Frumusețea

Mă uit la un serial, studiind – dau click pentru a derula tot ce e obscen, mă întorc atunci când sunt niște discuții amuzante sau când e interpretat magistral un sentiment. Privesc mai degrabă scenariul și jocul actorilor decât etica, morala etc etc.

La un moment dat, eram cu computerul în brațe (da, îl văd pe internet!) și fiul meu stătea lângă mine, vede că un erou e arestat și mă întreabă: *Cine? Frumosul?*

El nu a văzut niciun episod, doar afișul filmului…

Eu zic: *Da, frumosul, e bănuit a fi vinovat, dar nu e!*

La care el se mai uită o dată la imagine și răsuflă ușurat: *Hai, fii serioasă, că nu e frumosul. E ăla urâtul…*

În acel moment, nu m-am putut abține să nu râd… și cred că, dacă era lângă mine eroul respectiv, murea de ciudă… În sfârșit, cineva care nu-l considera pe el cel mai frumos, ci pe rivalul lui, despre care cei mai mulți spun că nu e cine știe ce…

Fiecare cu părerea lui despre frumusețe… Bine că uneori li se mai dă și peste nas celor care se cred frumusețea întruchipată!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Frumusețea&8221;

    • Au tot ceea ce noi adulti am pierdut in goana spre maturitate. Si abia cand ajungem mari face sens vorba parintilor: „nu te grabi, o sa cresti si iti va fi dor atunci de copilarie.” 🙂
      Frumos articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s