Scrisoare
Îți scriu scrisoarea-aceasta cu mâinile de vânt
Se-ntunecă lumina și plouă cu pământ
Aud un clopot verde cum crește din cuvânt
Cum îngerii veciei așteaptă la mormânt
Un cântec de iertare, o lacrimă de foc
Îmi dăruiesc tăcerea, îmi fac în mine loc
Ah! Inimă de piatră! Dă frunza-n pieptul meu
Tristețea mergătoare mă tulbură din greu
Îți scriu cuvântu-acesta și tremur și mă sting
E Martie și ninge cu-n giulgiu de paing.
Anunțuri
… deosebit…
V-as lasa inimioare amandurora pentru c-ati pus-o poemul asta minunat aici dar las una singura din turta dulce si-o impartitit voi .
inimioara de la tine e bonus… 🙂
deliciul a fost poezia, nu-i așa?
să tot citești așa ceva…
să ai o primăvară frumoasă, Hapi, eu sunt ca dispărută în ceață…