asta.vreau.eu

A fost o evadare din cotidian. Am ajuns la drăguții organizatori ai întâlnirii cu ceai, biscuiți și o poveste, curioasă de povestea din spatele titlului. Am petrecut o oră senină, într-o companie plăcută. Brioșele erau hand made, ciocolata pe băț, la fel… Îmi dau seama că tot ceea ce are în spate o relație devine mai interesant decât orice lucru de mare brand cumpărat de la magazine renumite, unde vânzătoarele te urăsc și dacă le cumperi marfa și dacă nu o faci – dacă o cumperi, că poți să-ți permiți, dacă nu, că de ce nu se face profit…

Una dintre eroinele serii a fost Pisicuța pe care o veți vedea în poză cum stă pe fotoliul meu și se uită cu jind la brioșe… Poate a mușcat chiar dintr-a mea – dar  nu e asta o poveste drăguță? 🙂 Eu cred că unii chiar s-ar bucura ca o pisicuță să le fie tovarășă de ciugulit din dulciurile preferate! Pe acei *unii* îi consider prietenii mei. Lor le spun să facă totul în viață doar dacă la final iese și o poveste interesantă (de spus) – (nu numai pentru că trebuie!). Dacă te iei doar după ce *trebuie*,  curând uiți lucrul respectiv – și cum l-ai demarat, și cât te-ai implicat și cât te-ai chinuit.

brioșe așavreaueuViața e alcătuită din amintiri vii, nu din umbre.

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. Posted by Dan on 12 Ianuarie 2014 at 20:34

    Asta vreau şi eu. Doar că eu nu pot spune decât : asta.vreau.ro 😆

    Răspunde

  2. Posted by claudia on 12 Ianuarie 2014 at 22:37

    Of, ce potrivit articol, și ce poza elocventa, simt mirosul de prăjiturelele făcute în casa, și arome de rom și ciocolată, chiar dacă nu sunt o specialista în a le prepara personal, parca simt și cum toarce pisica lingă mine! de fapt mi-e dor sa fiu copil, sa ma joc pitulusu cu Taicu meu și cu Vasilica-motanul dedicat… Cred ca încep sa îngenunchi în fața lui „trebuie”, și nu îmi place sa fie stăpânul stăpânul meu… Multumesc mult draga mea! Imi încarci bateriile!

    Răspunde

    • adevarul este ca as fi putut foarte bine sa stau in casa, pentru ca treburi erau multe, dar mi-am zis ca e cazul sa-mi iau picioarele la drum pentru ca niciodata treaba nu se termina, iar inima ramane nemangaiata in casa… sa nu mai vorbim despre abonamentul nefolosit … 🙂
      m-ai amuzat cu Vasilica, motanul dedicat… stiam ca pisicile sunt mai degraba sefi decat supusi… 🙂
      e bine sa fim si unici, prin ceea ce avem, diferit de altii…:-)

      Răspunde

    • Data viitoare va asteptam si pe Dvs., cu alte prajiturele, ceai, haine si Bartimuță – pisica noastră nededicată. 🙂
      Ne gasiti aici online https://www.facebook.com/asta.vreau.eu

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: