Școala de vară de Scriere Creativă – Mario Barangea

De doi ani tot visez să fac acest curs. De fiecare dată s-a ivit câte ceva care m-a reținut de la a-mi pune dorința în practică. Acum, însă, nu am mai stat pe gânduri. (E bine să știi că s-ar putea ca în curând să pleci în altă parte – acest gând te determină să nu lași nimic nefăcut din ceea ce nu se mai poate face *dincolo* 🙂 .)

Cursul de azi a fost unul în care am primit două teme – așa că am scris și am ascultat ce au scris colegii. Dacă aveți nevoie de informație, seara 1 nu vă împlinește nevoile (o să vă spun dacă în celelalte se schimbă situația!!! 🙂 ).

Prima temă a fost ca, după zicerea filosofică *mintea creează abisul și inima îl traversează*, să alcătuim o structură, un schelet de poveste inspirată de această propoziție. Ca timp de lucru am avut 10 minute.

Cea de-a doua… pornind de la titlul *O fotografie cu nimeni* să începem o poveste, care să nu conțină cât mai multă *carne* creativă.

Eu am scris următoarele…

*Se uita la bucata de hârtie pe care o furase din albumul mamei. Po-ză. Po-ză. Po-ză. Așa îi zicea bunica. Uitase cum îi zicea mama. Ea folosea un cuvânt mai lung. Ceva care începea greu și nu se mai termina …

Bucata de hârtie era colorată, avea o umbrelă în ea și o persoană purta acea umbrelă-curcubeu. Era în poză cineva, dar parcă nu era nimeni. Era în poză un om, dar parcă umbrela înghițea omul, așa cum fiecare noapte patul îl înghițea pe el. Doar că el, mititelul, închidea ochii când era înghițit, dar omul avea ochii larg deschiși, de parcă ar fi fost două roți de bicicletă.

Era acolo cineva. Dar parcă nu era nimeni. Pentru că acolo era tatăl lui, pe care nu-l găsea niciodată acasă, nici când se trezea, nici când se culca. Era tata care pleca și venea când el dormea. Era de fapt nimeni. Era o umbrelă înfometată, pe care voia să o certe că înghițea prea repede pe acel cineva, pe acel nimeni pe care nu-l întâlnea, decât în inima lui.*

 

P.S. Nu am cuvinte să vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați lăsat mesaje, în tot timpul cât am tăcut, mesaje prin care vă arătați interesați de starea mea, fizică și sufletească. De acum sper să trec mai des pe aici. Și să vă reîntâlnesc. Zile frumoase!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s