Aveam un obicei, candva: pentru că îmi plăcea mult să primesc scrisori prin poștă (reminiscență din copilărie, cand primeam cate 3-5 pe zi, de zicea poștărița că ea își ia banii datorită corespondenței mele 🙂 ), alegeam felicitări frumoase, mi le scriam și mi le trimiteam eu… Pentru că îmi plăcea cum vorbeam eu cu mine, pentru că îmi plăcea senzația de *scrisoare la cutia poștală*, pentru că astfel avea rost colecția mea de felicitări – vreo 1000 la număr.
Astăzi nu voi face acest lucru; nu trebuie să vorbesc cu mine, am tot făcut asta! 🙂 – vreau să le vorbesc celor care mi-au fost prieteni în ultima vreme, prin intermediul blogului.
Acum cateva zile, am primit un telefon că cea mai respectată prietenă din adolescența mea, o persoană bogată și împlinită, a avut 3 operații în 5 zile, diagnosticul fiind cutremurător.
Eram în oraș, într-o librărie cand am aflat acest lucru: îmi venea să lovesc toate rafturile cu picioarele, ca și cand ar fi fost vinovați cu ceva posesorii librăriei… Dar, asta am simțit, asta a trebuit să controlez… 🙂
Am reușit să ajung la ea, și voi fi acolo în următoarele zile… La spital, la sfarșit de an, sunt puține persoane; doar cazurile foarte grave. Indiferent cat de luxoasă este rezerva ta, cat de frumos se poartă cu tine asistentele, a cui pilă ești de-ai ajuns acolo, boala este boală…
Dar, indiferent de boală și de milimetri care te-au despărțit de moarte, faptul că trăiești este totul.
Să asculți pe cineva care îți spune, deși are km de fabrici, case și terenuri, *cu cat de puțin poate fi fericit omul…* este o revenire la realitate. Toți cei care am spus acest lucru n-am făcut parcă altceva decat să parafrazăm Biblia „Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.”
Pentru mine, acest an, fără a fi cel mai urat din viață, a fost cel mai trist.
Dar, da, 🙂 , trăiesc și, vorba Angelei Similea (vorbă cunoscută doar de cei de varsta mea și de deasupra varstei mele 🙂 – avem și noi un atuu: melodiile de pe vremea noastră chiar aveau mesaj 🙂 ) *dau tributul meu*…
Continuarea cuvintelor din Biblie este următoarea: „Mai bună este întristarea decât râsul; căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.”
În librăria unde am aflat despre suferința prietenei mele, am văzut, printre lacrimi, un carnețel pe care scria, cu litere, albastre… *Kindness is another name for love*…
Mi l-am cumpărat și mi-l păstrez pe noptieră pentru a-mi reaminti că, pană la urmă, viața e mai prețioasă decat fericirea și bunătatea mai importantă decat dreptatea…
Un an plin de înțelepciune, tuturor… 🙂
Despre sufletul meu 
„Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune”. Iti doresc sanatate si bucurie in suflet pentru 2015 🙂
Mulțumesc, R. La fel și ție. De pe la voi, nu de unde ești tu acum, ci de unde ai plecat tu, am auzit o vorbă care m-a amuzat teribil… *n-o să pun mătura în doliu acu* *… Chiar nu! 🙂
Un 2015 infinit mai bun!
cred că e nevoie să mă plimb pe strada ta, pentru că se pare că măcar din cand în cand tot mai răsare soarele pe acolo… 🙂
mulțumesc pentru urare, să ai parte de tot ce îți dorești, chiar dacă ai un plan pentru a reuși, chiar dacă nu (așa, să se mire toți instructorii motivaționali, cum de ai reușit fără plan – uite de ce: pentru că ți-am urat eu! 🙂 )
te sărut.
La mulţi ani! Să ne recitim în 2015 cu drag! Şi să ai mult soare!
Mulțumesc pentru răspuns. Îți mulțumesc că, deși nu știi (nu ai de unde, de altfel), mi-ai răspuns la o întrebare care mă sâcâia undeva în subsolul gândirii mele ; probabil că știam acest răspuns, dar, vâltoarea problemelor zilnice îl trimiseseră din ce în ce mai jos. Acum, s-a făcut lumină! . Un an minunat și interesant vă doresc! 🙂
mulțumesc, mult de tot, pentru sinceritate. uneori cei din jur înseamnă atat de mult pentru noi și uităm să le spunem, iar asta e problematic pentru că ei au impresia că sunt … nimeni, iar noi culmea! le suntem recunoscători… dar doar în mintea noastră…
mi-ar plăcea tare mult să ne întalnim, dacă s-ar putea.
anul 2014 a fost unul în care am stat departe de blog, dar anul acesta aș vrea să stau aproape de oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul lor.
an frumos, spectaculos, chiar! 🙂
😦
Așa te lovește…fără să te întrebe dacă ești pregătit sau nu, dacă ești bogat sau sărac, dacă vrei su nu…
Nu știu ce să urez acum…Știu doar că sper ca 2015 să fie o frânghie la fel de puternică, să ne tragă mai aproape ca în anul ăsta. Precum în Ciocnirea lui Cărtărescu!
Iar scrisorile din cutia poștală…ar trebui să reluăm obiceiul ăsta! Îl trecem pe listă? 🙂
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa… pentru fiecare dintre marile adevăruri rostite aici…
cu mesajele noastre rapide pe viber și whats… mai stă cineva de pus la poștă…
poate doar noi două, că tot suntem nițel sărite după fix…
a, să nu uit, ani buni prieteniei noastre, cum s-ar spune 🙂 izvorate din publicarea blogurilor pe mărețul flux de net…
Să fie! Ani buni și mulți!
🙂
Sa fie un an cu sanatate si intelepciune tuturor!
In special tie draga prietena, iti doresc sa nu incetezi in a crede ca universul iti vorbeste mereu, prin oameni, ”intamplari”, ”tregedii”, bucurii marunte si inca …o noua dimineata!
La multi ani!