Cand ți se spune că ai cancer…

Merg la doctorul de familie și pot sta în genunchi în fața lui și tot nu-mi dă trimitere acolo unde am eu nevoie. Ba că s-au dus banii și nu mai găsesc eu pe unde să mă programez fără să plătesc, ba că nu știe la cine să mă trimită…

Și acum, doctor de specialitate, să-ți spună *Suspectez un cancer…, urgent trimitere pentru analize aprofundate… *

Nu e de joacă, nu?

A, să nu uit – mie nu mi-e frică de moarte. Chiar deloc! Am motivele mele pentru care nu mă sperie moartea; singura problemă este că nu vreau să fie boala agonie.

Așa că nu eram speriată de suferință, nici de dispariție, ci îmi aduceam aminte de înmormantarea bunicii mele și de cei doi ani petrecuți alături de mama pe la oncologie… Căci, da, și bunica și mama au avut așa ceva… Și cand ai antecedente în familie nu poți spune *A, nu, mie nu mi se poate întampla…*

Cand am scris mesajul anterior, eram programată la analize pentru data de 27 … și cand mă gandeam cat timp am în față…, timp în care nu știu nimic sigur …  nu prea îmi dădeam seama cum să-l *trec* …

Însă Cineva a devansat analiza, ea a fost ieri și am fost asigurată cu cea mai profundă convingere că nu am nimic. Deocamdată. Date fiind genele, trebuie să fac anual analizele de acest fel, dar acum nu e nimic. Nimeni nu-mi poate garanta că va fi mereu la fel de bine… Pe anul viitor, în noiembrie…

Cand ți se spune că n-ai cancer…

🙂

Nu am niciun merit că nu am cancer, după cum mama și bunica n-au avut niciun defect pentru că au avut… Bunica a murit din cauza cancerului, mama trăiește în ciuda lui. Fiecare are de trăit povestea lui – pe care o poate spune el mai departe sau despre care vor vorbi alții mai departe…

În povestea mea, în acest moment, există cateva zeci de oameni pe care nu-i cunosc, dar care și-au luat timp pentru a mă încuraja… Pentru voi toți, cuvinte de recunoștință. Și îmbrățișări. Și pentru cei din București, o invitație pe undeva pe unde se bea o limonadă sau o ciocolată fierbinte de calitate…

Și pentru cei din țară o asigurare că voi trece pe acolo, dacă mi se spune pe unde…
Ați fost minunați și … deși prietenii mei nu știau că eu trec prin așa ceva … la voi am apelat…

Știam eu în cine am încredere!!!

Zile frumoase, tuturor.

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Cand ți se spune că ai cancer…&8221;

  1. Sanatate multa, ma bucur ca povestea ta a avut un final fericit.
    Nu vreau sa ma gandesc la clipele de asteptare pline de incertitudine si teama!

  2. Până la urmă, cred că prezența unui gând profund asupra posibilității propriei morți ne-ar ajuta pe fiecare să ducem o viață Frumoasă. Da, cu majusculă. De-asta cred că, de fapt, acum ai avut parte de o întâmplare fericită.

    Astfel, îti doresc: „minte sănătoasă în corp sănătos” pentru mai departe.
    Tot binele din lume!

  3. A fost o incercare. Sunt tare bucuroasa sa te stiu bine. Copilul tau are nevoie de tine si tu ai inca multe de facut. Citeste, daca ai timp, Studiul China de Colin Campbell

  4. Mă bucur din suflet ca ești bine. Un sfat prietenesc – chiar dacă nu ne-am văzut încă în această viață 🙂 – schimba medicul de familie. Nu este profesionist. Un medic bun îți dă el soluție la o problema despre care tu nu știi încă despre ea.. O deduce din discuție (anamneza). Zic și eu..

  5. Vaaaaiiii, vai!!! Pai asa un titlu se pune pentru o veste buna?? Pai ce? Vrei sa ne stea corasonu’?? Ma bucura vestea, mult! Sa fii sanatoasa si sa ai puterea de a primi si bine si rau si de a le purta cu bucurie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s