Replică la 16 ani

Eu, entuziasmată: *Copilule, îți mulțumesc pentru că m-ai făcut mamă…*

El: *Mă rog, nu știu dacă eu sau tati te-am făcut mamă, dar oricum mă bucur că ești mămica mea…*

(m-a amuzat și prima parte, dar cel mai mult îmi place faptul că încă îmi zice *mami* și *mămica*… e el mare, dar cand e în fața mea tot copil se vede și-i place! 🙂 )

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Replică la 16 ani&8221;

  1. Așa e. Din nefericire pentru mine, fi-miu este într-o revoluție contra mea, daaar, culmea, tot mami sunt….
    Mi-a strigat ca pentru el sunt doar mama biologică. A crezut că mă face sah… L-am mascarit ca nu învață atât cât ar trebui….. I-am răspuns că în calitate de mamă biologică am drepturi depline asupra lui și sunt total responsabila de viitorul lui…. Cum să-ți spun, plângea el cu lacrimi, ca și atunci când era bebeluș, plângea și sufletul meu dar nu puteam să nu-l cert și să imi i spun că așa se manifestă dragostea de mamă biologică uneori … Și încerca să se argumenteze cu : „mami, stai să vezi”… Îl iubesc mai mult decât viața mea…. E puiul meu, ma recunosc în revoluția lui și îl iubesc cu ea cu tot.

    • ei, eu cred că dacă nu ar fi problemele cu învățatul nu ar fi dispute între părinți și copii… 🙂
      la noi cel puțin e singurul motiv pentru care intervin și zic precum elefantul din magnetul de frigider… *pentru că sunt mama ta, de-aia…*
      și puiul o urmează supus… 🙂
      oricum, la capitolul învățat, noi stăm *în reprize* – de aceea am și cele mai tari postări, cele mai căutate pe această temă… 🙂
      toate mamele au dificultăți cu a accepta situația copiilor lor, atitudinea lor față de carte…
      🙂
      trece… 🙂

  2. Nu sunt mama, sunt doar un tata care-si iubeste fiica peste puterile omenesti. I-am recunoscut de cateva ori ca daca as fi fost in locul ei m-as fi sufocat de atata dragoste din parte noastra a parintilor dar niciodata, la nici o varsta nu i-am argumentat o decizie luata de mine cu „pentru ca sunt tac-tu”. I-am explicat mereu pe intelesul varstei ei. Poate ca ei copiii nu au timp de intelepciunea noastra plictisitoare si nici de pildele servite uneori dar poate ca mai tarziu vor intelege, sau poate ca mai tarziul acela a sosit deja, cine stie…

    • ideea e că întotdeauna copiii înțeleg dragostea…
      ideea e că dacă noi acționăm din orgoliu nu au ce înțelege…
      zic așa…
      dragostea nu e niciodată destulă…
      deci fiica e o fericită…
      a înotat în dragostea părinților și pentru alții – de exemplu eu! – care nu au avut parte de așa ceva…
      deci… frumoasă viață a avut ea! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s