Despre finalul etapelor vieții și finalul vieții

Uneori, când știi că ceva se va termina, nu pe loc, ci în câtva timp, începi să te bucuri de fiecare zi până atunci, pentru prima dată vezi lucrurile frumoase sau poate pentru prima oară nu le mai bagi în seamă pe cele urâte. Sigur, asta e valabil dacă se va termina ceva trist, de care ai vrut să scapi.

Cum ar fi însă dacă ai ști că se va sfârșit ceva care îți place, care e totul pentru tine? Din acest motiv, unii specialiști spun că nu e bine să știm când murim!

Personal, aș accepta provocarea de a ști când mor, indiferent cu ce anxietăți ar veni ea.

Din alt punct de vedere, însă, este clar că niciodată nu vom afla când murim – pentru că am amâna *pregătirea* sufletească pentru Cer… 🙂 Ideea e că trebuie să începem șlefuirea noastră de dragul Cerului, nu de frica morții…

Așa că, și dacă accept provocarea, n-o să am parte de informația aceasta – deși sunt așa de curajoasă 🙂 !!!

Anunțuri

6 responses to this post.

  1. Dintotdeauna asa mi-am perceput si eu viata, ca pe o insiruire permanenta de multiple etape. Etapizam totul in viata, vorbim despre copilarie, despre adolescenta, despre gradinita, clase primare, liceu, facultate, etc, si le vedem ca pe niste etape abia dupa incheierea lor. Deobicei ne amintim doar de partile frumoase ale trecutului nostru iar despre cele urate desi nu sunt uitate, nu vorbim decat cand este absolut necesar. Regretele ne apar evident gandind retrospectiv doar la frumusetile trecutului. Nu m-a preocupat si nici nu m-ar interesa cand se va produce inevitabilul, pasul, trecerea, sfarsitul, prapadirea sau cum s-o numi aceasta transformare desi sunt constient ca fiecare gest pe care il fac in orice moment, poate fi si ultimul. Asta nu inseamna ca efectiv tremur pentru fiecare potential ultim gest, nu ma tem si nici nu cred ca ar trebui sa ma tem pentru asta. Nu inseamna ca sunt vreun curajos, curajul vine la tandem cu teama si aici nu avem nevoie de ele. De curaj avem nevoie sa traim, chiar de o doza mare de curaj, pentru tot ce ne paste in viata. A muri este simplu, banal, neinteresant, o etapa prin care trece toata lumea indiferent de pozitie sociala, stare materiala, regn, rasa, religie, etc. viata este cea care ne omoara si pentru care avem nevoie de mult curaj si pe care o acceptam cu toate durerile, nedreptatile, privatiunile si chinurile ei de orice fel. Si mai cred ca toate greutatile ei merita traite doar pentru putinele momente de fericire cu care ne alegem. Moartea nu doare niciodata, viata este aceea. Si nu-mi ies din cap versurile lui Al.Vlahuta: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei.
    Viforoasă mi-e viața, și deșartă, și amară.
    Ce trudit mă simt sub cruda suferinților povoară!”

    Răspunde

  2. Buna. Ce-i cu tine?!

    Răspunde

  3. adevar, adevarat nu avem de unde stii, dar se zice ca trebuie sa fi pregatit tot timpul pentru plecarea la CER

    Răspunde

  4. Sărbători hrănite cu pasca și suflet Îți doresc!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: