Dincolo de banalitatea zilelor și patimile momentului…

Cand prietena mea a ajuns la spital, acum 2 luni, mergeam zilnic la ea în vizită, dar știți cum e (sau poate nu știți 🙂 ): cand omul este discret și nu vorbește prea mult despre chinul lui, cand nu ai mai văzut omul de 10 ani, chiar dacă simți iubire față de el, s-a așternut tăcerea între voi, cand durerile operațiilor (3 la număr, în 5 zile) își spun cuvantul… Ce întalnire să mai fie aceea, chiar și zilnică – poate mai bine aș spune… *tocmai pentru că e și zilnică* 🙂 ?

Eram convinsă că trebuie totuși să fiu alături de ea… Dar cum? Subiectele de discuție se terminaseră, cele mai vesele daruri pe care i le puteam da – cumpărate în reprize de la Jumbo, cu multe zambete, culori! – se epuizaseră… Eram la ea, o priveam neputincioasă cum se stinge de durere și nu știam ce aș putea face… Am văzut-o mangaindu-și capul – eu cred că ea voia să-l maseze, dar cum nu avea putere în brațe, ziceai că se mangaie! – și am întrebat-o dacă nu vrea să-i fac un masaj… Nu că m-aș pricepe. Adică nu știu despre mușchi, despre mișcări, despre consecințe negative… Pur și simplu, mi-a venit acea idee și pentru că era dornică de așa ceva, i-am masat trupul slăbit. 3 ore. Nici măcar nu îmi simțea mainile, nici măcar nu știa că o atinge ceva.

I-am propus să aduc o persoană de specialitate. *A, nu, mi-e jenă! Nu mă pot expune așa în fața unui om necunoscut.*

De vreo 3 ani, merg la masaj, de două ori pe săptămană. Caștigandu-mi existența din scris, greu mă ridic de la birou sau din pat, pentru a face doi pași, între cateva fraze scrise, așa că este clar cine are de suferit… Coloana, locul unde se termină ea 🙂 . Deci merg la masaj, da?, însă asta nu înseamnă că mă pricep la așa ceva, însă mi-a trecut prin cap să mă documentez pe net și să vin zilnic (doar făceam asta și înainte 🙂 ), însă de data aceasta să vin zilnic avand un scop…

Masaj 3 ore timp de 2 săptămani. Am uitat de toate celelalte întalniri, de ceilalți prieteni. La început, am întrebat-o dacă nu cumva se gadilă în talpă… *Nu simt nimic.* După cele două săptămani, mi-a cerut să fie doar o oră – poate am și eu treabă. Nu din alt motiv. 🙂 Am redus la două ore, ca să-i fac pe plac, deși eu nu mă grăbeam. Nu știu de ce, dar mi se pare că dacă ai posibilitatea să faci ceva pentru un om în momentele critice – dacă nu o faci atunci, degeaba te mai străduiești după… Poate nici nu mai ai ce sau cui…

Ieri, în timp ce-i masam talpa, a tresărit. *Mă gadili…* Ne-am uitat una la alta și am început să radem, printre lacrimi… Deși la început întreg corpul nu avea nicio reacție, acum, după 3 săptămani, și-a recăpătat simțul (tactil?).

Nici măcar nu sunt de meserie, nici măcar nu mă pricep la lucrurile astea, ce am învățat eu e doar ce am prins de pe net… Dar am reușit, din dragoste, prin perseverență, cu o determinare de care chiar nu mă credeam capabilă, să fac ceva ce nu credeam că se va întampla vreodată – să-i fiu de ajutor prietenei mele, alături de care acum 30 de ani dansam în discotecă… 🙂

Anii trec. Dacă sentimentele răman, poți face multe pentru cei de langă tine, le poți fi de ajutor în momentele dificile și  poți avea certitudinea că ți-ai îndeplinit partea ta în acel tablou – altfel ai regreta că puteai face mai multe și nu ai făcut.

Viața nu înseamnă scandalul din politică sau din monden… Viața înseamnă să fii alături de oameni reali, cu necazuri, nu să pierzi timpul privind *meciurile* celor care-și trăiesc zilele cum vor… Așa am înțeles eu că, uneori, poți da viață și *fără să dai viață* – iată de ce cei care nu au copii personali pot totuși să aibă bucuria de a fi ajutat cumva la continuarea vieții cuiva…

Eu sunt întotdeauna fericită cand sunt de folos cuiva, dar mai ales sunt fericită pentru că n-o fac fiindcă *trebuie*, ci pentru că *mi-e drag*. Una este să îndeplinești o activitate pentru că n-ai încotro și alta să o duci la capăt pentru că iubești oamenii, îți place să faci bine, ești gata să te sacrifici pentru ceilalți.

Anunțuri

13 responses to this post.

  1. Masajul nu are consecinte negative. Mai ales cand e din dragoste!

    Răspunde

  2. Posted by claudia on 8 Februarie 2015 at 15:11

    Mă bucur nespus pentru prietena ta! Mai presus de faptul că nervii ei superficiali au început să reacționeze, mă bucur că are un om de bază pe care se poate „sprijini” cu toată încrederea în orice situație.. Ăsta este un mare motiv de bucurie… Te apreciez foarte mult pentru perseverenta ta în dragostea ta pentru ea.. Este ciudat sentimentul pe care îl simți când cineva te ajută la propriu – am pățit-o pe propria- mi piele :inițial te simți bucuros, apoi neputincios, apoi începi să te rușinezi, apoi vinovat, și după multe alte stări depresive, începi să vezi că ești iubit și simți ca dragostea te ia cu asalt și la un moment dat, lacrimile încep să-și facă de cap fără sa te întrebe ce părere ai…

    Răspunde

    • ai descris excelent pașii prin care trece un om în astfel de momente, după ce ești puternic și plin de curaj să ajungi la pat și să nu mai poți face nimic, să depinzi de alții…
      de regulă, noi, oamenii, avem rețineri de la a primi iubirea manifestată, mai ales dacă există și complexe de inferioritate, din trecutul nostru dureros…
      cred că e prima dată cand îmi însușesc lecția – am învățat cum să primesc și eu iubirea, pentru că nici eu nu eram departe de acest sistem care te tot întreabă: *dar de ce s-ar purta frumos cu mine, că doar nu am nimic deosebit, de ce aș merita eu atata atenție…?*

      Răspunde

  3. Posted by claudia on 8 Februarie 2015 at 15:19

    Și, ca să fiu sincera deplin, ma bucur nespus pentru evoluția în bine a prietenei. Mai înalț câteodată un gând de rugaciune pentru ea, chiar dacă nu o cunosc. Îmi ajunge ca este o persoana importanta pentru tine, ca sa fie și pentru mine… Sa auzim vești bune. :-*

    Răspunde

  4. Deci chiar m-ai impresionat. Eu n-as fi in stare de asa ceva. Inseamna ca am devenit o egoista mica 😦

    Răspunde

    • mă întreb dacă aș fi fost în stare pentru altcineva…
      și îmi spun că da, pentru oricine mi-a fost aproape emoțional, aș fi fost în stare.
      dar dacă m-ai fi întrebat înainte de problema ei… poate și eu spuneam că nu aș face asta…
      vezi, a fost momentul în care mi-am dat seama ce înseamnă să fii legat de cineva efectiv…
      au trecut 30 de ani de cand ne cunoaștem. soțul ei, pe atunci prietenul ei, dădea discotecă și eu eram dintre fanaticii discotecilor.
      adoram prietenia cu ei – erau cu 6 ani mai mari – adoram prietenia lor, erau un exemplu de relație…
      au fost oameni care pentru mine au contat, în dezvoltarea mea…
      ținand cont că de la varsta aceea, dintre toți cei 50 de prieteni cați eram, nu mai știu nimic despre niciunul, în afară de ea… îți dai seama că e singura mea amintire…
      și mă leg de ea, ca de singura care mai poate ști ceva despre mine, cea de atunci – pe care 🙂 o iubesc 🙂 🙂 🙂
      iată că și eu sunt o egoistă mică… 🙂 îmi iubesc trecutul :-)…

      Răspunde

  5. foarte adânc spus….într-adevăr trebuie să avem mare grijă în folosirea timpului nostru, cu siguranță fiecare dintre noi mai avem de facut îmbunătăiri la obiceiurile zilnice….edei foarte bune…seara faina

    Răspunde

  6. Apreciez perseverenta ta. E frumos sa vezi minunile cu ochii tai si sa stii ca esti parte din ea…

    Răspunde

    • mulțumesc… zilele astea mă întrebam dacă n-ar fi fost mai bine să-mi deschid o firmă de amuzat copiii bolnavi, prin spitale… sau poate chiar una pentru copiii sănătoși, care se aniversează… pentru că mi se pare că reușesc să ajut oamenii care sunt în criză și pe cei care sunt dornici de distracție… 🙂 🙂 🙂 deci mi-ar prinde bine o idee – să renunț la job pentru asta? tu ce zici? 🙂

      Răspunde

  7. Ti-am raspuns pe mail. 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: