Sinuciderea nu e o soluție, ci o ușă închisă definitiv

Pe seară am avut o întâlnire cu o fetiță de 13 ani care a încercat de câteva ori să se sinucidă. Nu-i e frică de moarte. Vrea să se dezintegreze, o deranjează viața, nu-i place că trăiește.

Era de-o frumusețe fantastică, blondă, cu părul lung, ochi cu o luminiță vioaie …

Nu vrea nimic altceva decât să se uite la filme horror, îi place sângele și adoră personajele oribile.

Și totul pornește de la faptul că atunci când e supărată și le spune alor ei, ei, în loc să o înțeleagă, mai mult se sperie și o judecă urlând. Eu i-am spus că s-ar putea să ajungă doctor la secția de arși, de exemplu, pentru că trebuie să aibă grijă și de ei cineva și dacă ea suportă chipurile desfigurate, s-ar putea să fie cea mai potrivită.

S-a uitat la mine perplexă. *Adică poate să iasă ceva bun din asta? Și poate cineva să vadă că, de fapt, nu sunt nebună, ci e o calitate?*

Sigur că mi se strângea inima să nu cumva să fie altceva decât simpla bravadă a adolescenților…

Dar cel puțin o dată tot au dreptul să li se acorde și o șansă, nu numai critică.

Mi-a promis că, atunci când o mai apucă nevoia de a se sinucide, mă sună.

A spus singură: *Cred că singurul lucru care îmi lipsește este răbdarea, când mă enervez pe cineva că nu mă înțelege, ar trebui să mă controlez și să am puțină răbdare. Că nu mereu am dreptate și poate că am înțeles greșit…*

Era un copil sincer, un copil plin de nevoie de dragoste și de înțelegere. Ca toți adolescenții noștri.

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. Posted by Dan on 13 Martie 2014 at 23:49

    Am intrat pe unele bloguri, am citit unele texte şi când, speriat, am comentat ceva mi s-a răspuns : *Relax. E doar literatură*
    Acum mă gândesc că e bine să întreb : este real ceea ce ai scris ? 🙄

    Răspunde

  2. Posted by happygirls on 14 Martie 2014 at 17:32

    of, si noi ca adulti avem nevoie de intelegere, darmite un copil……..Si din pacate, de asta ducem lipsa, indiferent de varsta.:(

    Răspunde

  3. mi-au dat lacrimile…nici nu mai era nevoie sa spui ca era un copil bun, s-a vazut din ce a spus ea…pacat..

    Răspunde

  4. Zilele trecute, pe un site de socializare am constatat perplex că ceea ce credeam a fi „literatură”, un moft sau o modă, este un fenomen real foarte răspândit printre adolescenți. Am descoperit cu stupoare multe profiluri, cam între 12 și 15 ani, abundând de idei suicide și afinități ciudate pentru lucruri macabre.
    Nu am pregătirea necesară pt a înțelege tendinața acestor tineri de a se refugia în acea zonă, dar cred că are legătură cu relația dintre ei și… ceilalți (școală, familie).
    Îngrijorător este faptul că părinții acestora probabil nici nu au habar despre asta și la fel ca noi, se îngrijorează pt… copiii altora.

    Răspunde

    • În cazul acesta, părinții știau pentru că o văzuseră încercând și o duseseră la spital… dar, da, până nu-l vezi pe copil la pământ nu ai să crezi că ai în casă unul care nu mai vrea să se bucure de ziua de mâine… Din nefericire.
      Eu cred că totul pleacă doar de la relația cu părinții – umila mea părere. Pentru că și dacă ceilalți te resping, dacă ai un loc unde să vii și să te simți iubit, îți ajunge acel loc. Dar ei sunt izolați de cei de vârsta lor, certați de cei în vârstă, neînțeleși de ai lor…

      Răspunde

  5. 🙂
    Un copil bun care a avut norocul să întâlnească un om minunat, adică tu! 😉

    Răspunde

  6. Multumesc pentru ce i-ai spus fetei ❤

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: