii într-o policlinică amărâtă de stat și să fii tratat astfel – dar nici acolo n-ar fi normal, însă, să zicem, erai cu trimitere de la doctorul de familie, poate nu băgai niciun ban în halatul doctorului… ! – și alta să fii la primul spital particular de oftalmologie… Domnilor, cel puțin cu această angajată, ați dat-o în bară. Nu vă face cinste.

Norocul meu că nu-s delicată, că mă ofileam pe loc. Dacă eram mimosa pudica, precum alte persoane, sigur că eram obsedată toată ziua de cât de nepricepută sunt – eu am știut un singur lucru: în viața mea nu mai calc pe acolo!

Plecând, am trecut pe la magazinul de jos, unde mi se spusese că au ceea ce-mi recomandase ea. Primul medicament am fost informată că nu există acolo, dar că pot să-l iau de la orice farmacie. Al doilea, nu exista acolo (și nici în altă parte! – ei, ce faceți, dragilor, vreți să câștigați ceva bănuți de la firmele de medicamente, dar când vă vine clientul nu ați făcut aprovizionarea?), iar al treilea avea un preț exorbitant.

Bine, voi încerca la prietenele mele care au farmacie, că sigur îmi vor fi mai de folos decât voi! Dar voi chiar reușiți să-i înșelați pe oameni, nu?

Aruncându-mă în primul tramvai, m-am gândit la experiențele noastre diferite, complet diferite, de viață. Sunt convinsă că această doctoriță, care, pentru mine, a fost *de tristă amintire*, pentru alții a avut o importanță deosebită – sau măcar sper că a făcut și pe cineva fericit, a salvat vederea cuiva, că se lăuda că a făcut operații, deci se ocupă și cu așa ceva, nu numai cu ironizarea pacienților începători în ale nevederii… 🙂

Această secvență m-a trimis cu gândul la o situație dificilă de acum 12 ani. O persoană care prin impertinența și indiferența ei a făcut ca familia mea să sufere 4 ani, deci o persoană pentru care nu puteam avea nicio simpatie, era preferata celor mai buni prieteni ai noștri, pentru că ea le făcuse mult bine și o respectau. Acum imaginați-vă cum sunt oamenii, obsedați de răul prin care trec – dacă eu voiam să povestesc ceva despre problemele mele, nu puteam face asta față de prietenii mei pentru că ei îmi închideau gura cu repeziciune… *Este o ființă deosebită, minunată, fantastică…* Nici nu mă îndoiesc de acest lucru, doar că mie mi-a făcut rău… Cum se pot împăca aceste lucruri în mintea mea – cum reușești să treci de subiectivismul tău spre a fi obiectiv?

Poate doctorița aceasta a redat vederea altor oameni sau le-a dat o fărâmă de bucurie – dar față de asistenta ei și față de mine a dat dovadă de cea mai proastă creștere. Subiectivă sunt sau obiectivă?

Ar fi multe de spus!

Ideea e că eu nu mai calc pe acolo, nici dacă sunt asigurată că ea a fost dată afară. Pe de altă parte, am nevoie de un nou consult, pentru că nu am deloc încredere în recomandările ei. Subiectivă sau obiectivă? Prudența e cea mai bună atitudine când întâlnești astfel de oameni!

Anunțuri

47 responses to this post.

  1. Intradevar e o situatie jenanta.Dar asa sunt majoritatea doctorilor din Romania,si cred ca ar trebui sa te „consolez” spunandu-ti ca sunt persoane ce au trecut prin lucruri mai oribile decat ceea ce tocmai ai relatat …E trist,insa n-ai ce sa faci,decat vorba ta,sa incerci la alt medic.Succes! 🙂

    Răspunde

    • M-ai consolat! 🙂 Eu rezist, oricum, la orice, dar am vrut să trag un semnal de alarmă pentru cei ce se duc plini de încredere acolo… să fie circumspecți!

      Răspunde

      • Placerea e de partea mea ^_^! Daca ar fi sa ma intrebi pe mine…peste tot in Romania exista personal de genul si e vai de cel ce pica in mainile lor.Ai fost o curajoasa 🙂 !

      • mai degrabă o fraieră. curajoșii ar fi ripostat, ar fi cerut să înțeleagă, ar mai fi pus o întrebare.
        eu am acceptat totul așa cum a zis ea și când am ajuns acasă și am început să discut cu ochelariștii din jurul meu… m-au considerat vinovată că nu i-am luat cu mine sau că nu am insistat mai mult, pe fiecare dintre cele 6 analize incluse în consultație, care, evident, că nu au fost făcute.

      • … Nu stiu ce sa zic.Oricum,evident e ca astepta sa-i pui bani in halat,asa sunt toti.

  2. Toţi ne întristăm când vedem că ne mi lasă câte un simţ… 😦

    Răspunde

  3. Posted by Dan on 4 Ianuarie 2014 at 17:24

    Când ni se întâmplă nouă şi simţim pe propria piele, avem tendinţa, scuzabilă ce-i drept, de a fi un picuţ mai subiectivi decât atunci când, privind de pe margine, catalogăm o astfel de scenă. De aceea, opinia mea, de-aici din faţa monitorului, diferă de a ta. Atunci când merg la medic ceea ce mă interesează în primul rând este ca acesta să fie un bun profesionist. Că a prins o zi mai proastă şi ţipă şi urlă ca toate alea sau chiar că asta e conduita ei permanentă parcă contează mai puţin. Şi parcă e de preferat un doctor care se manifestă astfel dar e as în ceea ce face decât unul cate îţi spune săru’mâna şi uită instrumente sau feşe în tine când te operează. Nu ştiu, zic şi eu. Că dacă mergem spre filme spre exemplu, nici în Anatomia lui Grey lucrurile nu erau tot timpul tocmai înalt morale şi ortodoxe. Asta ca să nu îl mai pomenesc pe Doctor House. 😛

    Răspunde

    • de acord cu tine, dacă am fi fost la urgențe. dar eram la un consult pe care îl plătisem pentru 30 de minute și pe ea o apucase isteria că trecuseră 5 minute și voia alt pacient – era prea neînsemnată problema mea, nu mai dădeam alți bani decât cei pentru consult.
      cât despre citatele personaje de film… să încapi tu pe mâinile lor și apoi să scrii un articol pentru blog. 🙂

      Răspunde

      • Posted by Dan on 4 Ianuarie 2014 at 18:05

        Hai, măi, că cei din Seattle erau prezentaţi ca nişte specialişti de prima mâna. Şi au fost prin serial vreo 3-4 domniţe pe mâna cărora m-aş fi dat cu dragă inimă, indiferent cât ar fi ţipat. La mine.

      • păi, da, Dan, asta spun și eu… 🙂 vouă vă mai place să se țipe la voi, mai ales dacă-s domnițe… și nu-ți doresc decât de-alea să țipe la tine.
        că dacă țipa doamna de 55 de ani sigur apelai la 112.
        altfel, ai fi pus toate telefoanele pe silențios și o lăsai să zică orice, că țipătul e cânt de sărbătoare, în anumit context 🙂 .
        an bun! 🙂

      • Posted by Dan on 4 Ianuarie 2014 at 18:16

        Vezi că ne înţelegem ? 😆
        Mulţumesc, la fel ! 😛

      • evident că ne înțelegem. eu știu ce-aș fi făcut dacă eram băiat. 🙂
        și ce mi-ar fi plăcut. în plus, vă înțeleg foarte bine, că doar am copilărit printre băieți.
        sănătos să fii, pardon, bolnav să fii în 2014 când e o țipătoare în tură! 🙂

      • Posted by Dan on 4 Ianuarie 2014 at 18:25

        Io dau şpagă. Mă iubeşte toată lumea. 😆

      • până acum, chiar mi-erai simpatic. 🙂 acum încep să mă îndoiesc de gusturile mele…
        cum să mai dai șpagă și la particular?
        pe ce navă trăim? (că planetele oricum sunt ocupate!)
        hai că te recomand tuturor doctorilor dornici de șpagă. 🙂

      • Posted by Dan on 4 Ianuarie 2014 at 18:42

        Nu-mi spune că nu ştii de glumă că-mi iau jucăriile şi mă retrag în munţi !

      • vezi că, dacă te retragi cu ele, mai am și eu vreo două pungi la care tocmai a renunțat copilul și nu mai știam pe unde să le pun… 🙂
        cum să te retragi, mi-ai făcut seara frumoasă și tu vrei să pleci. liniștit să stai, m-ai amuzat teribil.
        cu de toate să fii binecuvântat în fiecare zi a anului! 🙂

  4. In naivitatea mea, credeam ca in cinci ani de facultate (cel putin), odată cu acumularea cunostintelor profesionale, se atenueaza si mitocania mostenita de acasa. Sa fie ea oare atât de… viguroasa, ori a fost si ea insusita pe parcurs?!

    Răspunde

    • din punctul meu de vedere, este un caz pierdut. pe mine putea să mă trateze oricum, nu mai călcam pe acolo, eram neinteresantă, nu-i umpleam buzunarul. dar asistenta este colega ei…
      niciodată nu mi-am tratat colegii – chiar dacă nu făceau același lucru ca mine! – cu dispreț și cu autoritate, de parcă erau slugile mele.
      dar poate că ale ei erau… 🙂
      sau poate eram la camera ascunsă… 🙂

      Răspunde

  5. Vă citesc de mult timp.
    Scuzați-mă că intervin. Postarea dvs. e inutilă dacă nu dați nume. E doar o descărcare gratuită și nu o luare de atitudine. Subiectiv gratuit.

    Răspunde

    • dacă îl știam, îl scriam. dar doamna avea ecusonul acoperit de ceva care nu putea fi dat deoparte decât dacă erai impertinent.
      spre deosebire de alții, nu sunt.
      și nici nu s-a prezentat, nici la venire, nici la plecare.
      zile frumoase.

      Răspunde

  6. Ti-am trimis 2 e-mail-uri,de ce nu imi raspunzi?

    Răspunde

  7. Cine doreste promovare gratuita pe blog la mine ma gaseste la facebook.com/sasu.nicolae.9

    Răspunde

  8. Multumesc mult ca ne ajuti cu promovarea.Din partea mea ai 2 ani promovare pe blog-urile mele

    Răspunde

  9. Cu ce se ocupa blog-ul tau?Adica tema blog-ului?Ca sa stiu ce descriere sa pun pe blog.Intra pe e-mail.Vreau sa discutam putin legat de blog

    Răspunde

  10. Posted by claudia on 4 Ianuarie 2014 at 21:10

    probabil, doamna doctor era suparata pe ea insasi…
    in lumea medicilor nu sunt reguli:esti scirbos cu personalul,sau pacientii ,esti doctor bun…sau invers…Problema este de educatia primordiala aia 7 ani de acasa, cei care fac diferenta in calitatea omului…Profesorul meu de medicina legala, spunea ca ar fi bine ca toata doctorimea sa lucreze citiva ani la tara..acolo te vezi ce mare si bun doctor esti, si cum o bunicuta de 70-80 de ani te pune in incurcatura cind te saluta…
    Asa este dupa atitia ani de practica, inca ma incurca cite o mamaica ce imi spune „saru mina domnisoara!” cind intra in cabinet, iar la plecare, m-a prins cu garda jos si mi-a pupat mina….Eu cum sa o salut:sarut mina !?! sau sa-i dau buna ziua? cind ea miroase toata a piine coapta in vatra, si seamana cu maia mea?!
    si

    Răspunde

    • ce frumos ai putut spune aceste adevăruri…
      te aplaud.
      și eu chiar nu sunt focă din aceea care să aplaude șmecherii.
      doar lucrurile de calitate îmi iau sufletul.
      te îmbrățișez cu drag.

      Răspunde

  11. Posted by enterco on 5 Ianuarie 2014 at 09:55

    Trecând peste bădărănia de top a doamnei, e mai important să aveți un diagnostic cât mai precis. Rutina ii face adesea pe medici sa diagnosticheze în graba persoanele trecute de 40, acestea au adesea același simptome: dificultăți la vederea de aproape.
    Copilul meu a avut de-a face cu 2 medici oftalmologi, unul ales pe ureche și în mod eronat (la recomandarea unor rude, pe care le tratase bine, însă nu era oftalmolog pentru copii) , altul ales pe sprânceană, după o documentare intensa. Primul i-a dat un tratament în viteză, după ce a văzut doar ce lentile îl ajuta sa vadă cel mai bine, celalalt i-a recomandat o întreagă terapie corectiva specifica vârstei. Deci… o a doua părere e adesea utilă, iar mersul pe recomandarea rudelor/prietenilor se poate dovedi uneori foarte greșit.
    Vedere limpede!

    Răspunde

    • mulțumesc mult, logicul prieten de la enterco.
      aceasta a fost și concluzia mea.
      mai ales că asistenta îi dăduse o distanță între ochi pe care ea, nervoasă, a corectat-o.
      apoi a revenit asupra distanței.
      și pe lentile de 2 ori…
      așa că mă gândisem să treacă sărbătorile și să mă duc la un doctor responsabil – cei ce se poartă urât mi se par totuși bananieri, și dacă sunt buni, pentru că spun prin asta că sunt atotsuficienți – ceea ce e așa fals…
      un an bun, iar criza economică să nu vă afecteze acolo, la enterco!
      a, și să nu uităm de copil – vedere sănătoasă și distracție maximă în fiecare zi! 🙂

      Răspunde

  12. draga mea, cand ti se intampla tie, ca om mare, poate mai inghiti, poate mai altfel. dar cand te duci cu copilul (bebelus chiar) si dai peste asa ceva…. nu nimeresti usa sa pleci mai repede de acolo, fie ea si urgenta si duminica si oras strain. mai bine te duci la vraci, la ghicitoare decat la asemenea doctorite.
    totusi eu nu cred ca e ceva ce se intampla doar la noi in tara. tine de natura umana. doar ca pe alte meleaguri probabil ca astfel de comportamente sunt sanctionate serios oricat de bun profesionist ai fi tu. nu inteleg nicicum de ce la noi nu sunt. mai ales la clinicile private….

    Răspunde

    • ai prins foarte bine ideea. era vorba despre clinică particulară. era vorba despre preț mare. era vorba că luai o decizie – nu mă duc pe trimiterea de la medicul de familie, ci plătesc. vreau ceva de calitate.
      dacă am scris asta, am făcut-o și pentru ca cei ce se mai duc acolo să știe cum să reacționeze. eu am fost atât de luată prin surprindere de o asemenea situație încât nu am comentat. puteam să ripostez, dacă eram avertizată, dacă aș mai fi făcut măcar un control oftalmologic știam ce să cer de la ea, dar eram inocentă, habar nu aveam cum să stau, unde să privesc… pui nevinovat, care n-a avut probleme niciodată.
      cei care vor mai ajunge acolo să știe ce se poate ivi și să fie pregătiți. e rușinos totuși să te duci gata de bătălie acolo unde lași bani, acolo unde ar trebui să fii primit cu căldură, că doar din bugetul tău trăiesc cei de acolo.

      Răspunde

  13. La multi ani!
    In legatura cu asta nu am decat un raspuns: o luam de nu se vedea. Am descoperit ca sunt un fel de ”razboinica de Romania”. De-o parere stau cuminte si rabd dar cand vad ca banii si increderea se duc de rapa nu mai suport. Am facut-o la supermaket, in piata, la finante, la banca…Dupa o vreme oamenii astia trebuie sa invete ca cineva actioneaza, nu reactioneaza, la injosirea lor(chiar daca au scoala sau abilitati). Eu imi ceream banii inapoi.

    Răspunde

  14. […] dintimisoara, diana-kundalini, lecturirecenzate, balauru (blog mutat), jurnaldesotie, cameliatoma, despresufletulmeu, omulvaly, migdalemarius, … şi cele din grupul nostru: turdeanu’, ulise, penelopa, zol, […]

    Răspunde

  15. […] altor bloggerite: Laura, Cristina, Raluca, Adela, Alina,  Sakura, Coca, Valentina, D’agatha, Despre sufletul meu, Cristina, Oana, […]

    Răspunde

  16. […] dintimisoara, diana-kundalini, lecturirecenzate, balauru (blog mutat), jurnaldesotie, cameliatoma, despresufletulmeu, omulvaly, migdalemarius, … şi cele din grupul nostru: turdeanu’, ulise, penelopa, zol, […]

    Răspunde

  17. […] dintimisoara, diana-kundalini, lecturirecenzate, balauru (blog mutat), jurnaldesotie, cameliatoma, despresufletulmeu, omulvaly, migdalemarius, … şi cele din grupul nostru: turdeanu’, ulise, penelopa, zol, […]

    Răspunde

  18. […] dintimisoara, diana-kundalini, lecturirecenzate, balauru (blog mutat), jurnaldesotie, cameliatoma, despresufletulmeu, omulvaly, migdalemarius, … şi cele din grupul nostru:  turdeanu’, ulise, penelopa, zol, […]

    Răspunde

  19. […] dintimisoara, diana-kundalini, lecturirecenzate, balauru (blog mutat), jurnaldesotie, cameliatoma, despresufletulmeu, omulvaly, migdalemarius, … şi cele din grupul nostru:  turdeanu’, ulise, penelopa, zol, […]

    Răspunde

  20. […] dintimisoara, diana-kundalini, lecturirecenzate, balauru (blog mutat), jurnaldesotie, cameliatoma, despresufletulmeu, omulvaly, migdalemarius, … şi cele din grupul nostru:  turdeanu’, ulise, penelopa, zol, […]

    Răspunde

  21. Posted by cris on 7 Ianuarie 2014 at 23:24

    http://www.westeyehospital.ro/feedback.asp
    aici gasesti formularul pentru feedback. besteleste-i acolo.. poate citeste vreun manager ceva si ia masuri, sa nu mai pateasca si altii experiente similare. pacat ca nu ai insistat sa afli numele aceste asa-zise doctorite.
    am observat ca si pagina de web a spitalului este cam obscura, nu ofera info clare ref la personalul angajat. sa spuna frate clar cine lucreaza la ei si ce expertiza si experienta au.
    cristina t

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: