Bunătate

Am văzut mulți șoferi de autobuz pe care i-am disprețuit. Claxonau după fete tinere, făceau semne obscene călătoarelor care coborau din mastodontul condus de ei, înjurau călătorii sau conduceau de ziceai că sunt la concurs pe pista de Formula 1.

Zilele astea m-au impresionat 3 șoferi care au făcut același gest minunat – autobuzul plin, o persoană venită în ultimul moment… De regulă, șoferii îți închid ușa exact când ajungi în stație și pleacă de sub nasul tău, ca să-ți arate cine e șeful. Acum au găsit soluția pentru a nu lăsa călătorii în stație – au deschis ușa lor și au invitat persoanele să stea acolo, lângă ei…

Probabil că dacă vezi astfel de imagini ai și tu idei pentru a fi cât mai bun în ziua care-ți stă în față.

Așa că acum putem avea și răspunsul la întrebarea de ce e lumea rea… pentru că șoferii de autobuze nu sunt de treabă 🙂 !

Oricum, trebuie să învețe și ei de la cineva bunătatea, deci… ne revine și nouă această responsabilitate, să-i stimulăm pe ei la bunătate!

Haideți să fim generoși, mai ales că mai avem câteva zile de coduri portocalii…

Anunțuri

16 responses to this post.

  1. …si eu ma enervez in fiecare dimineata ca merge incet si pescuieste tot ce prinde…nu lasa pe nimeni in urma….dureaza drumul mai mult decat trebuie!

    Răspunde

    • Poate că dacă e un obicei, e enervant, mai ales dacă ești contracronometru. Dar la noi bunătatea e atât de rară încât e de dorit…
      M-ai amuzat cu folosirea cuvântului *pescuiește* 🙂 . Am râs serios… 🙂

      Răspunde

      • :)) merci…dar chiar asa fac…pescuiesc…in fiecare dimineata este un adevarat concurs in a pescui clientii de pe drum.si se cearta la telefon … o adevarata comcurenta…

      • deci vorbim despre lucruri diferite… 🙂
        acolo e un microbuz care adună oamenii pentru propriul buzunar, iar aici e un autobuz de stat unde nu ai habar dacă omul luat de tine are bilet sau îl lași pe jos pe unul care are abonament plătit de zeci de ani…
        eu te înțeleg foarte bine! am văzut și eu secvențe de acest fel, cum își suflă unii altora clienții… (particularii, că cei de la stat nu au interese!)

      • stiu ca este diferit, dar depind de un amarat de salar oricare dintre ei.

  2. Posted by claudia on 29 Ianuarie 2014 at 22:32

    atunci cind esti „pescuit” din statite, si iti mai crapa si buza de grabit ce esti, zici „bogdaproste” ! depinde la care capat al problemei esti…:)

    Răspunde

    • vreau să spun că pe vremea asta, spre deosebire de unii care au avut liber 🙂 , am fost la lucru și am plecat prin zăpadă, înfruntând drumurile cu zăpadă… am stat în stație ca pinguinii, unul în altul din cauza vântului, nu ne știam, dar ne strângeam fiecare în el până când am ajuns atât de mulți că nu mai încăpeam în cât a fost lăsat fără zăpadă și atunci a început zgribulirea în zeci de oameni, iar mașina, deși eram la a doua stație, a venit aproape plină. se strângeau oamenii și mai mult, de mila celor de jos, să nu cumva să-i lase prin stație, mai ales că, ciudat, 301-ul ăsta deși e foarte plin nu primește supliment niciodată! 🙂 până la urmă, la Academia Militară tot a rămas o fată jos… nu mai încăpea și niciunul dintre bărbați n-a zis… lasă că stau eu, urcă tu! a rămas în noapte, cu ninsoarea pe cap, la 500 metri de o crimă petrecută acum 6 luni, parcă… destul de înfricoșător, dar nimănui nu i-a păsat de ea.
      am coborât din autobuz la metrou, ca să nu mă mai înghesui cu oamenii, pentru ca pe peron să descopăr că vor rămâne 90 de oameni, după ce intră vreo 150… ușa era gata să se închidă, nu mai era loc și mi-a venit nebunia, m-am aruncat pe ușa aia, ca să prind locul măcar în dungă, era să-mi prindă geanta… norocul meu a fost că doamna gravidă de lângă mine nu s-a supărat că i-am invadat spațiul care oricum nu mai era de multă vreme personal, că toți eram aceeași hidră, cu sute de capete…
      am stat cuminte, n-am respirat, de frică să nu strige cineva la mine că m-am repezit pe ultima sută de metri, teșindu-i și mai mult decât erau ei teșiți… și am ajuns la Unirii, unde am fost fericită că nu a venit la mine vreun conductor să mă dea jos pentru că am intrat peste numărul de locuri… 🙂

      Răspunde

  3. uite că mai sunt şi oameni.

    Răspunde

  4. Dacă fugi după un autobuz sau tramvai și ți se închide ușa în nas, îl judeci și blagoslovești sănătos pe șoferul, sau vatmanul cu pricina. Automat ăți și faci propriul story legat de modul în care se ditrează acesta pe seama ta. Cam așa gândim cu toții.
    Dacă te pui în pantofii șoferului, respectiv vatmanului, s-ar putea să vezi lucrurile altfel. Vei avea din start bagajul de probleme și frustrări comune: salar mic, șef nașpa, guvern nasol… Pe lângă acestea vor fi și cele specifice: un orar pe care ar trebui să-l respecți, trafic aglomerat cu șoferi care se bagă în fața ta, călători gălăgioși care uneori se foiesc pe scări nehotărâți, etc. La ultima stație, ai vrut să închizi ușile și să pleci, dar ai văzut un domn ce alerga așa că l-ai așteptat. Ai închis ușile și erai gata să pleci și în ultimul moment o bătrânică traversează de pe partea opusă prin fața ta, o observi în ultimul moment așa că stai să treacă, iar apoi o vezi cum îți bate în ușă cu ochi rugători. Te uiți la ceas, la oamenii din spate care strâmbă din nas bombănind și deschizi ușa. Bătrânica urcă greu, deh vărsta, și tu tremuri să ajungă odată sus să poți pleca. Închizi ușile și cu coada ochiului vezi un tip ce aleargă în stație. Mai dă-l în puii mei, spui și pornești.
    Cel din stație ești de fapt tu, călătorul supărat. „Putea să mă aștepte și pe mine, doar m-a văzut… Dar așa sunt ăștia…” 🙂

    Răspunde

    • sunt de acord… dacă ar fi să stea după fiecare, ar trebui să aștepte cam 3 minute pe stație…
      eu nu fac niciun semn șoferului, chiar dacă ajung în stație în ultimul moment… mi se pare normal să aștept următorul autobuz…
      dar când e ger… sau când te grăbești… dacă ești praf de tristețe, că-ți vine să zici că doar nenorocirea se ține de tine, un gest frumos din partea unui vatman te mângâie… 🙂
      un an bun! 🙂

      Răspunde

  5. Posted by - on 31 Ianuarie 2014 at 02:12

    Înţeleg că-i vorba despre transportul în comun în oraş dar nu mi-e clar dacă încă mai aparţine statului sau s-o fi privatizat? Însă, fie-i de stat, fie-i particular, comportamentul pe care-l apreciezi nu-i altceva decât un mic rezultat al anilor ăstora, un rezultat infim ce-i drept însă care indică faptul că societatea se îndreaptă în direcţia bună. Multe s-au schimbat însă nu se văd încă. Mai am o nelămurire: cum să-nchidă uşa şoferul? Mai sunt în uz maşini vechi? De mult timp circulă astea noi, uşa o deschid călătorii, din ambele părţi, sunt butoane (şoferul are, e drept, dublă comandă şi poate să deschidă/închidă). Or mai fi prin capitală maşini vechi…

    Răspunde

    • șoferul are ușă separată de muritori – se deschide prima ușă, el nu e afectat de frig. și nici nu poate nimeni intra peste el, dacă el nu deschide din interior ușa…

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: