Să mai câștigăm un premiu la festivalul de film!

Știți care este situația filmelor românești, prezente la … orice festival? (că sunt și alte evenimente, nu numai cele de la Cannes și Berlin!) Am căutat pe net și, dacă aveți bunăvoința să vă uitați aici, veți afla și voi! Din 2001, cu o singură excepție, în fiecare an s-a câștigat ceva. Cunoșteați acest amănunt? Sigur, și înainte s-au mai primit niște titluri, dar evident cele mai multe după 1989…

Despre subiectele filmelor câștigătoare ați aflat ceva?

Specialiștii spun că primim premii pentru scenariile ce grăiesc pitoresc despre un penibil care îi scoate din letargie pe occidentalii care, neavând de ce se plânge, suspină pentru noi. M-am gândit că, dacă tot e vorba despre penibil, ar trebui să mai fie luat în considerare un subiect. Nu știu cum de-a fost neglijat până acum! 🙂

Un scenariu despre românii care pleacă în străinătate și își bat joc de țară! A, nu, nu despre cei care vorbesc de rău despre ea când sunt departe, nu despre cei care ironizează conducerea țărișoarei. Asta pot să facă liniștiți, este dreptul lor.

Dar cum este când vin acasă, la ai lor și din orice le reproșează săracelor rude rămase în România cât de prost o duc, ce viață de doi bani au și compară mereu minunăția de viață din Occident cu jegul din România…

Subiect de film nu ar fi persoana care zilele trecute a plecat din țară, după 10 zile petrecute cu mine! Nu, ea ar fi banală – un om care de câte ori vedea câte ceva urât în jur tăcea, iar când observa ceva, cât de mic!, plăcut, scotea în evidență… Un astfel de om nu contează. Nu vinde bine filmul. *Cum de n-ai râs de România, de ceea ce e în jur?* *Pentru că nu ești tu vinovată de tot ce merge prost și nu are rost să îți reproșez ție! Pentru că tu oricum ai fost și rămâi aici și ai de înfruntat toate astea zi de zi, de ce ar trebui să mai bag și eu cuțitul în rană? Pentru că tu chiar faci destule prin care să schimbi mentalitatea celor din jur, iar dacă lucrurile nu se schimbă nu e cazul să arunc toate problemele în seama ta.*

Delicatețea aceasta este, însă, teribil de rară. Să vorbim despre nesimțirea emigranților care strigă din orice la rudele lor de dincoace de Dunăre…

– Ce pungi subțiri aveți voi aici…

– Ce culoare urâtă au materialele voastre de tricotat…

– Ce ouă mici sunt la aprozarul tău…

– Ce uși proaste sunt la voi în țară…

– Ce miros urât e pe străzile voastre…

Ultima dată când am făcut inventarul bunurilor mele, nu aveam nici fabrică de pungi, nici de uși, nici de miros – plăcut sau neplăcut. Ca să mi se impute mie, ruda sau prietenul, mizeria din jur, doar pentru faptul că iată Majestatea sa locuiește la mii de km distanță și profită din plin de bunul simț al altora (dacă l-ai lua la bani mărunți, el oricum aruncă singura hârtie de pe jos din orașul lui, el pune picioarele pe scaunul din față – încălțat sau desculț, după cum i se pare că e de cald sau de frig, el scuipă pe jos!!!)… mi se pare cea mai mare dovadă de arivism. Noul arivism – Dinu Păturică era nimic pe lângă acești călători voiajori, care nu învață nimic din politețea celor printre care locuiesc, dar strivesc grosolan fiecare lucru pe care îl găsesc în cale – în calea lor prin țara de baștină!

A, da, jenantă observație a făcut cineva… Unul, pe vremuri, folosea coceanul, în grădina CAP-ului, pentru a se șterge după ce-și făcea treburile fiziologice, iar acum, după câțiva ani de străinătate, este nemulțumit că în România există hârtie igienică doar cu 3 straturi și nu cu 4 sau chiar 5.  Același cineva, în capitala europeană de unde a venit are hârtie cu un singur strat, nici nu i-ar trece prin cap să-și cumpere un alt fel, dar aici dă bine să se plângă de faptul că lipsesc 3-4 straturi. Să știe românul sărăntoc, ce nu părăsește țara, ce lucruri fantastice se găsesc dincolo!

Ce scenariu ar scoate o minte isteață, pentru un nou film românesc!

Băieți, succes: ați câștigat cu nenorocitul de sistem sanitar, cu un avort, cu un divorț – cu un subiect ca cel de azi, sigur veți câștiga oriunde veți fi nominalizați!

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Să mai câștigăm un premiu la festivalul de film!&8221;

  1. Cred că producătorii români de film au reușit să ghicească slăbiciunea juriilor festivalurilor de film. Nu că ar fi fost prea greu de intuit cam în ce zonă se învârte „rețeta succesului”. Și mai cred că, odată descoperită” toate filmele românești produse au mers către acea zonă. No, iertat să fiu dacă greșesc, dar mie asta nu mi se pare a fi tocmai rău.
    Cât despre subiectul propus de tine, se găsește material suficient și pe unele bloguri, mai ales acum când unii vin cu impresii proaspete după ce și-au petrecut vacanțele de sărbători în țară. Doamne, ce le mai put acum locurile în care au crescut și oamenii cu care au copilărit.

    • a, dar nu sunt deloc de judecat ai noștri. ai aflat formula succesului, este normal să o folosești. americanii ce au făcut, în toate domeniile? au aplicat formula… parcă la a scrie cărți nu aplică formule… pe când ai noștri de când s-au știut au scris după *muză* …
      și au primit … muz(ee goale)… 🙂

  2. Te felicit pentru acest articol!
    Atat de actual! Am trait si eu aceasta experienta.
    De ce suntem convinsi ca „Iarba este intotdeauna mai verde de partea cealalta a gardului?”
    Realitatea este ca mare parte din romanii plecati pe alte meleaguri denigreaza hotarator imaginea tarii noastre. E atat de firesc sa arunce cu pietre!

    Da, poate pungile sunt mai subtiri la noi in tara, insa am convingerea ca
    „Omul sfinteste locul.”
    Romania suntem fiecare dintre noi! Noi facem Romania asa cum vrem si putem noi.
    Din pacate, mai mult o facem de rasul lumii, de aceea toate tarile ne hulesc, se tem de noi si ne considera „periculosi”.
    Noi suntem Romania.

    Ella

    • ideea de inteligenta emotionala este absolut necunoscuta acestor oameni, care, plecati fiind, nu se mai pun in pielea celor de aici – care chiar se straduiesc pentru tara, dar nu pot sa reuseasca nimic din cauza altora care nu fac nimic si care nu sunt lezati de cuvintele pe care le arunca plecatii… 🙂

      • Trebuie sa invatam ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam.
        Americanii fac juramant la steag in fiecare zi de scoala. Invata sa isi iubeasca si sa isi respecte tara inca de la gradinita.
        Patriotismul se invata. Din pacate. la noi lipseste cu desavarsire ideea de patriotism. Sau aceasta este perceptia mea…

        Cei plecati invata sa se bucure de locul unde sunt in prezent si respecta pamantul pe care s-au nascut si si-au crescut „radacinile”.

      • ai atins un punct nevralgic… noi suntem patrioți cu numele și de 1 decembrie.
        în SUA am fost impresionată să văd că steagurile care nu pot fi luminate suficient în timpul nopții sunt coborâte în fiecare seară, ca nu cumva să fie vandalizate și în acest fel să le fie atinsă onoarea țării…
        https://despresufletulmeu.wordpress.com/2013/07/17/coborarea-drapelului/
        nu zic să fim chiar ca ei, mi se pare și obositor și exagerat, câteodată, dar ceea ce propun eu ar fi un fel de iubire necondiționată față de România…
        noi o iubim doar dacă mai primim 5 lei la pensie sau dacă e ales cine ne place nouă. poate ar trebui să o iubim pentru ce e și din străinătate, de acolo, oamenii ar trebui să facă ceva frumos care să ajute țara nenorocită din care au fugit…
        în fine, acesta oricum e un alt subiect decât cel propus de mine, pentru că eu vorbeam strict despre cei care îi jignesc pe ai lor, rămași în țară…
        nu mă deranjează dacă cineva se ia de președinte sau de guvern, atâta vreme cât știu ce poame sunt, dar să se ia de mine, care nu sunt vinovată de starea transporturilor, să râdă de mine, care suport zilnic mizeriile astea… mi se pare lipsă crasă de bun simț!
        merci că ți-ai făcut drum pe la mine.

  3. Placerea este de partea mea.

    Imi place sa ma las placut surprinsa de oamenii talentati si cu suflet mare, care daruiesc si impartasesc din suflet si din experienta pe blogurile lor fascinat concepute.
    Ma incanta diversitatea umana, creativitatea, entuziasmul si puterea de a impartasi cu ceilalti.

    Toate cele bune!

    Ella

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s